www.profamilia.ro /cateheza.asp?catehezediverse=z9
 
 CATEHEZA 

Cateheze diverse
sursa: www.ercis.ro

CATEHEZA: VESMINTELE LITURGICE: CARE ESTE SEMNIFICATIA LOR RELIGIOASA?

A) Vesmintele festive ale crestinilor pentru celebrarea sacramentelor

De multe generatii, crestinii au folosit hainele cele mai bune, cele mai frumoase si cele mai bine confectionate pentru a participa la diferitele sacramente si îndeosebi la celebrarea sacramentelor Botezului, Euharistiei - prima Împartasanie si Euharistia duminicala - si Casatoriei.

Ce semnificatie au aceste vesminte?

Aceste vesminte au motivatii, semnificatii si finalitati diferite si complementare.

1) Înainte de toate trebuie spus ca liturgia Bisericii rezerva un rol important semnelor, asadar si vesmintelor persoanelor care participa. Si aceasta din diferite motive:

- liturgia este culmea si izvorul actiunii Bisericii si a crestinului, izvorul dintâi si necesar din care se ia un spirit cu adevarat crestin. Ea este celebrarea întâlnirii cu Dumnezeu cel viu în cuvinte si în imagini, în simboluri si în gesturi. Se promoveaza sensul sacru, propriu liturgiei, mai ales întelegând mai profund semnele liturgice, care caracterizeaza diferitele sacramente. Acestea sunt mai ales si înainte de toate actiuni divine în cuvinte si semne, în forme umane de exprimare. Si aceasta caracteristica a sacramentelor se potriveste foarte bine omului modern, care este deosebit de sensibil la simboluri, la semne, este deosebit de receptiv pentru limbajul semnelor, în care este exprimat în mod vizibil ceea ce este invizibil.

- de asemenea, cultul liturgic implica întreaga persoana: intelectul sau, sentimentele sale si simturile sale, sufletul sau si trupul sau, dimensiunea sa interioara si exterioara. Corecta dispozitie interioara, ceruta de slujirea adusa lui Dumnezeu, se exprima si în comportamentul exterior si în îmbracaminte, deoarece elementele exterioare contribuie la întarirea aptitudinilor, sentimentelor si convingerilor interioare.

- Dumnezeu este Creatorul cerului si al pamântului, prezent în opera sa. Toate lucrurile bune îl au pe Dumnezeu ca origine si scop. Aceasta înseamna ca lumea materiala, pretioasa si buna, este un mijloc important prin care Dumnezeu se manifesta omului si prin care persoana îl cunoaste si comunica cu Dumnezeu.

2) Vesmintele festive exprima credinta si evlavia celor care le-au comandat, confectionat si a celor care le poarta. Aceste vesminte în afara de faptul ca exprima, pot si sa favorizeze, sa alimenteze si sa întareasca credinta si evlavia tuturor participantilor la celebrarea sacramentala, care în felul acesta pot întelege mai bine importanta celebrarii si din vesmântul deosebit si festiv al persoanelor. De fapt, conteaza mult nu numai ceea ce ei asculta, ci si ceea ce vad. În schimb, neglijenta si în modul de îmbracare este semn ca credinta este slaba si ca este scazuta importanta atribuita actiunii care se savârseste.

3) Grija deosebita în vestiarul folosit pentru celebrarea sacramentelor exprima deosebirea între sacru si profan în viata zilnica. Aceasta deosebire este foarte importanta în timpul nostru, deoarece se observa o tendinta de a sterge deosebirea dintre "sacrum" si "profanum", data fiind tendinta raspândita (cel putin în anumite locuri) la desacralizarea oricarui lucru. În schimb, trebuie redescoperita, evidentiata si respectata sacralitatea misterului lui Dumnezeu, care se face prezent si care actioneaza în mod special în sacramente, instituite de Cristos si pazite si celebrate cu evlavie de Biserica de-a lungul secolelor. De aceea este necesar de respectat caracterul de "sacrum" adica de actiune sfânta si sacra a sacramentului care se celebreaza si îndeosebi a Euharistiei, care este actiune sfânta si sacra, deoarece în ea este încontinuu prezent si actioneaza Cristos, "Sfântul" lui Dumnezeu, si deoarece este constitutiva a speciilor sacre (trupul si sângele lui Cristos), a lui "sancta sanctis", adica a lucrurilor sfinte, Cristos cel Sfânt, date sfintilor (credinciosii botezati).

4) Aspectul si frumusetea vesmintelor în celebrarile liturgice exprima si aminteste de demnitatea si frumusetea realitatilor supranaturale, ceresti. De fapt:

- darurile divine din lumea materiala sunt modelate de mâinile omenesti într-o exprimare de frumusete care îl glorifica si-l lauda pe Creator.

- manifesta, chiar daca în mod limitat, însasi frumusetea lui Dumnezeu. Frumusetea este o dimensiune fundamentala a vietii umane. Si prin intermediul frumusetii vesmântului liturgic, omul este invitat sa perceapa ceva din infinita frumusete a lui Dumnezeu.

- este just si necesar a se cauta mereu sa se ofere lui Dumnezeu ceea ce este mai bun si mai frumos din ceea ce exista.

- în ultimele timpuri s-a afirmat tot mai mult acel "pulchrum", (frumosul) ca mod de a ajunge la Dumnezeu, frumusetea desavârsita, si pentru a transmite oamenilor ceva din viata lui Dumnezeu, si prin intermediul creatiei artistice a vesmintelor.

- solemnitatea si frumusetea vesmintelor, îndeosebi cele purtate duminica pentru a participa la sfânta Liturghie, exprima un sens profund si patrunzator de bucurie pentru credinta noastra în Învierea lui Cristos. De fapt, Cristos a înviat chiar duminica si deci este just si necesar ca acest eveniment central al credintei crestine sa fie celebrat cu demnitate, cu bucurie si într-un climat de sarbatoare: aceste elemente pot si trebuie sa transpara si din modul de îmbracare din partea crestinilor care participa la celebrarea euharistica duminicala.

- îmbracamintea festiva a credinciosilor anticipa si prefigureaza deificarea omenirii, chemata sa împartaseasca la sfârsitul timpurilor, în cer, pentru toata vesnicia, viata stralucitoare, bucuria perfecta si gloria luminoasa a lui Dumnezeu: "Ei si-au spalat hainele si le-au albit în sângele Mielului. De aceea stau ei înaintea tronului lui Dumnezeu si îi slujesc ziua si noaptea în templul sau" (Ap 7,14-15).

5) Hainele festive ajuta si la perceperea dimensiunii comunitare prezenta în fiecare sacrament, care este mereu celebrare a întregii Biserici. De fapt, deoarece omul are o natura care îl face sa traiasca în societate, are nevoie de exprimari sensibile care sa-l ajute sa traiasca aceasta experienta a vietii comunitare. Hainele îmbracate de participantii la celebrarea unui sacrament evidentiaza dimensiunea sa comunitara, ecleziala si nu numai individuala. Este celebrarea sarbatoreasca, nu numai a unei întregi comunitati familiale, parentale, parohiale, ci si a întregii Biserici, care împartaseste bucuria fiecarui.

B) Vesmintele preotului pentru celebrarea sacramentelor

Cele spuse cu privire la hainele festive îmbracate de credinciosi atunci când participa la celebrarea sacramentelor crestine sunt valabile si pentru vesmintele liturgice folosite de preot atunci când prezideaza celebrarea diferitelor sacramente.

Însa trebuie adaugate ulterioare motivatii si finalitati care justifica, în mod specific si propriu, folosirea vesmintelor liturgice demne din partea preotului. Si tocmai datorita acestor motive si semnificatii specifice vesmintele pe care le poarta preotii, înainte de a fi destinate uzului liturgic, sunt binecuvântate în mod corespunzator.

Care sunt finalitatile specifice ale vesmintelor liturgice ale preotului care celebreaza?

Vesmântul liturgic purtat de preot la celebrarea sacramentelor indica misiunea deosebita pe care o desfasoara preotul în celebrarea sacramentala. El, în fiecare sacrament, actioneaza nu doar ca om, ci ca reprezentant al lui Cristos si ca presedinte al actiunii liturgice, gratie puterii sacre speciale cu care este investit prin sacramentul Preotiei. De aceea, vesmântul liturgic pe care îl poarta celebrantul indica slujirea ministeriala speciala a preotului, care, prin harul sacramental, nu celebreaza în nume propriu sau ca delegat al comunitatii proprii, ci în identificarea specifica, sacramentala cu "marele si vesnicul preot" care este Cristos, in persona Christi capitis (în persoana lui Cristos, capul) si în numele Bisericii. Si haina pe care preotul o poarta îi aminteste ca nu se poate considera ca un "proprietar", care dispune în mod liber de textul liturgic si de ritul sacru ca de un bun al sau, asa încât sa-i dea un stil personal si arbitrar, ci îi aminteste ca actioneaza în numele altuia, îndeplinind o misiune care este în mod esential distincta de aceea a celorlalti credinciosi.

De fapt, "în Biserica, trupul mistic al lui Cristos, nu toti membrii îndeplinesc aceeasi functie. Aceasta diversitate a functiilor se manifesta în celebrarea Euharistiei prin diversitatea vesmintelor care trebuie sa fie, prin urmare, un semn distinctiv, propriu rolului pe care îl îndeplineste fiecare slujitor" (Liturghierul roman, Rânduiala generala, nr. 335).

Care sunt dispozitiile Bisericii cu privire la vesmintele liturgice?

* Subordonarea slujitorului celebrant fata de "mysterium", care i-a fost încredintat de catre Biserica pentru binele întregului popor al lui Dumnezeu, trebuie sa-si gaseasca exprimarea si în respectarea exigentelor liturgice referitoare la celebrarea diferitelor sacramente si îndeosebi a Euharistiei. "Aceste exigente se refera, de exemplu, la haina si, îndeosebi, la vesmintele pe care le poarta celebrantul. Este natural ca au existat si exista circumstante în care dispozitiile nu obliga. Am citit cu emotie, în cartile scrise de preoti ex-prizonieri în lagarele de concentrare, relatari de celebrari euharistice fara regulile amintite mai sus, adica fara altar si fara vesminte. Însa daca în acele conditii acest lucru era dovada de eroism si trebuia sa trezeasca stima profunda, totusi, în conditii normale, a neglija dispozitiile liturgice poate sa fie interpretat ca lipsa de respect fata de Euharistie, dictata poate de individualism sau de o lipsa de simt critic cu privire la opinii curente, sau de o anumita lipsa de spirit de credinta" (Ioan paul al II-lea, Scrisoarea Dominicae cenae, nr. 12).

* Tinând cont de aceasta, Biserica a intervenit pentru a da indicatii corespunzatoare cu privire la modul cum trebuie sa fie în general mobilierul liturgic si îndeosebi vesmintele sacre, si cu scopul de a exprima cât mai bine dimensiunea înainte de toate religioasa si spirituala a celebrarii sacramentare, evitând orice forma de spectacol sau de reprezentare teatrala.

- "Ornamentatia bisericii sa dea dovada mai degraba de o simplitate nobila decât de o pompa luxoasa. În alegerea materialelor ornamentale sa se urmareasca autenticitatea lor în asa fel încât sa contribuie la edificarea credinciosilor si la demnitatea lacasului sfânt. Prin urmare, Biserica, fara încetare, face apel la nobilul serviciu al artelor si accepta orice valoare artistica apartinând oricarui popor sau regiuni. Mai mult, asa cum se straduieste sa pastreze operele de arta si comorile transmise de secolele trecute si, dupa caz, sa le adapteze la noile necesitati, tot astfel ea depune eforturi sa promoveze noile valori specifice fiecarei epoci. De aceea, în formarea artistilor precum si în alegerea operelor care urmeaza sa fie admise în biserica, sa se caute valorile autentice ale artei.

- Se cuvine ca frumusetea si nobletea vesmintelor sa se caute nu în abundenta peste masura a ornamentatiei, ci în materialul care se întrebuinteaza si în forma acestor vesminte. Ornamentatia sa fie facuta cu figuri, imagini sau simboluri care sa indice uzul sacru, suprimând tot ceea ce nu corespunde acestui uz.

- Pentru confectionarea vesmintelor sfinte, afara de materialele traditionale, se pot întrebuinta fibre naturale proprii fiecarui loc sau unele fibre artificiale care sa corespunda cu demnitatea actiunii sfinte si a persoanei.

- Si pentru întregul mobilier si vase, Biserica accepta genul si stilul artistic al fiecarei regiuni si admite toate adaptarile care cadreaza cu modul de a fi si cu traditia fiecarui popor, cu conditia ca toate sa corespunda în mod adecvat uzului sfânt caruia îi sunt destinate.

- În alegerea materialelor pentru obiectele sfinte, se pot admite nu numai materialele traditionale, ci si alte materiale care se considera nobile în mentalitatea timpului nostru, cu conditia sa fie durabile si sa se potriveasca bine cu uzul sacru.

- În ce priveste forma vesmintelor sacre, conferintele episcopilor vor stabili si vor propune Scaunului Apostolic adaptarile recerute de necesitatile si obiceiurile diferitelor regiuni" (Liturghierul roman, Rânduiala generala, nr. 289; 342-344; 390).

De-a lungul secolelor, ce s-a întâmplat cu privire la vesmintele liturgice?

* Sfântul Carol Borromeu, promovând reforma spirituala a Bisericii, s-a îngrijit si a indicat si reforma liturgiei si în cadrul ei a solicitat si mai mare grija si stil în pregatirea, pastrarea si folosirea vesmintelor liturgice, poruncind sa fie abolite cele care nu mai erau potrivite: prin urmare unele dintre ele au fost refolosite, altele au fost distruse.

* Pentru aceasta gasim tesaturi din perioade precedente readaptate în vesminte din perioade succesive. În anumite circumstante, tesaturile au fost refolosite pentru a confectiona haine de stil nou, iar tesaturi din perioada precedenta, care apareau excesiv de sobre sau excesiv de pompoase fata de sensibilitatea care prevala în acea perioada istorica determinata, au devenit materie prima pentru refolosiri în forme noi.

Care este tipologia vesmintelor liturgice ale celebrantului?

Iata principalele tipuri de vesminte liturgice folosite de preot pentru celebrarea sacramentelor:

- Amictul: pânza alba care se pune în jurul gâtului atunci când alba nu acopera complet îmbracamintea obisnuita a preotului

- Alba: haina din stofa alba, care este lunga pâna la calcâie si care acopera complet haina preotului

- Cingulul: curea de stofa care strânge alba la mijlocul celebrantului

- Stola: însemn important, care este în forma de fular, purtata de preot si de episcop în jurul gâtului. În schimb, diaconul o poarta încrucisata de la umarul stâng

- Planeta sau cazula: vesmânt pe care preotul celebrant îl poarta deasupra albei si a stolei; este confectionata în diferite culori liturgice

- Cota: haina alba, adesea brodata, lunga pâna la genunchi, cu mâneci scurte si largi, care trebuie purtata deasupra reverendei. Este folosita si de ministrantii care slujesc la altar

- Val umeral: pânza pentru a acoperi si a proteja în semn de respect, care se poarta pe umeri, atunci când preotul tine ostensoriul în timpul binecuvântarii euharistice solemne sau în timpul unei procesiuni de prezentare a ofertelor

- Pluvialul: haina liturgica folosita la origine pentru procesiuni si apoi si pentru Liturgia orelor în sarbatorile solemne si pentru celebrarea sacramentelor în afara Liturghiei si pentru binecuvântarea cu preasfântul sacrament.

Care sunt culorile liturgice pentru celebrarea sacramentelor si îndeosebi a sfintei Liturghii?

* Culorile evidentiaza timpul liturgic si respectiva caracteristica deosebita pe care o are celebrarea în diferitele timpuri liturgice. "Diversitatea culorilor la vesmintele sacre are scopul ca, pe de o parte, sa exprime si prin mijloace externe trasaturile caracteristice ale misterelor credintei care sunt celebrate si, pe de alta parte, sa indice cu mai multa eficacitate sensul progresiv al vietii crestine în decursul anului liturgic" (Liturghierul roman, Rânduiala generala, nr. 345)

* În functie de tipul si finalitatea celebrarii, zilele si timpurile liturgice ale anului bisericesc, sunt stabilite pentru vesminte urmatoarele culori: culoarea alba, culoarea rosie, culoarea verde, culoarea violeta si culoarea neagra.

* În fiecare perioada liturgica se pot înlocui diferitele culori amintite mai sus cu culoarea aurie, din motive speciale de solemnitate.

* Aceasta este perioada liturgica si semnificatia fiecarei culori:

- Culoarea alba: se foloseste în timpul pascal si în timpul Craciunului, în sarbatorile sfintei Fecioare Maria si ale sfintilor care nu sunt martiri. Este culoarea bucuriei pascale, a luminii si a vietii.

- Culoarea verde: se foloseste în timpul de peste an. Exprima tineretea Bisericii, reluarea unei vieti noi.

- Culoarea rosie: se foloseste în duminica Floriilor, în Vinerea Sfânta, la Rusalii, în sarbatorile sfintilor martiri. Semnifica darul Duhului Sfânt care da capacitatea de a marturisi propria credinta chiar pâna la martiriu (indica si sângele).

- Culoarea violeta: se foloseste în Advent, în Postul Mare, în liturgia pentru raposati. Indica speranta, asteptarea de a-l întâlni pe Isus, spiritul de pocainta, speranta crestina în momentele de suferinta si de doliu.

- Culoarea roz: se foloseste numai în ritul roman pentru a treia duminica din Advent si pentru a patra duminica din Postul Mare. Indica asteptarea care pregateste solemnitatea care se apropie.

- Culoarea neagra: se foloseste uneori la înmormântari si la celebrarile pentru raposati.

Mons. Raffaello Martinelli,
primatul Bazilicii "Sfintii Ambrozie si Carol" din Roma

Traducere de pe Zenit: pr. Mihai Patrascu

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/cateheza.asp?catehezediverse=z9
Vă rugăm să respectați drepturile de autor