www.profamilia.ro /cateheza.asp?cbl=biserica_19
 
 CATEHEZA 

Credin?a, Biserica, lumea dupa Conciliul Vatican II
Cateheze pentru adul?i

sursa: Robert Lazu

Cateheza a XIX-a:
Euharistia, taina tainelor (I)

Motto: "...izvor si culme a întregii vieti crestine" (Lumen Gentium, art. 11).

 

Introducere

Constitutia Lumen Gentium despre Biserica promulgata în cadrul Conciliului Vatican II subliniaza faptul ca Sfânta Euharistie este "izvor si culme a întregii vieti crestine" (articolul 11). Prezenta concreta si nemijlocita a lui Dumnezeu însusi în mijlocul Bisericii sale, Euharistia reprezinta încununarea initierii crestine. Astfel, în mod deopotriva firesc si necesar, dupa Botez si Mirungere urmeaza împartasirea credinciosului cu Trupul si Sângele Mântuitorului Isus Cristos. Fara sa exageram, am putea spune ca scopul întregii vieti a credinciosului acesta este: întâlnirea cu Isus Euharisticul. Sub acest aspect, viata noastra de credinta e mistica, întrucât presupune unirea noastra fizica si sufleteasca, directa, cu Dumnezeu însusi. Fara a avea parte neaparat de extaze si revelatii private, orice credincios - bazându-se pe credinta Bisericii în prezenta reala a Mântuitorului Isus Cristos în Pâinea si Vinul transubstantiate - poate trai unirea cu Dumnezeu care are ca si consecinta directa îndumnezeirea omului. De aceea "toate sacramentele precum si toate slujirile bisericesti si operele de apostolat sunt strâns legate de Euharistie si rânduite în vederea ei. Caci în Sfânta Euharistie este cuprins tot binele spiritual al Bisericii, Cristos însusi, Pastele nostru" (Catehismul Bisericii Catolice, art. 1324).

Întelegând valoarea cardinala a Sfintei Euharistii, ne dam usor seama cât de grava este respingerea sau chiar negarea acestui sacrament al Bisericii. Dincolo de multiplele erori ale Reformei, cea mai grava deviatie consta în eliminarea Sfintelor Taine dar, mai ales, a Sfintei Euharistii (care nu este posibila fara prezenta sacerdotilor ce au primit misiunea speciala de a fi instrumente ale Duhului Sfânt în actul transubstantierii).

Pentru a elimina orice confuzii sau neîntelegeri privitoare la Euharistie, astazi vom insista asupra unui singur aspect: întemeierea de catre Mântuitorul Isus Cristos însusi a acestui sacrament.

 

Cuprins

Noul Testament cuprinde mai multe marturii despre primele savârsiri ale Liturghiei Euharistice. Una din cele mai importante e aceea din Evanghelia dupa Luca: "Si a sosit ziua Azimelor, în care trebuia sa se jertfeasca Pastele. Isus a trimis pe Petru si pe Ioan, zicând: «Mergeti si ne pregatiti Pastele, ca sa mâncam.» (...) Iar ei, ducându-se, (...) au pregatit Pastele. Si când a venit ceasul, s-a asezat la masa, si apostolii împreuna cu El. Si a zis catre ei: «Cu dor am dorit sa manânc cu voi acest Paste, mai înainte de patimirea mea. Caci zic voua ca de acum nu-l voi mai mânca, pâna când nu va fi desavârsit în Împaratia lui Dumnezeu.» (...) Si luând pâinea, multumind, a frânt-o si le-a dat lor zicând: «Acesta este Trupul meu care se da pentru voi; faceti aceasta în amintirea mea.» Asemenea si potirul, dupa cina, zicând: «Acest potir este Legea cea noua, în Sângele meu, care se varsa pentru voi»" (Lc 22, 7-20).

Cu mici deosebiri, momentul instaurarii Euharistiei este relatat atât de catre Matei (26, 17-29) si Marcu (14, 12-25), cât si de catre apostolul Paul (1 Corinteni 11, 23-26). La o lectura atenta, desprindem câteva idei principale deosebit de importante. Punctul nodal e reprezentat de modul în care este afirmata în cadrul liturgic identitatea substantiala dintre pâine si Trupul Mântuitorului, dintre vin si Sângele sau dumnezeiesc. Astfel, Isus spune clar: "Acesta este Trupul meu (...)". La fel, atunci când vorbeste despre vin El spune: "(...) acesta este sângele meu (...)" - asa cum vedem atât la Matei cât si la Marcu. Deci nu e vorba despre o metafora, despre o vorbire cu caracter simbolic, ci despre identitatea reala, substantiala dintre pâine si Trupul Mântuitorului, dintre vin si Sângele sau. Pe aceste temeiuri trebuie sa ne împotrivim, totdeauna, celor care afirma ca Euharistia descrisa în evangheliile amintite are un caracter simbolic, figurat, fara a fi reala. Dimpotriva. Pâinea si vinul aflate pe masa altarului în fata caruia slujeste preotul, din momentul invocarii Duhului Sfânt si a cuvintelor rostite de Mântuitorul însusi în noaptea Cinei cele de Taina sunt cu adevarat Trupul si Sângele lui Isus Cristos. Sa mergem mai departe.

Cineva ar putea sa ne contrazica, cum s-a întâmplat în repetate rânduri de la Luther si Calvin încoace, spunând ca, chiar daca am accepta preschimbarea pâinii si vinului în Trupul si Sângele Mântuitorului, acest lucru s-a întâmplat atunci, demult, si atât. În aceasta ordine de idei, tot ceea ce vedem noi astazi în liturghiile Bisericii sunt simple acte comemorative, menite sa ne reaminteasca de fapte si evenimente care au avut loc în trecut, iar nu manifestari similare ale lui Dumnezeu care ar preschimba pâinea si vinul în Trupul si Sângele sau. Unor asemenea afirmatii le putem raspunde observând continuarea pasajelor biblice care relateaza cum s-au desfasurat primele Jertfe Euharistice. Isus le spune ucenicilor: "faceti aceasta în amintirea mea" (Luca 22, 19). Relatarea apostolului Paul aduce noi detalii care întregesc învatatura Mântuitorului: "Caci ori de câte ori mâncati din pâinea aceasta si beti din potirul acesta, vestiti moartea Domnului pâna când va veni" (1 Corinteni 11, 26). Tinând cont de toate locurile biblice mentionate, Catehismul ne învata urmatoarele: "Porunca lui Isus de a repeta gesturile si cuvintele sale «pâna când va veni» (1 Cor 11, 26) nu cere doar sa ne aducem aminte de Isus si de ceea ce a facut. Ea are în vedere celebrarea liturgica, prin apostoli si urmasii lor, a memorialului lui Cristos, al vietii, al mortii, al învierii si al mijlocirii sale la Tatal" (articolul 1341). Cu alte cuvinte, memoria evenimentelor euharistice relatate în Noul Testament nu este una exterioara, istorica, referitoare la ceva care a avut loc o data dar nu se mai repeta nicicând. Ci este vorba de o memorie - i-am putea spune - mistica, supranaturala, bazata pe credinta ca Dumnezeu lucreaza perpetuu în istorie spre sfintirea oamenilor pâna la cea de a doua Sa venire.

 

Concluzii

Din cele mai vechi timpuri avem marturii despre cum se adunau crestinii spre a participa la "Cina Domnului" si spre a se împartasi cu sfântul sau Trup si Sânge. "Astfel, din celebrare în celebrare, vestind misterul pascal al lui Isus «pâna când va veni» (1 Cor 11, 26), Poporul lui Dumnezeu în peregrinare «înainteaza pe calea cea strâmta a Crucii» spre ospatul ceresc, când toti cei alesi se vor aseza la masa Împaratiei" (Catehismul Bisericii Catolice, articolul 1344).

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/cateheza.asp?cbl=biserica_19
Vă rugăm să respectați drepturile de autor