www.profamilia.ro /cateheza.asp?catehezediverse=z5
 
 CATEHEZA 

Cateheze diverse
sursa: www.ercis.ro

CATEHEZA: CE SE ÎNTÂMPLA O DATA CU MOARTEA SI DUPA MOARTE?

De unde îsi are originea moartea?

Dumnezeu nici nu a voit si nici nu a creat moartea asa cum o înduram noi astazi. Ea a intrat în lume ca si consecinta a primului pacat la întâilor parinti, Adam si Eva. Asadar ea este "rasplata pacatului" (Rom 6,23).

Care este sensul mortii?

* Astazi se tinde sa se cenzureze sau se înlature aceasta realitate a vietii umane. Chiar si numai gândul la moarte provoaca neliniste. Negândind la ea, se considera ca se îndeparteaza sau se învinge. În realitate ea, inexorabila, vine si poate sa vina în orice moment, la orice vârsta a persoanei, în orice conditie s-ar afla.

*Pentru orice fiinta umana, moartea este:

- semnul ca suntem oameni; ea apartine conditiei umane

- sfârsitul vietii pamântesti

- o poarta care închide un mod de a trai pentru a deschide un alt mod: nu este sfârsitul a toate

- o chemare la întelepciunea de a trai bine timpul pe care-l avem la dispozitie

- un mod de a realiza o egalitate fundamentala între toti, dincolo de apartenente sociale, conditii economice, capacitati culturale.

* Pentru crestin moartea este luminata de cuvântul lui Dumnezeu care ne ofera o lumina care lumineaza si mângâie. Moartea devine astfel:

- o încheiere a vietii omului ca timp deschis pentru a primi sau a refuza iubirea lui Dumnezeu în Cristos

- o începere a vietii vesnice, adica acea traire noua si pentru totdeauna care începe dupa aceasta viata pamânteasca

- o întâlnire a lui Dumnezeu, Tata si Judecator

- un posibil mod pentru a exprima un act de ascultare si de iubire fata de Tatal, dupa exemplul lui Cristos.

* Tocmai datorita acestei viziuni crestine a mortii sfântul Francisc de Assisi putea sa exclame în Cântarea creaturilor: "Laudat sa fii, Domnul meu, pentru sora noastra moartea trupeasca" (Fonti Francescane, 263).

Ce se întâmpla o data cu moartea?

O data cu moartea are loc despartirea sufletului si a trupului. Trupul omului cade în putrezire, în timp ce sufletul sau, care este nemuritor, merge la întâlnirea cu Dumnezeu pentru a fi judecat. El va fi reunit cu trupul sau la sfârsitul timpurilor.

Ce înseamna a muri în harul lui Dumnezeu?

Înseamna a muri cu constiinta ca nu am pacatul de moarte pe suflet. Înseamna a muri în pace cu Dumnezeu si cu aproapele. "Vrednic de crezare este cuvântul: daca am murit împreuna cu el, vom si trai împreuna cu el" (2Tim 2,11).

Cum este posibil de a muri împreuna cu Cristos?

Este posibil:

- traind ca fii ai lui Dumnezeu în timpul vietii noastre pamântesti

- cerând frecvent iertare de la Dumnezeu pentru pacatele noastre prin sacramentul Reconcilierii (Spovezii)

- folosindu-ne, daca este posibil, de cele doua sacramente instituite de Cristos pentru cei grav bolnavi si pentru cei care trec din aceasta viata la cealalta: sacramentul Euharistiei ca Viatic si sacramentul Ungerii bolnavilor.

Cum a învins Cristos moartea?

Distrugând cauza mortii, adica pacatul, prin moartea sa pe cruce si prin învierea sa.

Cum putem descrie conditiile omului dupa moarte?

"Trebuie evitate reprezentari imaginare si arbitrare care în loc sa ajute adâncesc dificultatile credintei crestine. Totusi, imaginile folosite de Sfânta Scriptura merita respect. Trebuie cautat sensul lor profund, evitând riscul de a le atenua prea mult, golind de substanta lor realitatile pe care ele le manifesta" (Congregatia pentru Doctrina Credintei, Scrisoare despre unele chestiuni referitoare la escatologie).

Ce se întâmpla dupa moarte?

Sufletul, despartit de trup, este judecat de Dumnezeu în ceea ce priveste credinta si faptele savârsite. Aceasta este judecata particulara, cu care este data fiecaruia rasplata imediata pentru viata sa pamânteasca. Aceasta rasplata consta în a avea acces:

* fie la bucuria vesnica a paradisului

- imediat dupa moarte

- sau dupa o purificare corespunzatoare (purgatoriu);

* fie la condamnarea vesnica a iadului.

Ce este paradisul?

Paradisul este starea de fericire deplina si definitiva. Aceasta fericire consta în a-l vedea pe Dumnezeu "asa cum este" (1In 3,2), "fata în fata" (1Cor 13,12). Atunci Dumnezeu va fi cunoscut si iubit ca fericirea maxima, suprema a omului, scopul ultim si realizarea deplina a aspiratiilor celor mai profunde ale omului.

Acest mister de vedere beatifica, de comuniune fericita cu Dumnezeu si cu toti cei care sunt în Cristos, depaseste orice posibilitate de întelegere si de descriere. Sfânta Scriptura ne vorbeste despre aceasta cu câteva imagini: viata, lumina, pace, ospat de nunta, casa Tatalui, Ierusalimul ceresc...

Ce este purgatoriul?

Purgatoriul este purificarea celor care mor în harul lui Dumnezeu, deci sunt siguri ca vor putea ajunge în paradis, însa au nevoie de purificare ulterioara cu scopul de a obtine sfintenia necesara pentru a intra în bucuria paradisului.

Cum putem ajuta noi aceasta purificare?

Dumnezeu purifica, cu meritele lui Cristos mort si înviat, pe cei care sunt în purgatoriu, gratie si colaborarii pe care noi le-o putem da lor. Noi, care suntem înca pelerini aici pe pamânt, putem sa-i ajutam pe raposatii nostri, care sunt în purgatoriu:

- cu rugaciunile noastre pentru ei, îndeosebi participând la celebrarea sfintei Liturghii, dar si cerând sa se celebreze sfinte Liturghii pentru ei

- cu fapte de pocainta si de dragoste

- cu indulgentele, care sunt iertarea data de Dumnezeu pentru pedeapsa temporala pentru pacatele iertate deja în ce priveste vinovatia. Orice crestin, pelerin aici pe pamânt, poate obtine, prin interventia Bisericii, aceste indulgente, daca este dispus cum se cuvine si îndeplineste anumite conditii, si le poate aplica pentru cei raposati, în asa fel încât acestia sa poata fi iertati de pedepsele temporale datorate pacatelor lor.

Ce este iadul?

* Iadul este condamnarea vesnica a celor care, prin alegerea lor libera, mor în stare de pacat de moarte fara sa se caiasca si fara sa primeasca iubirea milostiva a lui Dumnezeu. Isus exprima aceasta realitate cu câteva imagini: gheena, foc care nu stinge, cuptor aprins... Sunt imagini pentru a descrie starea de suferinta extrema, de condamnare vesnica de care sunt loviti cei care sunt în iad.

* Pedeapsa principala a iadului consta în despartirea vesnica de Dumnezeu: de fapt, numai în el omul poate avea viata si fericirea, pentru care a fost creat si la care aspira.

* Dumnezeu nu predestineaza pe nimeni ca sa mearga în iad. Dimpotriva, el, ca un Tata bun, vrea ca toti sa se mântuiasca si sa ajunga în casa sa: paradisul. Pentru aceasta l-a trimis pe Fiul sau mort si înviat. El nu vrea "sa se piarda cineva, ci ca toti sa ajunga la convertire" (2Pt 3,9). Pentru aceasta el cheama fiecare persoana, în timpul vietii sale pamântesti, fie cu bunavointa fie, uneori, si în maniera puternica (asa cum face orice tata bun cu fiul sau). Si totusi, creându-l pe om liber, Dumnezeu respecta deciziile persoanei, si aceasta mai ales în momentul crucial al mortii sale. Prin urmare, însusi omul este cel care, în deplina libertate si responsabilitate, se autoexclude din paradis si, ramânând în refuzarea sa radicala a lui Dumnezeu, merita iadul.

Ce este judecata finala, universala?

Este judecata pe care Dumnezeu o va da la sfârsitul timpurilor, la sfârsitul lumii, când Cristos "va veni în slava cu toti îngerii sai [...]. Si se vor aduna înaintea lui toate natiunile, iar el îi va desparti pe unii de altii [...]. Si vor merge acestia în chinul vesnic, iar cei drepti în viata cea vesnica" (Mt 25,31-46).

Cu aceasta judecata:

* Vor învia toate trupurile oamenilor. Orice trup, transformat din supus putrezirii si muritor în nesupus putrezirii si vesnic, se va uni cu propriul suflet, împartasind împreuna cu el conditia paradisului sau a iadului: conditie pe care sufletul o are din momentul morti trupului.

* Între toti sfintii din cer se va trai o comuniune fraterna "extrem de placuta, pentru ca fiecare va avea toate bunurile tuturor celorlalti fericiti. Astfel bucuria unuia singur va fi cu atât mai mare cu cât va fi mai mare bucuria tuturor celorlalti fericiti" (Sfântul Toma de Aquino, Conferinta despre Crez).

* Vor fi "ceruri noi si pamânt nou" (2Pt 3,13). Universul actual, eliberat de orice sclavie, va fi un univers nou, în care "moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici plâns, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintâi au trecut" (Ap 21,4).

* Se va realiza în mod deplin si definitiv planul lui Dumnezeu de "a recapitula în Cristos toate lucrurile, cele din cer si cele de pe pamânt" (Ef 1,10). Dumnezeu va fi "totul în toti" (1Cor 15,28).

Când va avea loc judecata finala?

Numai Dumnezeu cunoaste ziua si ora acestui eveniment definitiv. Noi stim doar ca va avea loc "în ziua din urma" (In 6,39), la sfârsitul acestei lumi.

Pe ce se întemeiaza credinta noastra cu privire la învierea trupului nostru?

Se întemeiaza:

* pe credinta în Dumnezeu care "nu este Dumnezeu celor morti, ci al celor vii" (Mc 12,27)

* pe Isus Cristos, care:

- a spus "Eu sunt învierea si viata" (In 11,25)

- a savârsit câteva "învieri" în timpul vietii sale pamântesti: a lui Lazar, a fiului vaduvei din Nain si a fiicei lui Iair. Aceste "învieri", care erau o întoarcere la viata precedenta, erau semn ca el este "învierea" si prefigurare a învierii sale

- a facut aceasta promisiune solemna înainte de a muri: "Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce ma voi duce si va voi pregati un loc, voi veni din nou si va voi lua la mine, pentru ca sa fiti si voi acolo unde sunt eu" (In 14,2-3)

- în mod liber a îndurat moartea, si înca moartea pe cruce, pentru mântuirea noastra: cu moartea sa a învins moartea, pentru sine si pentru noi toti

- a înviat el însusi cu propriul sau trup, transformat si glorificat: "Daca Cristos nu a înviat [...] zadarnica este si credinta voastra" (1Cor 15,14)

- este principiu, fundament si certitudine si a învierii noastre: el este "primul nascut dintre cei care învie din morti" (Col 1,18); "Dumnezeu care l-a înviat pe Domnul, ne va învia si pe noi cu puterea sa" (1Cor 6,13).

Cum va avea loc învierea trupurilor noastre?

Cunoasterea modului în care are loc învierea depaseste posibilitatile intelectului nostru. Este accesibila numai în credinta.

Care este diferenta dintre învierea trupului si reîncarnare?

Exista între cele doua o diferenta enorma, deoarece:

* învierea nu este o întoarcere la viata precedenta, ci o traire noua cu un trup complet transformat

* orice viata este unica si irepetabila

* "Oamenilor le este dat sa moarta o singura data" (Ev 9,27).

În ce sens crestinul moarte si învie în fiecare zi?

Fiecare zi a vietii aici pe pamânt este pentru crestin o participare la moartea si la învierea lui Cristos, dintr-un punct de vedere:

* sacramental: cu sacramentul Botezului noi murim împreuna cu Cristos pentru pacat (suntem eliberati de el de pacat) si înviem la o viata noua, la viata fiilor adoptivi ai lui Dumnezeu, madulare ale lui Cristos si ale Bisericii sale, templu al Duhului Sfânt

* moral: în fiecare zi suntem chemati sa alungam pacatul, sa-l evitam, sa ne caim si sa înviem din el, pentru a trai cu bucurie fiecare moment, ca fii ai lui Dumnezeu, cautând "cele de sus, unde Cristos sade la dreapta lui Dumnezeu" (Col 3,1).

Mons. Raffaello Martinelli,
primatul bazilicii "Sfintii Ambrozie si Carol" din Roma

* * *

NB: Pentru a aprofunda tema, a se citi si urmatoarele documente pontificale:

- Catehismul Bisericii Catolice, 1992, nr. 988-1060;

- Congregatia pentru Doctrina Credintei, Scrisoare cu privire la câteva chestiuni de escatologie, 1979.

Traducere de pe Zenit: pr. Mihai Patrascu

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/cateheza.asp?catehezediverse=z5
Vă rugăm să respectați drepturile de autor