www.profamilia.ro /cateheza.asp?cbl=credinta_1
 
 CATEHEZA 

Credin?a, Biserica, lumea dupa Conciliul Vatican II
Cateheze pentru adul?i

sursa: Robert Lazu

Cateheza I:
Ecclesia in Europa. Apelul Papei Ioan Paul al II-lea catre crestinii de azi

Motto: "(...) sunteti cu totii invitati sa recititi aceste documente pentru a va întari vocatia voastra, pentru a va angaja în apostolat, asa cum acest lucru a fost propus de catre Parintii conciliari, pentru a fi în lume marturisitorii Vestii Celei Bune si pentru a lua întotdeauna parte mai activ la misiunea Bisericii" (Papa Ioan Paul al II-lea).

 

În data de 26 noiembrie a anului jubiliar 2000, duminica în care era sarbatorita în întreaga lume catolica solemnitatea Mântuitorului Isus Cristos Rege, un eveniment care ne priveste direct pe noi toti, crestinii laici, s-a desfasurat în piata San Pietro. Atunci, dupa desfasurarea lucrarilor Congresului Mondial al Apostolatului Laicilor, Sfântul Parinte s-a întâlnit cu reprezentantii celor numiti în limba latina "christifideles laici" spre a încheia împreuna acest eveniment deosebit de important. Dorind sa ne atraga atentia înca o data asupra surselor responsabilitatii noastre, Sanctitatea Sa ne-a facut noua, tuturor, prin intermediul reprezentantilor prezenti în piata San Pietro, un dar nepretuit: un volum care continea documentele Conciliului Vatican II. Dornic sa sublinieze semnificatiile unui asemenea dar, Papa Ioan Paul al II-lea afirma urmatoarele:

"1. Înainte de a încheia aceasta celebrare jubiliara, vreau sa va transmit din nou, prin persoanele unora dintre reprezentantii vostri, Documentele Conciliului Vatican II. Gândul meu se întoarce acum catre acest eveniment eclesial istoric si providential. Sunt 35 de ani, care se împlinesc chiar în aceste zile, de când au fost aprobate anumite documente, printre care Decretul despre apostolatul laicilor Apostolicam actuositatem. În 7 decembrie, a fost de asemenea aprobata, alaturi de alte texte, Constitutia pastorala Gaudium et Spes, despre Biserica în lumea contemporana. În ziua urmatoare (8 decembrie 1965 - n.n.), Adunarea conciliara promulga definitiv ansamblul documentelor sale.

Ca si atunci, astazi în egala masura, doresc sa va încredintez, dragi credinciosi laici, apostoli ai celui de-al treilea mileniu, în particular si într-o maniera simbolica, imensul patrimoniu conciliar, reamintind ceea ce în mod precis a fost adresat laicilor - responsabili cu guvernarea, gânditori si oameni de stiinta, artisti, femei, muncitori, tineri, saraci, bolnavi - în mesajul de încheiere pe care Conciliul l-a transmis întregii umanitati.

La aceasta cotitura a istoriei, lectia Conciliului Vatican II se înfatiseaza ca fiind de actualitate mai mult ca niciodata: situatiile pe care lumea le cunoaste astazi solicita ca, într-adevar, angajamentul vostru apostolic de laici sa fie înca si mai intens si amplu (extins). Studiati Conciliul, aprofundati-l, asimilati-i spiritul si orientarile: veti gasi (în el) lumina si forta necesare spre a marturisi Evanghelia în toate domeniile existentei umane.

2. (...) sunteti cu totii invitati sa recititi aceste documente pentru a va întari vocatia voastra, pentru a va angaja în apostolat, asa cum acest lucru a fost propus de catre Parintii conciliari, pentru a fi în lume marturisitorii Vestii Celei Bune si pentru a lua întotdeauna parte mai activ la misiunea Bisericii. Lumea are nevoie de marturia voastra personala, conjugala, familiala, profesionala si ecleziala. Tuturor, va acord Binecuvântarea apostolica!

3. Sa îndreptam acum rugaciunea noastra catre Fecioara Maria. Pentru ca Ea sa ne ajute sa împlinim aceasta reînnoire în mentalitate si actiune, de bucurie si speranta, care este însusi obiectivul Conciliului" [1].

Publicata în data de 28 iunie 2003, aceasta "Exortatie apostolica postsinodala despre Isus Cristos, viu în Biserica sa, izvor de speranta pentru Europa, catre episcopi, preoti si diaconi, catre persoanele consacrate si catre toti credinciosii laici", Ecclesia in Europa, ne arata înca din structura capitolelor sale care anume este tema centrala: speranta. Din titlul nici unuia dintre capitole nu lipseste acest cuvânt cheie. Iar continutul, de la un capat la altul, ne aminteste mereu si mereu de necesitatea reînnoirii sperantei crestinilor si a celor ce vietuiesc pe batrânul continent. De ce este nevoie de un asemenea mesaj? În primul rând, exortatia a fost elaborata ca un text-ecou al celei de-a doua Adunari Speciale pentru Europa a Sinodului Episcopilor (care s-a desfasurat de la 10 la 23 octombrie 1999), unde, între alte semne îngrijoratoare, "parintii sinodali au observat ca urgenta cea mai mare care îl traverseaza, în Est cât si în Vest, consta într-o nevoie crescânda de speranta, asa încât sa se poata da sens vietii si istoriei si pentru a înainta împreuna". Repetam întrebarea: de ce este nevoie de o reînnoire a mesajului de speranta al Bisericii lui Cristos? Raspunsul e clar: tocmai pentru ca s-a constatat ca ceea ce lipseste, în mod esential, din vietile multor europeni este tocmai speranta. Iata ce spune în acest sens Sfântul Parinte: "Europa de astazi însa, chiar în momentul în care întareste si largeste propria uniune economica si politica, pare sa sufere o profunda criza a valorilor. Desi dispune de mijloace sporite, da impresia ca-i lipseste elanul pentru a sprijini un proiect comun si pentru a reda cetatenilor sai motive de speranta.".

Constienti ca nu se obtin fara lupta si eforturi, toate acestea necesita o formare integrala si permanenta a noastra, a tuturor, fara de care am fi exact ca niste constructori care vor sa zideasca o locuinta ale carei planuri s-au pierdut. Cuvântul cheie? Educatie! Asta înseamna o formare adecvata a unui credincios responsabil. Exact ceea ce solicita în mod repetat si insistent Ioan Paul al II-lea în mesajul sau:

"(...) sunt necesare itinerare pedagogice care sa-i faca pe credinciosii laici capabili de un angajament de credinta în realitatile temporare. Aceste itinerare, bazate pe o însusire serioasa a vietii ecleziale, în particular pe un studiu al doctrinei sociale, trebuie sa fie în masura sa le ofere nu doar doctrine si impulsuri, ci si linii spirituale adecvate care sa însufleteasca angajarea traita ca o autentica viata de sfintenie."

"(...) pretutindeni este nevoie de o reînnoita vestire si pentru cei care sunt deja botezati. Multi europeni contemporani cred ca stiu ce este crestinismul, dar în realitate nu-l cunosc. Adesea, chiar elementele si notiunile fundamentale ale credintei nu mai sunt cunoscute. Multi botezati traiesc ca si cum Cristos nu ar exista: sunt repetate gesturile si semnele de credinta, mai ales prin practicile de cult, dar lor nu le corespunde o adevarata acceptare a continutului credintei si o adeziune la persoana lui Isus. Marile certitudini ale credintei au fost înlocuite de catre multi cu un sentiment religios vag si mai putin angajant; se raspândesc diferite forme de agnosticism si de ateism practic care fac sa se agraveze distanta dintre credinta si viata; unii s-au lasat molipsiti de spiritul unui umanism imanentist care le-a slabit credinta, ducându-i adesea, din pacate, la a o abandona cu totul; se asista la un fel de interpretare seculara a credintei crestine care erodeaza si de care se leaga o profunda criza a constiintei si a practicii morale crestine. Marile valori care au inspirat mult cultura europeana au fost separate de evanghelie, pierzându-si astfel sufletul cel mai adânc si lasând loc multor devieri."

Vedem deci ca noi, cei botezati într-o Biserica apostolica, suntem primii responsabili pentru starea generala care domina viata noastra si a semenilor nostri. Sentimentalismul edulcorat, religiozitatea difuza si superstitioasa, vecina cu pseudo-religiozitatea de tip New-Age, ritualismul golit de viata, iata principalele boli identificate de Sanctitatea Sa în sânul comunitatilor crestine. De ce se întâmpla astfel? Deoarece certitudinile solide nu se dobândesc de-a gata, prin simpla participare la cultul Bisericii, ci prin studiu, prin reflectie, prin meditatie, adica printr-un efort educativ si auto-educativ desfasurat de-a lungul întregii vieti. Dar cum sa facem acest lucru? Si, mai ales, unde? Un prim raspuns la aceasta întrebare e tocmai acest loc, în care ne aflam acum: parohia. Deci, orice parohie poate si trebuie sa devine o astfel de scoala - repet si subliniez - "permanenta si integrala", în care oricine sa afle în ce crede Biserica lui Cristos, în ce spera cei ce-i apartin si de ce. Exact în acest sens, se cerea la Conciliul Vatican II si în nenumarate alte documente magisteriale, ca toti crestinii care se implica serios în apostolat sa aiba o pregatire totala. Vi se pare mult? Iata exact ce ni se spune în Apostolicam actuositatem (Decret despre apostolatul laicilor): "În afara de formatia spirituala, e necesara o solida pregatire doctrinala, si anume teologica, etica, filosofica, adaptata vârstei, conditiei si înzestrarii fiecaruia. Sa nu fie neglijata importanta culturii generale alaturi de formarea practica si tehnica" (art. 29). Exigentele pe care ni le pune înainte Biserica sunt totale si temeinice.

 

Note
[1] Text preluat de pe site-ul oficial al Vaticanului: http://www.vatican.va/holy_father/john_paul_ii/angelus/2000/documents/hf_jp-ii_ang_20001126_jubillaity_fr.html. Traducerea si adaptarea documentului din limba franceza ne apartine.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/cateheza.asp?cbl=credinta_1
Vă rugăm să respectați drepturile de autor