www.profamilia.ro /cateheza.asp?cbl=biserica_3
 
 CATEHEZA 

Credin?a, Biserica, lumea dupa Conciliul Vatican II
Cateheze pentru adul?i

sursa: Robert Lazu

Cateheza a III-a:
Liturgia Bisericii. Omul în fata lui Dumnezeu

Motto: "Liturgia e culmea spre care tinde actiunea Bisericii" (Sacrosanctum Concilium, art. 10).

 

Introducere

Articolul 837 din Catehismul Bisericii Catolice ne ofera posibilitatea sa reflectam asupra unuia dintre cele mai tulburatoare aspecte ale situarii noastre în Sfânta Biserica. Astfel, dupa ce se arata ca fac parte din comunitatea Bisericii cei care accepta structura ei ierarhica si sacramentele care reprezinta mijloacele mântuirii institutite de Dumnezeu însusi, se adauga urmatoarele: "Totusi nu se mântuieste acela care, desi încorporat în Biserica, nu persevereaza în dragoste ramânând astfel în sânul Bisericii 'cu trupul', dar nu 'cu inima'". Întelegem deci din aceste cuvinte ca exista posibilitatea, absolut nefericita, de a ne afla în Biserica, de a participa la ceremoniile ei sacre într-un mod exterior, trupesc, fara a fi profund angajati sufleteste, "cu inima".

Evident, acesta situare în Biserica se refera la toate aspectele vietii noastre religioase, între care - la un loc de cinste - se afla participarea noastra la Sfânta Liturgie. Deci (inclusiv) de aceasta participare depinde calitatea integrarii noastre "cu inima" în Biserica cea "una, sfânta, catolica si apostolica". De ce? Pentru ca nu exista nici o alta actiune mai importanta decât Sfânta Liturgie, dupa cum se subliniaza în constitutia Sacrosanctum Concilium: "Liturgia e culmea spre care tinde actiunea Bisericii si totodata izvorul din care emana toata puterea ei" (art. 10). Spre aceasta culme vom începe si noi sa ne atintim privirile, încercând împreuna sa întelegem cum anume putem urca pe culmile ei inegalabile.

 

Cuprins

Ce înseamna acest cuvânt, "liturgie"? Catehismul ne arata, clar si concis, ca e un termen de origine greaca care însemna "lucrare publica", "slujire în favoarea poporului". În Noul Testament termenul "liturgie" are mai multe semnificatii importante. În primul rând el desemneaza atât celebrarea cultului divin, cât si vestirea Evangheliei si faptele de caritate. "În toate aceste situatii e vorba de slujirea lui Dumnezeu si a oamenilor" (art. 1070). Mergând si mai adânc în miezul semnificatiilor liturgiei, Conciliul Vatican II ne învata ca "liturgia este considerata ca exercitarea misiunii sacerdotale a lui Cristos, prin care sfintirea omului este reprezentata prin semne vazute si este realizata într-un mod propriu fiecaruia si în acelasi timp se aduce cultul public integral de catre Trupul Mistic al lui Cristos - de catre Cap si madularele sale. Prin urmare, orice celebrare liturgica, întrucât este opera lui Cristos - Preotul si a Trupului sau, care este Biserica, este actiune sacra prin excelenta, a carei eficacitate nu o poate atinge cu acelasi titlu si în acelasi grad nici o alta actiune a Bisericii" (art. 7).

Chiar daca totul depinde exclusiv de actul extraordinar al jertfei Mântuitorului Cristos, credinciosii sunt chemati la "o participare constienta, activa si rodnica" (art. 1071). De aceea, desi Liturgia este culmea vietii ecleziale, ea trebuie în mod necesar precedata de EVANGHELIZARE, CREDINTA si CONVERTIRE. Iata deci raspunsul care ne lamureste cum anume poate fi evitat marele pericol semnalat în articolul 837 al Catehismului, articol pe care l-am citat în introducerea acestei cateheze. Fara a primi Cuvântul Evangheliei celei mântuitoare, fara a-l profunda neîncetat prin cunoasterea tot mai adânca a credintei însotita de o convertire deplina, nu putem participa cum se cuvine la Sfânta Liturgie. Aici trebuie sa ne oprim putin spre a semnala un fenomen negativ care decurge din neîmplinirea acestor exigente mântuitoare pe care Sfânta Biserica ni le supune atentiei. E vorba despre ceea ce putem numi "turismul liturgic".

Probabil cu totii am vazut turisti în biserici. Fara sa-si faca cruce, adesea în tinute indecente, dotati cu aparate sofisticate de înregistrare a imaginilor, patrund în locasurile sacre pe care nu le privesc decât drept simple obiective turistice. Fara a-l cunoaste si re-cunoaste pe Dumnezeul cel Viu care este prezent în aceste locase, ei, desi intra într-un spatiu sacru, nu-l pot vedea, nu-l pot cunoaste. Sunt într-atât de profani si profanati de lumea secularizata în care traiesc încât sacrul se retrage din fata lor. Fara a asculta si primi Cuvântul Evangheliei, fara a Crede în Isus Cristos, fara a se Converti supunându-se autoritatii apostolice a Bisericii, nimeni nu poate participa cu adevarat la Liturgie chiar daca asista "cu trupul" la ceremonia oficiata de slujitorii divini.

Partea grava este, însa, aceea ca uneori chiar si unii credinciosi catolici se comporta precum turistii care intra în incinta unei biserici. De exemplu, cei care-si spun catolici si vor sa primeasca Împartasania desi sustin dreptul femeilor de a opta pentru avort (cum a fost cazul acelui candidat la ultimele alegeri pentru functia de presedinte al SUA), sau cei care participa la Sfintele Liturgii desi divorteaza, folosesc contraceptive sau aproba clonarea, nu sunt cu adevarat prezenti "în Duh si Adevar" la aceasta slujire unica si inegalabila a omului alaturi de Dumnezeu si în fata lui Dumnezeu.

Daca privim la tinuta noastra si a tuturor celor care vin la biserica, daca privim la credinta pe care o avem (sau nu), ne putem întreba: suntem cu adevarat prezenti la Liturgie? Venim noi la biserica cu o constiinta deplina a faptului ca ne îndreptam spre Muntele Sacru unde - asemenea lui Moise - îl vom întâlni direct, "fata catre fata", pe Dumnezeul cel Viu, Regele Universului? Sigur, cei care au trecut pragul vârstei maturitatii, de obicei, sunt marcati de o anumita sobrietate sfânta în tinuta. Însa cum sunt tinerii nostri? Cum îsi traiesc ei credinta? Îi ajutam cu adevarat sa înteleaga si sa traiasca prezenta Mântuitorului Cristos în mijlocul lor la Sfânta Liturgie? Sau turistii care intra într-o biserica, sunt ei cutremurati si uimiti de ceea ce vad? Simt ei misterul unei alte lumi, sfinte si vii, pe care credinciosii o traiesc în momentele participarii la slujbele sacre?

Cu tristete trebuie sa recunoastem ca, de multe ori, raspunsul la asemenea întrebari e negativ. Mai mult, credinciosii catolici însisi par a semana, uneori, cu turistii. Observati emblemele si siglele de pe hainele tinerilor care vin în biserici; când e vorba de numele unei ehipe de fotbal sau al unei firme oarecare parca nu e cine stie ce; dar când pe tricou e emblema unei formatii rock sau însemnul unui rebel satanist parca nu mai e o gluma. Ce putem face în fata unor asemenea situatii? Sa reinstituim acea disciplina din unele comunitati crestine din Biserica primelor secole, care nu-i primeau la Sfintele ceremonii decât pe cei care erau membrii recunoscuti ai Bisericii? Nu stim daca aceasta e solutia cea mai buna. Poate o alta, care depinde de asumarea deplina de catre noi, cei credinciosi, a tintei supreme a Sfintei Liturgii: Dumnezeu-Tatal.

Caderea în pacatul originar a avut consecinte dramatice pentru întreaga omenire. Relatia filiala dintre om si Dumnezeu a fost distrusa. Omul a dorit sa se ascunda de Dumnezeu, Dumnezeu însusi devenind invizibil pentru om. Istoria poporului lui Israel, în special dupa ce Moise a primit Legea Sacra a decalogului, reprezinta începutul lungului drum de întoarcere la Dumnezeu-Tatal, drum marcat de obstacole, caderi dar si de anumite reusite exemplare. Întruparea Mântuitorului Isus Cristos marcheaza încheierea acestui drum: avem posibilitatea concreta de a reintra în comuniune deplina cu Tatal, în Ierusalimul ceresc. Locul unde putem trai anticipativ aceasta reîntâlnire cu Tatal ceresc este Sfânta Liturgie. Aici noi îl binecuvântam pe Dumnezeu adorându-l, tot aici El ne sfinteste binecuvântându-ne cu o ploaie de haruri. Participând la Sfânta Liturgie cu o constiinta matura, înteleapta, luminata de lucrarea Duhului Sfânt prin primirea Cuvântului Evangheliei, prin credinta tare si nesovaielnica si prin pocainta profunda, traim deja în intimitatea Tatalui ceresc, suntem deja în Ierusalimul ceresc.

 

Concluzii

În loc de concluzie va propunem spre reflectie urmatorul articol - 1082 - din Catehismul Bisericii Catolice: "În liturgia Bisericii, binecuvântarea divina este pe deplin revelata si împartasita: Tatal este recunoscut si adorat ca izvorul si scopul tuturor binecuvântarilor creatiei si ale mântuirii; în Cuvântul sau, întrupat, mort si înviat pentru noi, ne copleseste cu binecuvântarile sale si prin El revarsa în inimile noastre Darul ce cuprinde toate darurile: Duhul Sfânt".

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/cateheza.asp?cbl=biserica_3
Vă rugăm să respectați drepturile de autor