www.profamilia.ro /cateheza.asp?cbl=credinta_28
 
 CATEHEZA 

Credinta, Biserica, lumea dupa Conciliul Vatican II
Cateheze pentru adulti

sursa: Robert Lazu

Cateheza a XXVIII-a:
Coborârea în iad

Motto: "Isus Cristos s-a coborât în iad, a treia zi a înviat din morti" (Simbolul apostolilor).

 

Introducere

Daca comparam Simbolul de credinta al apostolilor cu cel al parintilor de la Conciliile din Niceea si Constantinopol, observam ca exista un articol care, desi apare în primul dintre ele, în al doilea lipseste. Fara a cunoaste substratul acestei omisiuni, constatam ca este vorba despre una dintre cele mai tulburatoare referinte ale crezului apostolic la lumea de dincolo. Pe scurt, este vorba despre coborârea Mântuitorului în infern. Tinând cont de versetele din epistola catre Efeseni a Sfântului Apostol Paul (4,9-10), vedem ca, de fapt, aceasta coborâre în infern nu poate fi separata de urcarea în ceruri a Mântuitorului: "Isus s-a coborât în partile cele mai de jos ale pamântului. Cel ce s-a coborât, acela este care s-a si suit".

Cu alte cuvinte, Domnul nostru Isus Cristos a parcurs cel mai amplu traseu cu putinta: a coborât din cerul dumnezeirii Sale, a venit între oameni, pe pamânt, dupa care a murit si a coborât în Hades, apoi, dupa Învierea Sa cea glorioasa, a urmat înaltarea înapoi, în Împaratia cerurilor, de-a dreapta lui Dumnezeu Tatal. Ce înseamna toate acestea pentru noi, oamenii secolului XXI, care se pare ca adesea punem la îndoiala existenta lumii de dincolo? Exista oare dovezi care sa sustina ferm existenta "lumii nevazute"? Sau este vorba doar de un act de credinta, fara de care nici o dovada nu e suficienta?

 

Cuprins

Evanghelia dupa Luca ne ofera câteva raspunsuri la aceste întrebari, într-unul dintre cele mai fascinante capitole unde Mântuitorul Isus se refera la lumea de dincolo, cel despre bogatul nemilostiv si saracul Lazar (16,19-31). Pe baza lecturii acestui fragment putem extrage câteva informatii referitoare la lumea de dincolo, care, desi nu sunt întru totul clare si explicite, ne ofera un tablou impresionant. Iata deci care ar fi învataturile pe care le putem desprinde de aici:

1) Îngerii au dus sufletul saracului într-un loc de buna sedere numit "sânul lui Avraam";

2) Bogatul se chinuia în iad, ceea ce nu exclude posibilitatea de a vedea locul luminos unde se afla Lazar si Abraham;

3) Pare posibila comunicarea dintre ei;

4) Abraham precizeaza ca Lazar se afla în sânul sau întrucât a avut parte pe pamânt de rau în timp ce bogatul se afla în iad deoarece a avut parte de cele bune;

5) Mentionarea unei prapastii mari si adânci care face imposibila trecerea dintr-o parte în alta.

La toate aceste aspecte, despre care trebuie sa precizam - gândindu-ne la un text al Cardinalului Hans Urs von Balthasar - ca nu stim exact cât anume sunt reale si cât anume sunt folosite de Mântuitorul Isus Cristos cu scop pedagogic, spre pilda celor ce le citesc si asculta, trebuie sa adaugam acea mentiune care ne intereseaza în mod deosebit si care poate reprezenta raspunsul la întrebarile introductive: chiar daca ar cunoaste pe cineva întors din lumea de dincolo, cei care nu cred în ceea ce li s-a revelat prin Moise si prin prooroci nu vor fi convinsi de asemenea marturii.

Ne întâlnim aici cu una dintre acele sublinieri dramatice, chiar tragice am putea spune, referitoare la misterul libertatii omenesti: nimic nu-l poate obliga pe om sa creada în "cele nevazute". Chiar daca Biserica noastra sustine valoarea ratiunii în privinta cunoasterii si demonstrarii anumitor elemente ale credintei, Magisteriul ne atrage totodata atentia asupra limitelor "luminii naturale a ratiunii" în a descoperi lucruri care tin de lumea supranaturala. Cu alte cuvinte, sunt anumite lucruri pe care numai credinta ni le poate face cunoscute, pe care numai lumina harului primit sub "ascultarea credintei" ni le poate transmite. Cunostintele despre rai si iad, despre purgatoriu si trecerea sufletelor în lumea nevazuta nu poate fi dobândita pe cale rationala; eventual, din marturiile biblice si hagiografice incontestabile, putem deduce anumite învataturi care ne lumineaza într-o masura destul de mica tainele lumii de dincolo.

De fapt, aceste dezvaluiri nu sunt menite, în primul rând, sa ne ofere informatii, ci, mai ales, sunt destinate sa ne încurajeze în a trai faptele si virtutile credintei cu ajutorul avertismentelor privitoare la soarta sufletelor în vesnicie. Într-o "Nota a Congregatiei pentru Doctrina Credintei despre viata vesnica si lumea de dincolo" din 1979, ni se atrage atentia ca "trebuie sa ne temem în special de pericolul reprezentarilor fanteziste si arbitrare, caci exagerarile lor sunt în mare parte raspunzatoare de greutatile pe care le întâmpina adesea credinta crestina (...). Nici Scripturile, nici teologia nu ne furnizeaza suficiente cunostinte pentru reprezentarea lumii de dincolo". Aceasta prudenta fata de tema lumii de dincolo nu trebuie însa sa conduca la negarea ei. Cardinalul Joseph Ratzinger constata în 1989 în lucrarea Difficultés de la foi dans l'Europe d'aujourd'hui ca "neîncrederea fata de tema lumii de dincolo a devenit generala".

Catehismul Bisericii Catolice ne ofera cea mai justa masura a reflectiei asupra infernului, vorbind despre semnificatia coborârii în infern a Mântuitorului Isus: "Scriptura numeste iad, Seol sau Hades, lacasul mortilor în care s-a coborât Isus cel mort, fiindca cei care se afla acolo sunt privati de vederea lui Dumnezeu. Într-adevar, aceasta este, în asteptarea Rascumparatorului, conditia tuturor celor care au murit, rai sau drepti, ceea ce nu înseamna ca soarta lor este identica, dupa cum arata Isus în parabola saracului Lazar care a fost primit în 'sânul lui Abraham'. Tocmai pe aceste suflete sfinte care îl asteptau pe Eliberatorul lor în sânul lui Abraham le-a eliberat Isus când s-a coborât în iad. Isus nu s-a coborât în iad ca sa-i scape pe cei osânditi, nici ca sa distruga iadul osândirii, ci ca sa elibereze pe cei drepti care l-au precedat. 'Vestea cea buna a fost dusa deopotriva si mortilor' (1Petru 4,6)... Coborârea în iad este împlinirea, pâna la desavârsire, a vestirii evanghelice a mântuirii" (art. 633-634).

 

Concluzii

În ciuda fermitatii si claritatii învataturii catolice despre lumea de dincolo, ne confruntam astazi cu una dintre cele mai masive crize din întreaga istorie religioasa a omenirii. Desi filmele, muzica, literatura sunt pline de infernuri si paradisuri imaginare, foarte putini sunt oamenii care îsi schimba viata pe baza marturiilor evanghelice despre lumea de dincolo. Fapt care confirma învatatura Mântuitorului din pilda bogatului si a lui Lazar: daca nu cred în învatatura Bisericii, nimic nu-i poate face pe oameni atenti la destinul sufletelor în vesnicie. Îndemnul pe care trebuie sa-l desprindem constatând acestea e unul singur: necesitatea unei educatii crestine "permanente si integrale". Însotita de misiunea noastra de vesti Evanghelia neîncetat prin fapte ca si prin cuvinte.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/cateheza.asp?cbl=credinta_28
Vă rugăm să respectați drepturile de autor