www.profamilia.ro /cateheza.asp?paul=set1-5
 
 CATEHEZA 

Cateheze despre Sfântul Paul
sursa: www.pastoratie.ro

V. Chemarea de la Tars

Consideratii generale

La Iope, apostolul Petru a avut o viziune: i s-a aratat o pânza mare, pe care se aflau tot felul de animale necurate. O voce venita din ceruri i-a cerut sa ia, sa taie si sa manânce. Petru refuza, precizând ca niciodata nu a consumat asa ceva, deoarece erau animale necurate. Viziunea s-a repetat de trei ori, fara ca Petru sa înteleaga adevaratul ei sens. Abia când au sosit oamenii veniti din partea sutasului Corneliu, un pagân care provenea din Cezareea, a înteles ca noua credinta nu trebuie sa fie vestita doar iudeilor, ci si pagânilor.

Între timp, crestinii care au fost nevoiti sa fuga în urma persecutiei iscate o data cu moartea diaconului Stefan au ajuns pâna Fenicia, în Cipru si Antiohia. Atât de mult crescuse numarul celor care credeau, mai ales la Antiohia, încât apostolii de la Ierusalim l-au trimis pe Barnaba acolo, care a continuat sa-i îndemne pe toti sa ramâna în Domnul cu inima statornica (cf. Fap 11,23).

Pentru ca numarul celor care credeau crestea, Barnaba si-a amintit de Saul, a mers la Tars, l-a luat si împreuna cu el s-a întors la Antiohia. Aici, Saul a stat împreuna cu Barnaba timp de un an, continuând sa vesteasca evanghelia. La Antiohia, cei care credeau în Isus Cristos au primit pentru prima data numele de crestini.

Întelesesera din viziunea avuta de Petru ca evanghelia nu trebuie vestita doar iudeilor, ci si pagânilor. Era exact misiunea pentru care Isus Cristos îl chemase pe Saul pe drumul spre Damasc.

Pentru ca în acele zile era o foamete mare, comunitatile crestine deja formate s-au hotarât sa faca anumite colecte pe care sa le duca acolo unde era nevoie. Barnaba si Saul au fost alesi de comunitatea de la Antiohia sa poarte aceste colecte locuitorilor din Iudeea, mai ales la Ierusalim. Astfel, Saul ajunge din nou la Ierusalim unde, pentru un timp, ia contact cu apostolii si cu Biserica de aici.

Obiectiv

Constientizarea ca Dumnezeu are cu fiecare un plan de iubire, chiar daca se pare ca suntem marginalizati.

Învatatura

Nu se putea ca acela care experimentase iubirea lui Isus Cristos pe drumul spre Damasc sa sfârseasca în anonimat, la Tars. Împlinirea cuvintelor lui Isus: "Cui i s-a dat mult, mult i se va cere", trebuia sa se împlineasca si în cazul celui care, acolo, spre Damasc, primise totul. A avut însa nevoie sa se retraga pentru un timp la Tars, pentru ca, în tacere, în rugaciune si meditatie sa pregateasca marea aventura a vestirii evangheliei popoarelor pagâne, o misiune pe cât de nobila, pe atât de dificila.

Când Biserica, prin viziunea avuta de Petru, întelege ca tezaurul credintei nu trebuie tinut doar de o parte privilegiata a omenirii, ci trebuie facut cunoscut tuturor, împlinindu-se porunca lui Isus: "Mergeti în lumea întreaga si predicati evanghelia la toata faptura..." (cf. Mt 28,19), prin Barnaba, alearga la cel care primise o chemare speciala în acest sens. Iar Saul, viitorul apostol Paul, nu refuza chemarea lui Cristos. O va face chiar cu mult entuziasm.

Când Dumnezeu cheama, în libertatea lui, omul trebuie sa raspunda. Chemarea este un dar gratuit, facut fara vreun merit din partea celui caruia îi este adresata. Calitatile umane, aspectul fizic, trec pe un loc secund în fata harului chemarii. Când cheama, Dumnezeu nu se uita la persoana, ci la misiunea pe care o are de îndeplinit. Chemarea are un scop final bine precizat.

Chiar daca în viziunea celor care îl cunosteau, Saul înca mai aparea ca fiind cel care îi persecuta pe crestini sau cel care învatase la scoala înteleptului Gamaliel sau un aparator înflacarat al Legii, în urma chemarii speciale din partea lui Cristos, el era marele apostol al pagânilor, cel care trebuia sa duca vestea cea buna a evangheliei la cât mai multe popoare.

Faptul ca a fost nevoit sa se întoarca la Tars, nu a fost un inconvenient, deoarece, de aici, si mai mult convins de vocatia sa apostolica, porneste cu un nou elan, mai întâi la Antiohia, apoi la Ierusalim, apoi în bine cunoscutele calatorii, ajungând pâna la Roma.

Dumnezeu are ceva de spus si prin cel marginalizat, ca si prin cel învatat, prin toti cei care sunt creaturile sale. Caritatea este calea pe care se întâlnesc toate creaturile, iar Paul, la Antiohia fiind, întelege acest lucru, aduna colecte si, pe lânga evanghelie, merge sa duca si hrana fizica celor care au nevoie de ea. Aceasta atitudine îl va inspira atunci când va scrie cel mai frumos poem al caritatii, imnul în cinstea dragostei, adresat corintenilor (cf. 1Cor 13,1-13).

Dialogheaza!

- Analizând nevoile Bisericii de la început, mai ales în privinta continuarii vestirii evangheliei, cum poate fi înteleasa solutia apostolului Barnaba de a merge la Tars si de a-l aduce pe Saul pentru a-l ajuta în misiunea din Antiohia?

- Facând o mica analiza a istoriei sfintilor, gasiti câteva exemple de sfinti care, asemenea lui Saul, la început au fost dati deoparte din diverse motive, apoi au devenit mari carismatici în Biserica.

- Analizând motivele pentru care Saul revine din Antiohia la Ierusalim, în ce masura ele sunt comune cu nevoile de astazi ale Bisericii? Sub ce forme se realizeaza astazi caritatea în Biserica?

- Ce s-ar fi întâmplat daca Saul ar fi refuzat sa vina cu Barnaba la Antiohia?

Citeste!

Fap 11,1-30

Roaga-te!

Doamne, dupa ce l-ai pregatit pe Saul la Tars, în rugaciune si meditatie, prin Barnaba l-ai chemat sa devina apostolul tau. Era începutul unui drum lung si anevoios. Nu a refuzat chemarea ta, chiar daca ea i s-a manifestat printr-un om. Inspira-ne sa facem mereu alegeri bune în viata. Amin.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/cateheza.asp?paul=set1-5
Vă rugăm să respectați drepturile de autor