www.profamilia.ro /cateheza.asp?cbl=credinta_8
 
 CATEHEZA 

Credin?a, Biserica, lumea dupa Conciliul Vatican II
Cateheze pentru adul?i

sursa: Robert Lazu

Cateheza a VIII-a:
Transmiterea Revelatiei divine (I)

Motto: "Ceea ce Dumnezeu a revelat pentru mântuirea tuturor neamurilor a hotarât în marea Sa bunatate sa se pastreze neatins în veci si sa se transmita tuturor generatiilor" (Conciliul Vatican II, Dei Verbum, art. 7).

 

Introducere

Dupa ce am vazut care anume sunt natura si continutul Revelatiei crestine (Dei Verbum, art. 2), ne putem întreba, legitim, de unde stim aceasta? Mai exact, Parintii Conciliari care au scris aceste lucruri, de unde le cunosteau? Cum s-au pastrat si au ajuns pâna la ei? Iata întrebari care, desi aparent simple, ascund realitati profunde referitoare la comunicarea (transmiterea) învataturilor dumnezeiesti de-a lungul secolelor si mileniilor, din generatie în generatie. Dar de ce trebuie sa cunoastem aceasta transmitere a Revelatiei? Raspunsul care noua ni se pare deosebit de semnificativ se refera la temeiul credintei noastre. Pentru cei care sunt nascuti în familii crestine, deci botezati în copilarie, faptul ca tot ceea ce ei cred provine de la o persoana ce a trait acum 2000 de ani, Isus din Nazareth, este mai degraba un vis decât o realitate. Participam la viata Bisericii, fara sa ne gândim prea des ca tot ceea ce vedem în locasurile sacre nu a fost de la început asa; fara sa ne gândim ca - de exemplu - "Crezul" pe care-l rostim la Liturghie a fost transmis din generatie în generatie de-a lungul a mii de ani... Pentru a capata constiinta valorii Revelatiei, este necesar sa stim de unde provine aceasta si, mai ales, cine ne-a transmis-o.

Cele doua cateheze dedicate "transmiterii Revelatiei" sunt structurate în functie de "verigile" minunatului lant viu care ne leaga de însasi originea crestinismului: Mântuitorul Isus Cristos. Astfel, astazi vom vorbi despre transmiterea Revelatiei de la Isus Cristos la Apostoli, urmând ca data viitoare sa vormi despre transmiterea învataturilor divine de la Apostoli la Episcopi si, prin acestia, la poporul crestin.

 

Cuprins

Citând un text din prima epistola catre Timotei a apostolului Paul, Catehismul Bisericii Catolice accentueaza faptul ca "Cristos trebuie sa fie vestit tuturor popoarelor si tuturor oamenilor si astfel Revelatia sa ajunga pâna la marginile lumii" (art. 74). Din aceasta dorinta dumnezeiasca decurge necesitatea ca Revelatia sa fie pastrata neatinsa si transmisa intacta tuturor oamenilor. Pentru a fi împlinit acest deziderat, Mântuitorul Isus Cristos, mai întâi, le-o preda apostolilor. Sunt nenumarate locurile în care vedem cum anume Isus le acorda ucenicilor sai apropiati privilegiul de a cunoaste "tainele Împaratiei cerurilor". Acesta transmitere directa, de la Isus catre apostoli, s-a facut atât în timpul vietii sale pamântesti cât si dupa moartea Sa pe cruce. Exemple:

  • În timpul vietii: Luca, cap. 7, 9-10;
  • Dupa moarte: Luca, cap. 24, 36-49;
  • Dupa moarte: Ioan, cap. 20, 30-31;

Vedem deci cum Mântuitorul Isus Cristos predica Evanghelia, însa, în mod deosebit, apostolilor le "deschide mintile" si le explica învataturile Sale, poruncindu-le sa le transmita mai departe. De altfel, în Fapte cap. 2, 42, vedem ca primul loc în viata comunitatii crestine apostolice îl detinea cunoasterea învataturii dumnezeiesti.

 

Concluzii

Însusi Mântuitorul Isus Cristos se afla la începutul transmiterii învataturilor evanghelice, sustinând aceasta transmitere atât prin fapte cât si prin cuvinte, împlinind profetiile Vechiului Testament si deschizând calea mântuirii ce duce în Împaratia Cerurilor.

 

Texte fundamentale:

1) Constitutia dogmatica despre revelatia divina Dei Verbum (18 noiembrie 1965), articolul 7 (Apostolii si urmasii lor, vestitori ai Evangheliei):

"Ceea ce Dumnezeu a revelat pentru mântuirea tuturor neamurilor a hotarât în marea Sa bunatate sa se pastreze neatins în veci si sa se transmita tuturor generatiilor. De aceea Cristos Domnul, în care îsi gaseste împlinirea întreaga Revelatie a Dumnezeului Preaînalt (cf. 2 Cor 1, 20; 3, 16 - 4, 6), a dat porunca Apostolilor sa predice tuturor, împartasindu-le darurile divine, ca pe izvorul oricarui adevar mântuitor si al oricarei discipline morale, Evanghelia fagaduita odinioara prin Profeti si pe care a împlinit-o El însusi si a vestit-o cu gura Sa. Acest lucru a fost realizat cu fidelitate atât de Apostoli care, în propovaduirea lor orala, prin exemplul dat si prin hotarârile luate, au transmis ceea ce au primit din gura lui Cristos, din trairea lor în apropierea Lui si din faptele Lui, precum si ceea ce au învatat sub inspiratia Duhului Sfânt, cât si de acei Apostoli si oameni apostolici care, tot sub inspiratia Duhului Sfânt, au consemnat în scris vestea mântuirii.

Iar pentru ca Evanghelia sa se pastreze de-a pururi întreaga si vie în Biserica, Apostolii i-au lasat ca urmasi pe Episcopi, încredintându-le "propria lor misiune de a învata". Asadar aceasta sfânta Traditie si Sfintele Scripturi ale celor doua Testamente sunt oglinda în care Biserica peregrina pe pamânt Îl contempla pe Dumnezeu de la care primeste toate, pâna când va ajunge sa-L vada fata în fata, asa cum este (cf. 1 In 3, 2)".

2) 1 Timotei 2, 4:

"(...) Dumnezeu, mântuitorul nostru, care vrea ca toti oamenii sa se mântuiasca si sa ajunga la cunoasterea adevarului".

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/cateheza.asp?cbl=credinta_8
Vă rugăm să respectați drepturile de autor