www.profamilia.ro /cateheza.asp?cbl=credinta_4
 
 CATEHEZA 

Credin?a, Biserica, lumea dupa Conciliul Vatican II
Cateheze pentru adul?i

sursa: Robert Lazu

Cateheza a IV-a:
Noi si Catehismul Bisericii Catolice. Tezaurul credintei

Motto: "Sfânta Traditie si Sfânta Scriptura constituie un unic tezaur sacru al Cuvântului lui Dumnezeu, în care Biserica peregrina îl contempla, ca într-o oglinda, pe Dumnezeu, izvorul tuturor bogatiilor sale" (Catehismul Bisericii Catolice, art. 97).

 

Introducere

Citind si folosind ca îndrumar al credintei noastre Catehismul Bisericii Catolice, este absolut firesc sa ne întrebam: ce continut are aceasta lucrare? De unde provin toate învataturile cuprinse în ea? Ce reprezinta, luate în ansamblu, aceste învataturi? În Constitutia Apostolica Fidei depositum, promulgata în data de 11 octombrie 1992 de Papa Ioan Paul al II-lea în vederea publicarii catehismului, citim chiar din primele rânduri ale introducerii urmatoarele cuvinte: "Pastrarea Tezaurului Credintei (lat. fidei depositum) este misiunea pe care Domnul a încredintat-o Bisericii sale si pe care ea o împlineste în toate timpurile". Dintr-o asemenea afirmatie a Suveranului Pontif, dar si din altele similare, desprindem cu claritate raspunsul la întrebarile noastre de mai sus: Catehismul Bisericii Catolice este o opera a Bisericii care consemneaza, spre îndrumarea si educarea sufletelor, tocmai învataturile continute în acest tezaur al credintei. Daca vrem deci sa întelegem ce este catehismul, trebuie sa lamurim, dupa puteri, sensul acestei expresii: "tezaurul credintei".

În articolul 84 al catehismului ni se vorbeste despre acest depositum fidei ca despre continutul sacru al Sfintei Traditii si al Sfintei Scripturi: "«Tezaurul sfânt» al credintei, cuprins în Sfânta Traditie si Sfânta Scriptura, a fost încredintat de apostoli întregii Biserici. Aderând la el, întreg poporul sfânt, unit cu Pastorii sai, staruie de-a pururi în învatatura apostolilor si în comuniune, în frângerea pâinii si în rugaciuni (...)".

Daca vrem sa întelegem ce anume este "tezaurul credintei", este deci necesar sa discutam semnificatiile Sfintei Traditii si ale Sfintei Scripturi, dar si a Magisteriului viu al Bisericii. Vom face acest lucru folosind constitutia Dei Verbum despre Revelatia divina.

 

Cuprins

Capitolul al II-lea, "Transmiterea Revelatiei divine", din constitutia Dei Verbum, fixeaza câteva adevaruri de mare importanta pentru noi. Dupa ce, mai întâi, se arata ca Cristos Domnul a vestit El însusi Evanghelia, încredintând aceasta misiune Apostolilor care îi au ca urmasi, pâna la sfârsitul istoriei, pe Episcopi, este subliniat faptul ca "(...) aceasta Sfânta Traditie si Sfintele Scripturi ale celor doua Testamente sunt oglinda în care Biserica peregrina pe pamânt Îl contempla pe Dumnezeu de la care primeste toate, pâna când va ajunge sa-L vada fata în fata, asa cum este (cf. 1 In 3, 2)". Ultimele trei articole ale capitolului II sunt dedicate, succesiv, Sfintei Traditii, relatiilor dintre Sfânta Traditie si Sfânta Scriptura, si, în fine, relatiilor dintre Traditie si Scriptura cu Biserica întreaga si Magisteriul Viu.

Traditia Bisericii, constituita din "ceea ce a fost transmis de catre Apostoli", "se dezvolta în Biserica sub asistenta Duhului Sfânt: întelegerea lucrurilor si cuvintelor transmise creste prin meditarea si studierea lor de catre credinciosi, care le pastreaza în inima (cf. Lc 2, 19. 51), prin patrunderea adânca ce decurge din experienta spirituala si prin propovaduirea acelora care, odata cu succesiunea episcopala, au primit o carisma sigura a adevarului". Legate strând între ele, Sfânta Traditie si Sfânta Biserica, "curgând din acelasi izvor divin, devin, într-un fel, o unitate si tind spre acelasi scop. Într-adevar, Sfânta Scriptura este cuvântul lui Dumnezeu întrucât este scrisa sub inspiratia Duhului dumnezeiesc, iar Sfânta Traditie transmite integral urmasilor Apostolilor cuvântul lui Dumnezeu încredintat Apostolilor de Cristos Domnul si de Duhul Sfânt, pentru ca acesti urmasi, calauziti de lumina Duhului adevarului, sa-l pastreze cu fidelitate, sa-l explice si sa-l raspândeasca prin propovaduire; prin urmare, Biserica nu-si dobândeste certitudinea cu privire la toate lucrurile revelate numai din Sfânta Scriptura. De aceea, atât Scriptura cât si Traditia trebuie primite si venerate cu egala iubire si consideratie". Având parte de acest "tezaur unic al cuvântului lui Dumnezeu încredintat Bisericii" constituit din Sfânta Traditie si Sfânta Scriptura, este absolut necesara interpretarea corecta, ortodoxa, a acestuia. Ne aducem aminte ca aceasta exigenta, a interpretarii corecte a Cuvântului divin, a fost solicitata, implicit, înca din timpurile apostolice, atunci când apostolul Petru, de exemplu, în cea de a doua sa epistola, avertiza asupra acelor învataturi din epistolele lui Paul "greu de înteles", pe care "cei neînvatati si netemenici le rastalmacesc, ca si pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor" (2 Petru 3, 16). Este deci necesara o pregatire adecvata pentru lectura si întelegerea Sfintei Scripturi. Cine este însa autoritatea care ne poate garanta aceasta pregatire? Raspunsul, de mare importanta, pe care ni-l ofera constitutia Dei Verbum, este urmatorul:

"(...) misiunea de a interpreta în mod autentic cuvântul lui Dumnezeu scris sau transmis a fost încredintata numai Magisteriului viu al Bisericii, a carui autoritate se exercita în numele lui Isus Cristos. Acest Magisteriu nu este însa deasupra cuvântului lui Dumnezeu, ci îl slujeste, învatând numai ceea ce a fost transmis, deoarece, prin porunca dumnezeiasca si cu asistenta Duhului Sfânt, îl asculta cu pietate, îl pastreaza cu sfintenie si îl expune cu fidelitate si ia din acest unic tezaur al credintei tot ceea ce propune ca adevar de credinta revelat de Dumnezeu".

Ajunsi în acest punct, trebuie sa retinem "triunghiul de aur", dupa cum îi spunem noi, pe care se sprijina viata de credinta a oricarui catolic: Sfânta Traditie, Sfânta Scriptura si Magisteriul Bisericii. Ele "sunt atât de strâns legate si asociate încât nu pot exista separat, si toate împreuna, fiecare în felul sau, contribuie în mod eficace la mântuirea sufletelor, sub actiunea aceluiasi Duh Sfânt".

 

Concluzii

Vom reveni în catehezele dedicate surselor Revelatiei asupra Sfintei Scripturi si asupra Magisteriului, dar si asupra Traditiei. Ceea ce trebuie sa retinem, deocamdata, este faptul ca "tezaurul credintei" este continut si vehiculat de Traditie si Biblie, iar autoritatea careia îi revine, prin excelenta, rolul de pastra si transmite nealterat acest tezaur, este Magisteriul viu al Bisericii: "Biserica, în învatatura, viata si cultul sau perpetueaza si transmite tuturor generatiilor tot ceea ce este ea însasi, tot ceea ce crede" (Dei Verbum, art. 8).

Tot continutul "tezaurului credintei", important pentru binele si mântuirea sufletelor, este sistematizat cu o judiciozitate si claritate remarcabile în Catehismul Bisericii Catolice, care, pe drept cuvânt, poate fi considerat "cartea secolului XX".

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/cateheza.asp?cbl=credinta_4
Vă rugăm să respectați drepturile de autor