www.profamilia.ro /cateheza.asp?cbl=credinta_10
 
 CATEHEZA 

Credin?a, Biserica, lumea dupa Conciliul Vatican II
Cateheze pentru adul?i

sursa: Robert Lazu

Cateheza a X-a
Sursele Revelatiei divine (I): Sfânta Scriptura

Motto: "Studiul textelor sacre trebuie sa fie sufletul teologiei" (Conciliul Vatican II, Dei Verbum, art. 24).

 

Introducere

Probabil ne este cunoscuta tuturor disensiunea care exista între diferitele biserici si comunitati crestine cu referire, pe de o parte, la Sfânta Scriptura, pe de alta parte cu referire la Traditie si la Autoritatea bisericeasca. Totusi, în ciuda problemelor si atacurilor împotriva acestor realitati ecleziale esentiale pentru orice credincios catolic, pentru noi toti, ca membri ai unei Biserici apostolice, un principiu fundamental al integrarii noastre în trupul deopotriva mistic si institutional al ecleziei este asa-numitul "triunghi de aur": Sfânta Scriptura, Traditia, Magisteriul viu al Bisericii. Începând cu aceasta cateheza vom discuta succesiv aceste trei "vârfuri" ale triunghiului de aur mentionat mai sus, spre a ne lamuri pe noi însine cu referire la sursele Revelatiei pe care o primim, o marturisim si o transmitem, lamurindu-i pe cei care ne întreaba. Caci nu putem omite nicicând functia misionara, evanghelizatoare, la care este chemat orice crestin adult.

 

Cuprins

Vom începe prin a citi si reflecta asupra a doua fragmente evanghelice, spre a vedea, concret, cum trebuie sa ne apropiem de textul sacru. Primul dintre acestea se gaseste în epistola a II-a a apostolului Petru, vs. 15 - 16.

Cu fermitate, iata cum apostolul Petru, capul colegiului apostolic, ne arata ca exista vârste si masuri foarte variate, diferite ale puterii de întelegere a Sfintei Scripturi. Cu alte cuvinte, trebuie sa retinem ca, desi toti putem citi Biblia, nu oricine si nu oricum o poate întelege corect. Ce trebuie sa facem în aceasta situatie? În primul rând, sa vedem cine o interpreteaza corect, oferindu-ne astfel posibilitatea învatarii criteriilor juste de tâlcuire a Evangheliilor. La aceasta chestiune - "Cine tâlcuieste corect Sfânta Scriptura?" - vom raspunde printr-un alt pasaj evanghelic, de data aceasta din "Faptele apostolilor", capitolul 8, versetele 26 - 40.

Fragmentul este cu adevarat remarcabil. În primul rând, gasim aici - din nou - ordinea justa a initierii crestine: învatatura (vestirea Evangheliei, a învataturii apostolice), apoi primirea Cuvântului sfânt si, în cele din urma, primirea botezului si integrarea în comunitatea crestina. Dar toate acestea sunt conditionate de buna tâlcuire a Cuvântului sfânt, savârsita pentru neofit de un apostol. În termenii nostri, e vorba de succesiunea apostolica despre care am vorbit în catehezele trecute: Isus Cristos este sursa Revelatiei, El o transmite si o interpreteaza apostolilor care o transmit episcopi1or Bisericii, care, la rândul lor, o transmit preotilor si credinciosilor.

Elaborat chiar de aceasta autoritate apostolica a Bisericii noastre, Catehismul Bisericii Catolice ne ofera o învatatura densa despre Sfânta Scriptura (art. 101 - art. 141). Iata esentialul acestei învataturi:

1) Prin toate cuvintele Sfintei Scripturi Dumnezeu nu rosteste decât un singur Cuvânt", Cuvântul sau unic, Isus Cristos, în care se exprima pe sine în întregime (art. 102);

2) Dumnezeu însusi este autorul Sfintei Scripturi (art. 105);

3) Dumnezeu i-a inspirat pe autorii sacri, desi le-a lasat intacte uzul capacitatilor personale si puterile proprii (art. 106);

4) Daca Dumnezeu însusi este autorul Sfintei Scripturi, evident, consecinta e clara: textele sacre învata Adevarul, fara eroare si fara contradictie (art. 107);

5) Pentru a întelege Scripturile, Cristos trebuie, prin Duhul Sfânt, "sa ne deschida mintea la întelegerea Scripturilor" (Luca 24, 35).

La toate aceste principii se adauga înca câteva, care traseaza astfel cadrul complet al lecturii si interpretarii Bibliei. Daca observam ca Sfânta Scriptura se citeste, în primul rând, în contextul liturgic, cultual al Bisericii (liturgia Cuvântului), vom întelege ca ea trebuie citita si interpretata în acelasi Duh - Duhul Sfânt - în care a fost scrisa (art. 111). Totodata trebuie acordata o mare atentie intentiei autorilor sacri, tinând seama de contextul în care ei au scris. Cu alte cuvinte, trebuie sa tinem seama atât de dimensiunea umana, istorica a textelor sacre, cât si de aceea dumnezeiasca, inspirata a lor. Aceasta este una dintre învataturile constante ale Papei Ioan Paul al II-lea si a pontifilor anteriori.

În fine, un ultim aspect important se refera la celebra teorie a celor patru sensuri ale Scripturii. De fapt, este vorba de doua sensuri principale, cel literal si cel spiritual. Ultimul grupeaza alte trei sensuri: alegoric, moral si anagogic. (Exemple: CBC art .116 si 118).

 

Concluzii:

În loc de concluzie, vom cita îndemnul cuprins în articolul 133 al Catehismului Bisericii Catolice: "Biserica îndeamna foarte staruitor pe toti crestinii (...) ca, prin citirea deasa a dumnezeiestilor Scripturi, sa-si însuseasca înalta cunoastere a lui Isus Cristos. Într-adevar, necunoasterea Scripturilor înseamna necunoasterea lui Cristos (Sf. Ieronim)".

 

Texte fundamentale:

1) Catehismul Bisericii Catolice, art. 102:

"Prin toate cuvintele Sfintei Scripturi, Dumnezeu nu spune decât un singur Cuvânt, Cuvântul sau unic, în care se exprima pe sine în întregime: Amintiti-va ca este unul si acelasi Cuvânt al lui Dumnezeu de-a lungul întregii Scripturi, unul si acelasi Cuvânt ce rasuna în gura tuturor scriitorilor sacri, El care, fiind la început Dumnezeu la Dumnezeu, nu are nevoie de silabe pentru ca nu e supus timpului (Sf. Augustin, Psalmul 103, 4, 1)".

2) Catehismul Bisericii Catolice, art. 136:

"Dumnezeu este Autorul Sfintei Scripturi în sensul ca El îi inspira pe autorii ei omenesti; El actioneaza în ei si prin ei. Da astfel certitudinea ca scrierile lor învata fara eroare adevarul mântuitor".

3) Catehismul Bisericii Catolice, art. 141:

"Biserica a venerat întotdeauna dumnezeiestile Scripturi dupa cum a venerat si însusi Trupul Domnului: ambele hranesc si guverneaza întreaga viata crestina. Lumina pentru pasii mei e Cuvântul tau, faclie pentru cararile mele".

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/cateheza.asp?cbl=credinta_10
Vă rugăm să respectați drepturile de autor