www.profamilia.ro /cateheza.asp?cbl=credinta_6
 
 CATEHEZA 

Credin?a, Biserica, lumea dupa Conciliul Vatican II
Cateheze pentru adul?i

sursa: Robert Lazu

Cateheza a VI-a:
Revelatia divina. Dumnezeu si omul

Motto: "Dumnezeu s-a revelat pe deplin trimitându-l pe propriul sau Fiu, în care si-a statornicit Legamântul pentru totdeauna. Acesta este Cuvântul definitiv al Tatalui, asa încât nu va mai exista alta Revelatie dupa El" (Catehismul Bisericii Catolice, art. 73).

 

Introducere: Dei Verbum

Promulgata în data de 18 noiembrie 1965, în cadrul celei de-a noua sesiuni publice a Conciliului Vatican II, dupa ce a fost votata cu o majoritate de 2344 voturi pentru si 6 împotriva, Constitutia Dogmatica despre revelatia divina Dei Verbum reprezinta axul teologic al învataturilor conciliare. Aceasta constitutie a Bisericii se afla la temelia capitolului al II-lea din Catehismul Bisericii Catolice, dedicat Revelatiei lui Dumnezeu (art. 51-73). Sa ne reamintim ce anume afirma Papa Ioan Paul al II-lea referindu-se la acest document:

"Constitutia dogmatica Dei Verbum a plasat cu o constiinta reînnoita Cuvântul lui Dumnezeu în centrul vietii Bisericii. Aceasta centralitate provine din perceptia mai vie a unitatii dintre Sfânta Scriptura si Sfânta Traditie. Cuvântul lui Dumnezeu, care este pastrat viu prin credinta poporului sfânt alcatuit din credinciosii calauziti de Magisteriu, solicita într-o masura egala fiecaruia dintre noi sa îsi asume propria responsabilitate pentru a pastra intact procesul transmiterii"[1].

Subliniind centralitatea Cuvântului dumnezeiesc în viata Bisericii, Papa Ioan Paul al II-lea se baza pe structura documentului în discutie, care, din sase capitole, dedica patru Sfintei Scripturi: capitolul III - "Inspiratia divina si interpretarea Sfintei Scripturi", capitolul IV - "Vechiul Testament", capitolul V - "Noul Testament" si capitolul VI - "Sfânta Scriptura în viata Bisericii". Primele doua capitole ale constitutiei Dei Verbum sunt consacrate Revelatiei si transmiterii ei, ele fiind alcatuite din mai multe articole tematice. Pentru a putea retine cât mai bine continutul acestui important document dogmatic îl vom aborda în doua întâlniri succesive: cea de azi, în care vom discuta doar primele doua capitole consacrate revelatiei divine, si întâlnirea urmatoare, în care vom analiza învatatura despre Sfânta Scriptura din acest document.

 

Cuprins

Introducerea constitutiei Dei Verbum ne arata de ce este atât de importanta fixarea de catre Conciliul Vatican II a învataturii despre revelatia divina: "pentru ca, prin vestirea mântuirii, lumea întreaga auzind sa creada, crezând sa spere si sperând sa iubeasca"[2]. Bazându-se pe conceptia Sfântului Augustin, Dei Verbum pare a fi ecoul inclusiv al învaturii Sfântului Maxim Marturisitorul, care arata si el ca tinta credintei crestine este iubirea cea dumnezeiasca. Articolul 2, "Natura si obiectul Revelatiei", ne lamureste unul dintre aspectele cele mai importante ale problemei: care anume este continutul Revelatiei crestine. Iata-l: "(...) prin Cristos, Cuvântul facut trup, oamenii pot ajunge la Tatal în Duhul Sfânt si se fac partasi la firea dumnezeiasca (cf. Ef 2, 18; 2 Pt 1, 4). Prin aceasta Revelatie, Dumnezeu cel nevazut (cf. Col 1, 15; 1 Tim 1, 17), în belsugul iubirii Sale, Se adreseaza oamenilor ca unor prieteni (cf. Ex 33, 11; In 15, 14-15) si intra în relatie cu ei (cf. Bar 3, 38) pentru a-i chema si a-i primi la împartasire cu El"[3]. Exprimat cu maxima claritate, Adevarul fundamental al credintei noastre se refera, deci, la restaurarea relatiei dintre firea omeneasca si firea dumnezeiasca prin Persoana divino-umana a Mântuitorului Isus Cristos, posibila prin iubirea dumnezeiasca. Astfel, Dumnezeu însusi coboara între oameni carora li se adreseaza ca unor prieteni, chemându-i si primindu-i la împartasire cu El. "Aceasta economie a Revelatiei se împlineste prin fapte si cuvinte legate strâns între ele, astfel încât lucrarile savârsite de Dumnezeu în istoria mântuirii scot în relief si confirma învatatura si realitatile semnificate prin cuvinte, iar cuvintele proclama lucrarile si lumineaza misterul continut în ele. Însa profunzimea adevarului dezvaluit prin Revelatie, atât despre Dumnezeu cât si despre mântuirea omului, ne straluceste în Cristos, care este Mijlocitorul si, în acelasi timp, plinatatea întregii Revelatii"[4].

Dar daca Isus Cristos este Revelatia ultima si deplina, acest fapt indica o pregatire, o dinamica a istoriei catre acest punct maxim al ei, vizibila în evenimente anterioare. Articolul 3 "Pregatirea revelatiei evanghelice" e consacrat acestei pregatiri. Nu e uitat nici un moment crucial anterior Întruparii: revelatia primordiala, edenica, facuta protoparintilor, apoi caderea si ridicarea lor însotita de fagaduinta rascumpararii, chemarea lui Abraham, învatatura transmisa prin Moise si profeti care au vestit venirea Domnului fagaduit si au pregatit calea Evangheliei. Acest tablou, ce concentreaza esenta istoriei universale, e împlinit prin Isus Cristos despre care, în articolul 4, ni spune ca "desavârseste Revelatia": "Prin toata prezenta si manifestarea Sa, prin cuvinte si fapte, prin semne si minuni, dar mai ales prin moartea Sa si prin glorioasa înviere din morti si, în sfârsit, prin trimiterea Duhului adevarului, El împlineste si desavârseste Revelatia si o întareste cu marturia divina: Dumnezeu este cu noi pentru a ne elibera de întunericul pacatului si al mortii si a ne învia spre viata vesnica"[5].

 

Concluzii

Rezumând sintetic continutul catehezei de azi, consacrata învataturii despre Revelatia divina din constitutia Dei Verbum, trebuie sa retinem urmatoarele. Revelatia consta în faptul ca prin Isus Cristos, Cuvântul facut trup, oamenii pot ajunge la Tatal în Duh facându-se partasi la firea dumnezeiasca. Împlinita prin fapte si cuvinte strâns legate între ele, Revelatia este pregatita progresiv în istorie (Vechiul Testament) si desavarsita prin Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos (Noul Testament). Nu va mai exista, pâna la sfârsitul istoriei, o alta Revelatie publica. Adevarurile revelate întregesc cunoasterea prin lumina naturala a ratiunii. Revelatia e transmisa prin Apostoli, apoi prin urmasii acestora, episcopii, ea trebuind primita de toti oamenii prin ascultarea credintei. Continutul propovaduirii apostolice reprezinta Sfânta Traditie, strâns legata de Sfânta Scriptura. Cele doua nu pot fi separate de Magisterul viu al Bisericii, caruia îi revine "misiunea de a interpreta în mod autentic cuvântul lui Dumnezeu scris sau transmis" si care reprezinta functia de a învata a Papei si a Episcopilor aflati în comuniune cu el, functie întemeiata pe infailibilitatea Suveranului Pontif, dar si pe acea "carisma sigura a adevarului" pe care o au episcopii.

Revelatia divina este raspunsul pe care, dupa caderea în pacatul originar, Dumnezeu l-a dat omului la toate nelinstile, angoasele, tulburarile pricinuite de urmarile pacatului. Daca omul sta în fata lui Dumnezeu prin ascultarea credintei, acest lucru e posibil deoarece, mai întâi, Dumnezeu I s-a facut cunoscut omului prin Revelatia Sa vesnica.

 

Note
[1] Vezi conferinta Suveranului Pontif sustinuta la Congresul International pentru Aplicarea Orientarilor Conciliului Ecumenic Vatican II (duminica 27 februarie 2000), publicata pe site-ul oficial al Vaticanului: http://www.vatican.va/holy_father/john_paul_ii/speeches/documents/hf_jp-ii_spe_20000227_vatican-council-ii_fr.html. Citatul nostru este extras din articolul 5 al comunicarii.
[2] Pentru citatele din documentele Conciliului Vatican II folosim editia româneasca din 1990: Conciliul ecumenic Vatican II. Constitutii, decrete, declaratii, traducerea Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucuresti, Nyiregyhaza, 1990. Citatul este extras din articolul 1 al constitutiei (p. 207).
[3] Conciliul Ecumenic Vatican II, ed. cit., p. 207.
[4] Ibidem.
[5] Conciliul Ecumenic Vatican II, ed. cit., p. 208.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/cateheza.asp?cbl=credinta_6
Vă rugăm să respectați drepturile de autor