www.profamilia.ro /cateheza.asp?catehezediverse=z6
 
 CATEHEZA 

Cateheze diverse
sursa: www.ercis.ro

CATEHEZA: PEDEAPSA CU MOARTEA: CE GÂNDESTE DESPRE EA BISERICA?

În care document recent vorbeste Biserica Catolica despre pedeapsa cu moartea?

Vorbeste despre ea în Catehismul Bisericii Catolice la nr. 2266-2267 si în Compendiul Catehismului Bisericii Catolice la nr. 468-469.

Cum vorbeste despre ea în documentele de mai sus?

Iata textul integral al acestor numere:

* Catehismul Bisericii Catolice (CBC):

- nr. 2266. Corespunde unei exigente de aparare a binelui comun al societatii efortul statului menit sa opreasca raspândirea unor comportamente care lezeaza drepturile omului si regulile fundamentale ale convietuirii civile. Autoritatea publica legitima are dreptul si îndatorirea de a aplica pedepse proportionate cu gravitatea delictului. Pedeapsa are înainte de toate scopul de a repara dezordinea introdusa de greseala. Când aceasta pedeapsa este acceptata de bunavoie de vinovat, ea are valoare de ispasire. În plus, pedeapsa are ca efect apararea ordinii publice si a sigurantei persoanelor. În sfârsit, pedeapsa are o valoare tamaduitoare: în masura posibilului, ea trebuie sa contribuie la îndreptarea vinovatului.

- nr. 2267. Învatatura traditionala a Bisericii nu exclude, data fiind descoperirea deplina a identitatii si a responsabilitatii vinovatului, recurgerea la pedeapsa cu moartea, atunci când aceasta ar fi singura cale practicabila pentru a apara în mod eficace viata fiintelor umane de agresorul nedrept.

Daca mijloacele care nu implica varsare de sânge sunt suficiente pentru apararea vietilor umane împotriva agresorului si pentru protejarea ordinii publice si a sigurantei persoanelor, autoritatile se vor margini la acestea, pentru ca ele corespund mai bine conditiilor concrete ale binelui comun si sunt mai conforme cu demnitatea persoanei umane.

De fapt, astazi, ca urmare a posibilitatilor de care dispune statul pentru a reprima în mod eficient crima facându-l inofensiv pe cel care a comis-o, fara a-i lua definitiv posibilitatea de a se corecta, cazurile de absoluta necesitate de suprimare a vinovatului sunt de acum foarte rare, daca nu practic inexistente.

* Compendiul CBC

- nr. 468. La ce foloseste o pedeapsa?

O pedeapsa, aplicata de o autoritate publica legitima, are scopul de a repara dezordinea introdusa de greseala, de a apara ordinea publica si siguranta persoanelor, de a contribui la corectarea celui vinovat.

- nr. 469. Ce pedeapsa se poate aplica?

Pedeapsa aplicata trebuie sa fie proportionala cu gravitatea delictului. Astazi, ca urmare a posibilitatii de care dispune statul pentru a reprima delictul facându-l inofensiv pe vinovat, cazurile de necesitate absoluta de pedeapsa cu moartea "sunt foarte rare, daca nu chiar practic inexistente" (Evangelium vitae). Atunci când mijloacele nesângeroase sunt suficiente, autoritatea se va limita la aceste mijloace pentru ca acestea corespund mai bine conditiilor concrete ale binelui comun, sunt mai conforme cu demnitatea persoanei si nu-i iau definitiv vinovatului posibilitatea de a se corecta.

Ce observatii se pot face cu privire la prezentarea pedepsei cu moartea în aceste documente?

* Pentru a întelege ceea ce CBC afirma cu privire la pedeapsa cu moartea, trebuie tinut cont într-o maniera unitara si complementara de urmatoarele elemente fundamentale, afirmate de CBC, înainte de toate cu privire la pedeapsa în general.

* De fapt, pedeapsa:

- trebuie sa fie proportionata cu gravitatea delictului;

- daca este acceptata de bunavoie de catre vinovat, ea capata valoare de ispasire;

- are scopul:

- de a repara dezordinea introdusa de greseala;

- de a reprima crima;

- de a contribui la corectarea vinovatului;

- de a apara ordinea publica si a ocroti siguranta persoanelor;

- trebuie aplicata de autoritatea publica legitima.

Si îndeosebi cu privire la pedeapsa cu moartea?

* Cu privire la pedeapsa cu moartea, îndeosebi, CBC afirma ca:

- ea este aplicata ca o pedeapsa, deci ca o pedepsire, o reprimare a crimei si o ispasire (de fapt o numeste pedeapsa si vorbeste despre ea imediat în paragraful urmator - nr. 2267 - celui dedicat pedepsei în general)

- în acelasi timp CBC largeste discursul si contextul: insereaza pedeapsa cu moartea în contextul mai amplu si pozitiv al respectarii vietii umane (de aceea în porunca a cincea: Sa nu ucizi). Si justifica aceasta inserare, prezentând recurgerea la pedeapsa cu moartea ca o aplicare a principiului moral al apararii legitime, care revine ca o grava îndatorire si autoritatii, responsabila de viata altora;

- cu privire la legitima aparare a persoanelor si a societatilor trebuie spus ca ea "nu constituie o exceptie la interdictia de a ucide un nevinovat, ceea ce este omucidere voita. Actiunea de aparare atrage un efect dublu: unul este pastrarea propriei vieti, iar celalalt, moartea agresorului. Numai primul este voit; celalalt nu.

- Legitima aparare poate fi nu numai un drept, ci o obligatie grava, pentru cel raspunzator de viata altuia. Apararea binelui comun al societatii cere punerea agresorului în imposibilitatea de a face rau. Din acest motiv, detinatorii autoritatii au dreptul sa-i respinga cu armele pe agresorii comunitatii civile pe care o au în grija" (CBC, nr. 2263, 2265).

* În afara de aceasta, CBC da si conditiile pentru aplicarea pedepsei cu moartea. Îndeosebi ea:

1) apartine învataturii traditionale a Bisericii (CBC, nr. 2267), care a considerat legitimitatea morala si juridica a pedepsei cu moartea bazându-se pe trei finalitati ale sale: renuntarea la agresiune (intimidare sau prevenire): deoarece descurajeaza de comiterea unor crime determinate; compensarea (sau retribuirea): deoarece restabileste un echilibru social stricat, refacând echilibrul dintre delict si pedeapsa); apararea sau siguranta sociala de persoane periculoase din punct de vedere social.

2) cere descoperirea deplina:

- a identitatii;

- a responsabilitatii vinovatului;

3) trebuie sa fie singura cale practicabila pentru a apara în mod eficient viata fiintelor umane de agresorul nedrept;

4) trebuie aplicata de autoritatea publica legitima (se exclude deci orice forma de linsaj si de a-si face dreptate de unul singur);

5) trebuie aplicata numai daca delictul este proportionat cu ea.

* În sfârsit CBC afirma ca necesitatea sa este astazi foarte rara, daca nu chiar practic inexistenta si da si o dubla motivatie:

a) posibilitatile mai bune de care dispune astazi statul pentru a reprima în mod eficient crima facându-l inofensiv pe cel care a comis-o;

b) calitatea si eficacitatea mai buna a mijloacelor nesângeroase, atunci când acestea sunt suficiente pentru a apara de agresor si pentru a proteja siguranta persoanelor. Si prezinta în acest sens si o tripla motivatie: acestea corespund mai bine conditiilor concrete ale binelui comun, sunt mai conforme cu demnitatea persoanei si nu-i iau definitiv vinovatului posibilitatea de a se corecta.

* Prin urmare CBC, afirmând ca în acest caz autoritatea se va limita la aceste mijloace nesângeroase, solicita astfel refuzarea pedepsei cu moartea, care e adevarat ca este afirmata la nivel de principiu, dar este refuzata la nivel practic. În acest sens, CBC reia ceea ce se afirma de enciclica Evangelium vitae (1995), în care Ioan Paul al II-lea scrie: "În acelasi orizont (de speranta) se încadreaza aversiunea tot mai raspândita a opiniei publice fata de pedeapsa cu moartea chiar si numai ca instrument de legitima aparare sociala, luând în considerare posibilitati de care dispune o societate moderna de a reprima în mod eficient crima în moduri care, în timp ce-l fac inofensiv pe cel care a comis-o, nu-i iau definitiv posibilitatea de a se corecta" (nr. 56).

* În acelasi timp, CBC incita puterile politice sa ramâna la constrângerile minime pentru "apararea vietilor umane împotriva agresorului si pentru protejarea ordinii publice si a sigurantei persoanelor" (2267). Conform sfântului Toma "daca unul foloseste violenta mai mare decât e nevoie, actul sau este ilicit" (2264).

Ce concluzii se pot trage din aceasta prezentare a pedepsei cu moartea din partea Bisericii?

Din moment ce CBC a inserat pedeapsa cu moartea în contextul mai larg descris mai sus, se pot trage urmatoarele concluzii:

* 1) fata de vinovat:

- trebuie propus scopul de a-l recupera pe vinovat, în timp ce este pedepsit: ceea ce se obtine mai bine nu recurgând la pedeapsa cu moartea, ci oferindu-i posibilitatea de a mai ramâne în viata pentru a se corecta, ispasind delictul sau cu o mai buna conduita de viata sau macar cu suferinta închisorii.

- Este necesara repararea în acest mod si a dezordinii introdusa de greseala. Însa aceasta reparare trebuie efectuata nu varsând alt sânge - moartea vinovatului (care ne-ar face sa ne gândim între altele la revenirea asa-numitei legi a talionului: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte...), ci facând binele (conduita mai buna de viata a vinovatului, sau macar viata sa de suferinta în închisoare, în vederea unei dorite recuperari a lui). Pe de alta parte, oare nu poate fi considerata mai dura (deci o pedeapsa mai grava pentru vinovat si chiar o pedeapsa mai proportionata cu gravitatea delictului) o lunga viata de suferinta în închisoare, mai degraba decât o moarte obtinuta în câteva clipe si într-o stare de semi sau totala inconstienta?

- Trebuie reprimata crima. Ceea ce se obtine mai bine, nu ucigându-l pe vinovat, ci punându-l în conditia de a nu putea dauna din nou (pentru ca ramâne în închisoare si/sau pentru ca s-a corectat).

- Trebuie amintit ca numai Dumnezeu este stapânul vietii si al mortii. Viata umana este sacra, pentru ca este pusa sub suveranitatea lui Dumnezeu, deci este scoasa de sub orice putere umana. Nu numai viata celui nevinovat, ci si cea a delincventului, se bucura de ocrotirea lui Dumnezeu, asa cum a aratat însusi Dumnezeu atunci când a intervenit în favoarea lui Cain evitând ca sa fie ucis (cf. Gen 4,14-15). Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului, ci sa se converteasca si sa traiasca.

* 2) fata de societate:

- este indispensabil de a-i educa pe toti sa considere si sa evalueze pedeapsa aplicata persoanei în contextul mai larg al demnitatii persoanei (astazi tema deosebit de importanta). În acest sens, orice pedeapsa trebuie sa aiba mai mult ca scop recuperarea vinovatului. De asemenea, însasi eventuala pedeapsa cu moartea trebuie inserata în contextul mai amplu al apararii legitime (pe care autoritatea publica legitima poate si trebuie sa o realizeze în anumite cazuri pentru apararea vietii persoanelor încredintate ei) si de aceea în ultima analiza în respectarea vietii umane a celuilalt;

- trebuie create tot mai mult conditiile pentru a depasi recurgerea la pedeapsa cu moartea, evidentiind si valorizând:

- fie importanta demnitatii persoanei umane, care poate si trebuie sa fie mai bine aparata si urmarita cu mijloace nesângeroase,

- fie posibilitati mai mari de care dispune astazi statul pentru a reprima în mod eficient crima, facându-l inofensiv pe cel care a comis-o.

Mons. Raffaello Martinelli,
primatul bazilicii "Sfintii Ambrozie si Carol" din Roma

Traducere de pe Zenit: pr. Mihai Patrascu

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/cateheza.asp?catehezediverse=z6
Vă rugăm să respectați drepturile de autor