www.profamilia.ro /cateheza.asp?catehezediverse=z13
 
 CATEHEZA 

Cateheze diverse
sursa: www.ercis.ro

Cateheza: Cum sfintesc duminica?

De ce este importanta duminica pentru crestin?

Pentru ca duminica a înviat Cristos. Si de fapt, chiar duminica, femeile care au asistat la rastignirea lui Cristos au mers la mormânt "dis-de-dimineata, în prima zi dupa sâmbata" (Mc 16,2) si l-au gasit gol.

De ce este asa de importanta învierea lui Cristos?

* Pentru ca învierea lui Isus este datul fundamental, central si originar pe care se sprijina credinta crestina: "Daca Cristos nu a înviat, zadarnica este predica noastra si zadarnica este si credinta voastra" (1Cor 15,14).

* Învierea lui Cristos este eveniment minunat care nu numai ca se deosebeste în mod absolut singular în istoria oamenilor, ci se plaseaza în centrul misterului timpului si al istoriei. Lui Cristos îi apartin timpul si veacurile. El constituie axa portanta a istoriei, spre care se orienteaza misterul începuturilor si cel al destinului final al lumii.

Cu ce expresii este indicata duminica?

Duminica mai este numita: ziua Domnului, a Bisericii, a omului, a soarelui, prima zi a saptamânii, ziua a opta.

De ce este numita duminica:

Ziua Domnului?

Deoarece duminica este ziua celebrarii Pastelui. (Patima-Moartea-Învierea-Înaltarea) Domnului pentru mântuirea lumii. Euharistia, care este celebrata duminica, este memorialul acestui Pasti (adica face prezent si eficace astazi Pastele Domnului, pe care el l-a realizat cu doua mii de ani în urma). Pentru aceasta duminica este numita si Pastele saptamânal. În acelasi timp, "ziua Domnului" este numita si "stapâna zilelor", "sarbatoarea primordiala" deoarece "toate au luat fiinta prin el si fara el nu a luat fiinta nimic din ceea ce exista" (In 1,3).

Ziua Bisericii?

Duminica este numita si ziua Bisericii deoarece, în celebrarea euharistica duminicala, comunitatea crestina regaseste izvorul sau si culmea sa, motivul existentei sale, originea bunastarii sale, principiul sau de actiune adevarat si de neînlocuit. În jurul Euharistiei de duminica creste si se maturizeaza comunitatea, care are misiunea de a comunica evanghelia si de a împartasi experienta intensa de comuniune între toti membrii sai.

Ziua omului?

Ca zi a omului, duminica, cu dimensiunea sa de sarbatoare, implica pe om în identitatea sa personala, familiara si comunitara în logica unui mod transcendent de a fi si de a trai. În acelasi timp, duminica îi dezvaluie omului sensul existentei si al actiunii sale.

Prima zi a saptamânii?

Duminica este numita si prima zi a saptamânii, deoarece în conceptia ebraica, ziua de sarbatoare este sâmbata, iar duminica este deci prima zi a saptamânii. De ce este importanta aceasta denumire? Indicând ziua de duminica prima zi a saptamânii este evidentiata legatura singulara care exista între înviere si creatie, între "prima zi a saptamânii" în care a avut loc învierea lui Cristos si prima zi a saptamânii cosmice în care Dumnezeu a creat lumea (cf. Gen 1,1-2.4). De fapt, învierea se constituie ca începutul unei creatii noi, din care Cristos, "nascut înainte de orice creatura" (Col 1,15), constituie si primitia, "primul nascut din cei care învie din morti" (Col 1,18).

Ziua a opta?

Duminica este numita si ziua a opta, pentru ca în conceptia ebraica sâmbata este ziua a saptea a saptamânii, asadar, duminica este si ziua a opta.

Ce anume evidentiaza duminica înteleasa ca ziua a opta?

Ziua a opta evidentiaza legatura duminicii cu vesnicia. De fapt, duminica, în afara de faptul ca este prima zi, este si "ziua a opta", adica pusa dupa succesiunea septenara a zilelor, într-o pozitie unica si transcendenta, evocatoare nu numai a începutului timpului, dar si a sfârsitului sau în "veacul viitor". În acest sens, duminica:

* înseamna ziua cu adevarat noua, unica, ce va urma dupa timpul actual, ziua fara sfârsit care nu va avea nici seara nici dimineata, veacul nepieritor care nu va putea îmbatrâni;

* este prevestirea neîncetata a vietii fara de sfârsit, a vietii vesnice spre care crestinul este proiectat;

* prefigureaza ziua finala, cea a parusiei, deja anticipata într-un fel de gloria lui Cristos în evenimentul învierii. De fapt, tot ceea ce se va întâmpla, pâna la sfârsitul lumii, nu va fi decât o expansiune si o explicare a ceea ce a avut loc în ziua în care trupul martirizat al Celui Rastignit a înviat;

* este invitatie de a privi înainte, este ziua în care comunitatea crestina îi striga lui Cristos acel: "Marana tha: vino, Doamne!" (1Cor 16,22). În acest strigat de speranta si de asteptare, ea devine însotitoare si sprijin al sperantei oamenilor.

De ce este numita duminica zi a soarelui?

Aceasta expresie, zi a soarelui, atribuita duminicii, vine de foarte departe. La începutul istoriei crestinismului, o atenta intuitie pastorala a sugerat Bisericii sa încrestineze, pentru duminica, acea conotatie de zi a soarelui, expresie cu care romanii denumeau aceasta zi si care mai reiese înca în unele limbi contemporane. În felul acesta, Biserica de la începuturi îi ferea pe credinciosi de seductiile cultelor care divinizau soarele si îndrepta celebrarea din aceasta zi spre Cristos, adevarat "soare" al omenirii, "soare care rasare pentru a-i lumina pe cei care stau în întuneric si în umbra mortii" (Lc 1,78-79), venit ca "lumina pentru luminarea neamurilor" (Lc 2,32) si care se va întoarce la sfârsitul timpurilor pentru a fi si a transfigura cu lumina sa stralucitoare pe toti si totul.

În ce sens duminica reveleaza omului sensul timpului?

Duminica, izvorând din învierea lui Cristos, despica timpurile omului (zilele, lunile, anii, secolele) ca o sageata directionala care îi leaga fie de prima zi a creatiei, fie de ultima zi (a opta) a lumii, în care Domnul Isus va veni în glorie si va face noi toate lucrurile.

Ce relatie exista între duminica si anul liturgic?

Duminica este modelul natural pentru a întelege si a celebra, în cursul anului liturgic, întregul mister al lui Cristos, de la Întrupare si Nastere pâna la Înaltare, la ziua de Rusalii si la asteptarea sperantei fericite si a întoarcerii Domnului. Duminica, cu "solemnitatea" sa obisnuita, ritmeaza astfel, din an în an, timpul pelerinajului Bisericii, pâna la duminica fara asfintit. De fapt, Biserica, din duminica în duminica, luminata de Cristos, merge spre duminica fara de sfârsit din Ierusalimul ceresc, când va fi împlinita în toate aspectele sale cetatea mistica a lui Dumnezeu, care "nu are nevoie de lumina soarelui, nici de lumina lunii, pentru ca gloria lui Dumnezeu o lumineaza, iar faclia ei este Mielul" (Ap 21,23).

De ce este legata duminica de Botezul nostru?

Duminica, celebrarea a mortii si învierii lui Cristos, aminteste, mai mult decât alte zile, ca noi suntem, împreuna cu Cristos si gratie lui, morti pentru pacat si înviati la viata noua a fiilor lui Dumnezeu, chiar în ziua Botezului nostru. "Înmormântati fiind împreuna cu el prin Botez, ati si fost înviati, prin credinta, împreuna cu el, prin credinta în puterea lui Dumnezeu, care l-a înviat pe el din morti" (Col 2,12). Biserica subliniaza aceasta dimensiune baptismala a duminicii îndemnând sa celebreze botezurile, în afara de privegherea pascala, si în aceasta zi saptamânala, duminica, în care se comemoreaza Învierea Domnului.

Cum se sfinteste duminica?

* Participând înainte de toate la celebrarea euharistica, aceasta fiind cu adevarat, pentru orice botezat, inima duminicii. "Fara duminica nu putem sa traim": asa a proclamat unul dintre crestini care a îndurat martiriul sub Diocletian în secolul al IV-lea, tocmai pentru ca nu a voit sa renunte la celebrarea euharistiei duminicale.

* Si prin rugaciune, fapte de caritate si abtinerea de la munca.

Cum trebuie traita sfânta Liturghie duminicala?

* Sfânta Liturghie duminicala este, pentru crestin, o angajare la care nu se poate renunta, care trebuie traita nu numai pentru a îndeplini un precept, ci ca necesitate a unei vieti crestine cu adevarat constiente si coerente.

* Credinciosii se reunesc duminica în adunare pentru ca, ascultând cuvântul lui Dumnezeu si participând la Euharistie, celebreaza patimirea, Învierea si gloria Domnului Isus si aduc multumire lui Dumnezeu care i-a renascut la o speranta vie prin Învierea lui Isus Cristos din morti (cf. 1Pt 1,3). La fiecare sfânta Liturghie, îl binecuvântam pe Domnul, Dumnezeul universului, prezentându-i pâinea si vinul, roade ale pamântului si ale muncii omului.

* Apoi, când parintii participa împreuna cu copiii lor la sfânta Liturghie, familiile crestine traiesc una din exprimarile cele mai elocvente ale identitatii lor si ale "slujirii" lor de Biserici domestice.

Când este obligat crestinul sa participe la sfânta Liturghie?

"Duminica si în celelalte zile de sarbatoare de porunca, toti credinciosii sunt obligati sa participe la sfânta Liturghie" (can. 1247 din Codul de drept canonic). O astfel de lege implica o obligatie grava si se întelege bine motivul, daca se ia în considerare relevanta pe care o au pentru viata crestina duminica si Euharistia. Cel care în mod deliberat nu îndeplineste aceasta obligatie comite un pacat de moarte.

Cine poate sa fie dispensat de a participa la sfânta Liturghie duminicala?

Cel care este justificat de un motiv serios (de exemplu, boala) sau a fost dispensat de parohul propriu.

Cum sa sfintim duminica rugându-ne mai mult?

* Este cât se poate de oportun ca crestinul, în afara de participarea la sfânta Liturghie, sa sfinteasca duminica dedicând timp mai mult rugaciunii: personale, familiare, comunitare. Aceste momente speciale de rugaciune pregatesc si completeaza în sufletul crestin darul propriu al Euharistiei.

* Este deosebit de recomandata celebrarea solemna si comunitara a Vesperelor. Sunt importante si expresii antice ale religiozitatii, cum ar fi pelerinajul: adesea credinciosii profita de odihna duminicala pentru a merge la sanctuare unde sa traiasca, eventual cu întreaga familie, câteva ore de experienta mai intensa de credinta, momente de har.

* Timpul daruit lui Cristos nu este niciodata timp pierdut, ci mai degraba timp câstigat pentru umanizarea profunda a raporturilor noastre, a vietii noastre si a vietii lumii.

De ce pentru sfintirea duminicii se cere odihna, abtinerea de la munca?

* Alternanta între munca si odihna, înscrisa în natura umana, este voita de însusi Dumnezeu, asa cum se observa în textul creatiei în cartea Genezei (cf. Gen 2,2-3; Ex 20,8-11): odihna este lucru "sacru", fiind pentru om conditia de a iesi din ciclul, uneori excesiv de absorbant, al activitatilor pamântesti si de a recapata constiinta ca totul este lucrare a lui Dumnezeu. Daca este exemplara pentru om, în prima pagina a Cartii Genezei, "munca" lui Dumnezeu, tot asa este "odihna" sa: "A încetat în ziua a saptea de la orice munca a sa" (Gen 2,2).

* Întreruperea ritmului adesea oprimant al ocupatiilor exprima, cu noutatea odihnei si dezlipirea de munca, recunoasterea dependentei proprii si a cosmosului de Dumnezeu. Totul este al lui Dumnezeu! Ziua Domnului revine încontinuu ca sa afirme acest principiu. Cu atât mai urgenta este aceasta recunoastere în epoca noastra, în care stiinta si tehnice au extins incredibil puterea pe care omul o exercita prin munca sa.

Care sunt avantajele odihnei duminicale?

Gratie odihnei duminicale:

* grijile si datoriile zilnice pot sa-si gaseasca dimensiunea lor justa;

* lucrurile materiale, pentru care ne agitam adesea, lasa loc valorilor spiritului;

* persoanele cu care traim recapata, în întâlnirea si în dialogul mai linistit, adevaratul lor chip. Odihna si destinderea sunt necesare pentru demnitatea noastra de persoane: multiplele si complementarele exigente religioase, familiare, culturale, interpersonale cu greu pot fi satisfacute daca nu este salvgardata cel putin o zi pe saptamâna în care sa ne bucuram împreuna de posibilitatea de a ne odihni si de a face sarbatoare;

* însesi frumusetile naturii - de prea multe ori distruse de o logica de dominare care se întoarce împotriva omului - pot fi redescoperite si profund gustate;

* se poate regasi un pic de pace cu Dumnezeu, cu noi însine si cu semenii nostri; un timp propice pentru reflectie, tacere, studiu si meditatie, care favorizeaza cresterea vietii interioare si crestine;

* se pot trai momente pretioase de îmbogatire spirituala, de libertate mai mare, de posibilitati mai mari de contemplatie si de comuniune fraterna. Acest lucru angajeaza pe fiecare dintre discipolii lui Cristos sa dea si celorlalte momente ale zilei, traite în afara contextului liturgic - viata de familie, relatii sociale, ocazii de distractie - un stil care sa ajute sa iasa în evidenta pacea si bucuria Celui Înviat în tesutul obisnuit al vietii. Întâlnirea cea mai linistita a parintilor si a copiilor poate fi, de exemplu, ocazie nu numai pentru a se deschide ascultarii reciproce, ci si pentru a trai împreuna vreun moment formativ si de reculegere mai mare;

* este oferita ocazia de a ne dedica, cu mai mare disponibilitate de energii si de timp, activitatilor de milostenie, de caritate si de apostolat;

* asadar, Euharistia duminicala nu numai ca nu abate de la datoriile de caritate, ci, dimpotriva, îi angajeaza mai mult pe credinciosi "la toate faptele de caritate, de pietate, de apostolat, ca sa se arate prin aceste fapte ca, desi crestinii nu sunt din lumea aceasta, ei sunt totusi lumina lumii si ca ei dau slava Tatalui în fata oamenilor" (Conciliul Vatican II, Sacrosanctum concilium, nr. 9);

* se favorizeaza momente de împartasire fraterna fata de cei mai saraci. "În prima zi a saptamânii, fiecare dintre voi sa puna deoparte, la el acasa, pastrând ceea ce crede" (1Cor 16,2) si sa daruiasca celui care are mai putin decât el.

Ce munci sunt permise duminica?

Cele care nu împiedica sa se aduca lui Dumnezeu cult si nu tulbura bucuria proprie a zilei Domnului sau cuvenita odihna a mintii si a trupului. Sunt permise activitatile familiare sau activitati care au o mare utilitate sociala, cu conditia sa nu creeze obisnuinte care sa aduca prejudiciu religiei, vietii de familie si sanatatii. Fiecare crestin trebuie sa evite si sa impuna altora, fara necesitate, ceea ce i-ar împiedica sa respecte ziua Domnului.

Ce diferenta este între duminica si "sfârsit de saptamâna"?

Discipolilor lui Cristos li se cere sa nu confunde celebrarea duminicii, care trebuie sa fie o adevarata sfintire a zilei Domnului, cu "sfârsitul de saptamâna", înteles în mod fundamental ca timp de simpla odihna sau de evadare. Din pacate, atunci când duminica îsi pierde semnificatia originara si se reduce la simplu "sfârsit de saptamâna", se poate întâmpla ca omul sa ramâna închis într-un orizont asa de strâmt care nu-i mai permite sa vada "cerul".

De ce este important a sfinti duminica facând sarbatoare?

Exigenta de "a face sarbatoare" este imprimata în fiinta umana. Pentru crestin, duminica, ziua în care Domnul a înviat, este prin excelenta ziua bucuriei. Pentru duminica se potriveste bine exclamatia psalmistului: "Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul: sa ne bucuram si sa ne veselim într-însa" (Ps 118). "În prima zi a saptamânii, fiti cu totii bucurosi" se citeste în Didascalia apostolilor, din primele timpuri ale crestinismului. În ziua Domnului, Biserica marturiseste puternic bucuria simtita de apostoli vazându-l pe Domnul înviat în seara de Pasti. Sfântul Augustin, facându-se interpret al constiintei ecleziale raspândite, scoate în evidenta tocmai aceasta caracteristica a duminicii: "Se lasa deoparte posturile si se roaga stând în picioare ca semn al învierii; pentru aceasta, în toate duminicile se cânta aleluia". Caracterul sarbatoresc al Euharistiei duminicale exprima bucuria pe care Cristos o transmite Bisericii sale prin darul Duhului Sfânt.

Mons. Raffaello Martinelli,
primatul bazilicii "Sfintii Ambrozie si Carol" din Roma

NB. Pentru a aprofunda tema, a se citi urmatoarele documente pontificale:

* Conciliul Vatican II, Sacrosanctum concilium;

* Ioan Paul al II-lea:

- Dominicae cenae, 1980

- Dies Domini, 1998

* Catehismul Bisericii Catolice, nr. 2168-2195

Traducere de pe Zenit: pr. Mihai Patrascu

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/cateheza.asp?catehezediverse=z13
Vă rugăm să respectați drepturile de autor