www.profamilia.ro /cateheza.asp?catehezediverse=z11
 
 CATEHEZA 

Cateheze diverse
sursa: www.ercis.ro

CATEHEZA: CUM SA MEDITAM CA NISTE CRESTINI?

Ce este meditatia crestina?

• Ea este:

- ascultare tacuta, respectuoasa si primire ascultatoare a cuvântului lui Dumnezeu, în vederea conformarii întregii vieti proprii cu acest cuvânt;

- a fi si a sta cu Dumnezeu: "Ramâneti în mine si eu în voi. Dupa cum mladita nu poate aduce rod de la sine daca nu ramâne în vita, tot la fel nici voi" (In 15,4);

- apropiere de acel mister al unirii cu Dumnezeu, pe care sfintii parinti greci o numeau divinizare a omului: "Dumnezeu s-a facut om pentru ca omul sa devina Dumnezeu" (Sfântul Atanasie);

- "menita pentru obtinerea virtutii si a iubirii lui Dumnezeu si nu pentru dobândirea stiintei în general sau a unei dispozitii psihologice deosebite" (Sfântul Francisc de Sales, Introduction r la vie dévote, Filotea, II, V);

- "a reflecta asupra vreunui adevar al credintei, pentru a-l crede cu convingere mai mare, a-l iubi ca pe o valoare atragatoare si concreta, a-l practica cu ajutorul Duhului Sfânt. Este vorba de o cunoastere iubitoare. Implica reflectie, iubire si propunere practica. Valoarea sa nu consta în a gândi mult, ci în a iubi mult" (CEI, nr. 996).

• Meditatia crestina nu presupune faptul ca eu-l personal si caracterul sau de creatura sa trebuiasca sa fie anulate si sa dispara în marea absolutului. De fapt, "omul este în mod esential creatura si asa ramâne în veci, asa încât nu va fi posibila niciodata o absorbire a eu-lui uman în eu-l divin, nici în cele mai înalte stari de har" (MC, 14).

Pe ce se întemeiaza meditatia crestina?

Se întemeiaza:

• pe însasi realitatea lui Dumnezeu unul si întreit, care "este iubire" (1In 4,8), care ne-a facut "copii adoptivi", si de aceea putem striga împreuna cu Fiul în Duhul Sfânt: "Abba, Tata"

• pe meditarea operelor mântuitoare, pe care Dumnezeul din vechea si noua alianta le-a realizat în istorie, prin intermediul carora Dumnezeu "se reveleaza vorbind oamenilor ca unor prieteni si intra în relatie cu ei pentru a-i chema si a-i primi la împartasire cu el" (Conciliul Vatican II, Dei Verbum, 2).

• pe persoana lui Cristos Domnul, "în care sunt ascunse toate comorile întelepciunii si ale cunoasterii" (Col 2,3). Trebuie avuta mereu privirea îndreptata spre Cristos, în care iubirea divina ni s-a manifestat si daruit noua mai ales pe cruce. "Gratie cuvintelor, faptelor, patimirii si învierii lui Isus Cristos, în Noul Testament credinta recunoaste în el autorevelarea definitiva a lui Dumnezeu, Cuvântul întrupat care dezvaluie profunzimile cele mai intime ale iubirii sale" (MC, 5). Prin urmare, meditatia crestina cere o aprofundare permanenta a cunoasterii lui Cristos, în asa fel încât sa "întelegem cu toti sfintii care este largimea si lungimea [misterului lui Cristos], înaltimea si profunzimea si sa cunoastem iubirea fara de margini a lui Cristos, ca sa fim plini în toate de plinatatea lui Dumnezeu" (Ef 3,18 si urm.).

• pe disponibilitatea de a împlini în mod constant vointa lui Dumnezeu, dupa exemplul lui Cristos, a carui "mâncare este sa faca vointa celui care l-a trimis sa împlineasca lucrarea lui" (In 4,34).

• pe strânsa corelatie dintre lex orandi si lex credendi, dintre modul de a ne ruga si continutul credintei crestine care este marturisita. Rugaciunea crestina este mereu determinata de structura credintei crestine, în care straluceste însusi adevarul lui Dumnezeu si al creaturii. "Rugaciunea este credinta în actiune: rugaciunea fara credinta devine oarba, credinta fara rugaciune se dezagrega" (Card. Joseph Ratzinger, Conferinta de prezentare a documentului MC)

• pe umilinta. Cu cât îi este dat unei creaturi sa se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atât mai mult creste în ea reverenta în fata lui Dumnezeu, cel de trei ori sfânt. Se întelege atunci cuvântul celei care a fost rasplatita cu cea mai înalta intimitate cu Dumnezeu, preasfânta Fecioara Maria: "A privit la umilinta slujitoarei sale" (Lc 1,48) si cuvântul sfântului Augustin: "Tu poti sa ma numesti prieten, eu ma recunosc slujitor" (Sfântul Augustin, Enarrationes in Psalmos CXLU). "Niciodata, în nici un fel, nu putem sa încercam sa ne punem la acelasi nivel al obiectului contemplat, iubirea libera a lui Dumnezeu; nici atunci când, prin milostivirea lui Dumnezeu Tatal, prin intermediul Duhului Sfânt trimis în inimile noastre, ne este daruita în Cristos, în mod gratuit, o reflectie sensibila a acestei iubiri divine si ne simtim ca atrasi de adevarul, de bunatatea si de frumusetea Domnului" (MC, 31).

• pe tacere: trebuie redescoperita valoarea tacerii, care creeaza ambientul favorabil reflectiei, contemplatiei, ascultarii integrale (a noastra însine, a lui Dumnezeu, a celorlalti), purificarii si unificarii persoanei.

• pe iubirea fata de aproapele. Meditatia autentica trimite încontinuu la iubirea aproapelui, la actiune si la pasiune, si tocmai asa apropie mai mult de Dumnezeu. Ea trezeste în cei care se roaga o iubire arzatoare, care îi face sa colaboreze la misiunea Bisericii si la slujirea fratilor spre mai marea slava a lui Dumnezeu.

Care dimensiuni ale persoanei implica meditatia?

Meditatia pune în miscare toate facultatile fiintei umane: inteligenta, memoria, dorinta, vointa, atentia, intuitia, imaginatia, sentimentul, inima, comportamentul.

"O atare mobilizare este necesara pentru a aprofunda convingerile de credinta, a trezi convertirea inimii si a întari vointa de a-l urma pe Cristos. Rugaciunea crestina se straduieste mai ales sa mediteze "misterele lui Cristos", ca în lectio divina sau în Rozariu. Aceasta forma de cugetare în rugaciune este de mare valoare, dar rugaciunea crestina trebuie sa tinteasca mai departe: catre cunoasterea plina de iubire a Domnului Isus, catre unirea cu el" (CBC, nr. 2708).

Ce importanta are trupul în meditatia crestina?

• Experienta umana demonstreaza ca pozitia si atitudinea trupului nu sunt lipsite de influenta asupra reculegerii si dispozitiei spiritului, implicând si functiile vitale fundamentale, cum ar fi respiratia si bataia inimii. Si aceasta datorita unitatii persoanei, care este uni-dual: trup si suflet. În rugaciune este întregul om, care trebuie sa intre în relatie cu Dumnezeu, asadar si trupul sau trebuie sa asume pozitia cea mai potrivita pentru reculegere.

• Importanta trupului variaza în functie de culturile si sensibilitatea personala.

• În orice caz, trebuie:

- recunoscuta valoarea relativa a acestor atitudini corporale: ele sunt utile numai daca sunt traite în vederea scopului rugaciunii crestine

- acordata atentie faptului ca aceste atitudini corporale pot sa degenereze într-un cult al trupului si pot duce la identificarea în mod gresit a tuturor senzatiilor sale cu experiente spirituale. "Unele exercitii fizice produc în mod automat senzatii de liniste si de destindere, sentimente placute, poate chiar fenomene de lumina si caldura care se aseamana cu o bunastare spirituala. A le confunda cu mângâieri autentice ale Duhului Sfânt ar fi un mod total gresit de a concepe drumul spiritual. A le atribui semnificatii simbolice tipice ale experientei mistice, când atitudinea morala a celui interesat nu-i corespunde, ar reprezenta un fel de schizofrenie mintala, care poate duce chiar la tulburari psihice si uneori la aberatii morale" (MC, 28).

Ce importanta are tehnica în meditatia crestina?

• Meditatia crestina nu este îndeosebi o chestiune de tehnica: ea este înainte de toate si mereu un dar al lui Dumnezeu, de care cel care beneficiaza se simte nevrednic. Acest dar poate fi dat numai în Cristos prin Duhul Sfânt.

• Iubirea lui Dumnezeu este o realitate pe care nu o putem lua în posesie cu nici o metoda sau tehnica.

• Tehnica poate oferi un ajutor meditatiei crestine.

Ce ajutoare sa folosim pentru a medita bine?

Se poate medita recitând lent Tatal nostru, repetând lent o fraza biblica, privind cu evlavie o imagine sacra. "Îndeobste luam drept ajutor o carte, iar crestinii nu duc lipsa de asa ceva: Sfânta Scriptura, mai cu seama Evanghelia, sfintele icoane, textele liturgice ale zilei sau ale timpului, scrierile parintilor spirituali, lucrarile de spiritualitate, marea carte a creatiei si cea a istoriei, pagina vesnicului astazi al lui Dumnezeu.

Meditatia asupra celor citite duce la însusirea lor, prin confruntarea cu sine însusi. Aici, o alta carte este deschisa: aceea a vietii. Trecem de la gânduri la realitate. În masura umilintei si a credintei noastre, descoperim acolo preocuparile inimii si le putem discerne. Trebuie sa ne asezam în adevar, pentru a ajunge la lumina: «Doamne, ce vrei sa fac?»" (CBC, nr. 2705-2706). În felul acesta se înainteaza pe drumul de sfintenie, în viata de desavârsire.

Exista etape în viata de desavârsire?

Traditia crestina a deosebit trei etape în viata de viata de desavârsire:

1) calea purificarii, care comporta faptul de a recunoaste ca suntem pacatosi si de a cere iertare lui Dumnezeu pentru pacatele proprii

2) calea luminarii, care îi introduce pe credinciosi, initiati în misterele divine, la cunoasterea lui Cristos prin credinta care actioneaza prin intermediul iubirii. Ea este facuta posibila de iubirea pe care Tatal ne-o daruieste în Fiul si de ungerea pe care o primim de la el în Duhul Sfânt, cu ocazia Botezului si Mirului

3) calea unirii cu Dumnezeu, realizata prin participarea la sacramente si angajarea constanta într-o viata morala coerenta cu credinta crestina.

"Cu trecerea timpului, exercitarea meditatiei se simplifica, inima prevaleaza asupra reflectiei. Se ajunge treptat la rugaciunea de reculegere. Se elibereaza de imagini si gânduri particulare, de amintiri, griji si proiecte. Se îndreapta o simpla atentie iubitoare fata de Dumnezeu, fata de Isus Cristos, spre vreo perfectiune a sa, spre vreun eveniment mântuitor. Se ramâne în atitudine de iubire tacuta în fata Domnului prezent în interiorul nostru. Se lasa transformat de Duhul sau, care poate provoca mângâiere sau dezolare, dar desigur purifica si întareste în iubire. Când fervoarea acestei experiente se atenueaza, este bine sa ne întoarcem la meditatia discursiva sau la rugaciunea vocala" (CEI, nr. 997).

Care sunt metodele de meditatie?

• Metodele de meditatie sunt atâtea câti sunt maestrii spirituali. Însa o metoda nu este decât un mijloc, un ghid; important este a înainte, cu Duhul Sfânt, pe unicul drum al rugaciunii: Cristos Isus. "Fiecare credincios va trebui sa caute si va putea sa gaseasca în varietatea si bogatia rugaciunii crestine, învatata de Biserica, propria cale, propriul mod de rugaciune; dar toate aceste cai personale se unesc, la sfârsit, în calea catre Tatal, care este Isus Cristos cum a spus el. În cautarea propriei cai fiecare se va lasa condus deci nu atât de gusturile sale personale cât mai ales de Duhul Sfânt, care îl conduce, prin Cristos, la Tatal" (MC, 29).

• Între diferitele metode, una este indicata de traditia Bisericii ca deosebit de buna pentru a medita Sfânta Scriptura: este cea denumita lectio divina.

Cum se face lectio divina?

De obicei parintii spirituali indica cinci etape în meditarea Bibliei si le descriu astfel:

• Lectio

în aceasta prima etapa iau Biblia nu ca pe o carte oarecare, ci ca pupitrul care contine cuvântul cu care Dumnezeu îmi vorbeste mie. Ascult un cuvânt viu, care îmi adreseaza un mesaj personal. Îl ascult ca si cum ar fi pentru prima data. Ma straduiesc sa-i percep sensul în modul cel mai complet posibil. Ma întâlnesc cu lumina lui Dumnezeu: ea salasluieste în inteligenta mea si o lumineaza.

• Meditatio

îl invoc pe Duhul Sfânt pentru ca sa vina în ajutorul orbirii mintii mele. În implorarea umila a luminii si în adeziunea credintei, scrutez cuvântul cu atentie noua. Descopar ca ideile lui Dumnezeu sunt diferite de cele ale oamenilor si îmi dau seama cât de necesar este a lasa cuvântul lui Dumnezeu sa transforme convingerile mele, pentru a le conforma tot mai mult cu ideile lui Dumnezeu. Sunt de acord sa-mi schimb mentalitatea si vointa pentru a adera la mentalitatea si la vointa lui Dumnezeu.

• Oratio

ma straduiesc sa-i vorbesc lui Dumnezeu cu toata inima, chemându-l în ajutorul slabiciunii mele. Este momentul de a cere Fecioarei Maria ca sa-mi comunice rugaciunea sa, formata din încredere si din iubire, rod al curatiei inimii sale. În credinta sa, în tacerea sa adoratoare, în nevinovatia sa si în curajul sau de a iubi si de a primi iubirea lui Isus, îndraznesc si eu sa-l invoc pe Fiul sau pentru ca sa ma ajute. Ma las învatat de el ca sa-l rog pe Tatal în Duhul lor de iubire. Inima mea învata sa vorbeasca lui Dumnezeu, daca se lasa inundata de iubirea lui Cristos.

• Contemplatio

daca am lasat cuvântul, citit si meditat, sa lumineze îndelung ochii inimii mele si ai mintii mele, daca m-am lasat interpelat în profunzime de sensul Sfintei Scripturi pâna la formarea unei dorinte de intimitate constanta cu Dumnezeu, daca m-am rugat cu încredere infinita pentru fratii mei si pentru toata Biserica, atunci Dumnezeu raspunde. El revarsa în inima mea o anumita incapacitate de a continua sa reflectez în mod discursiv asupra cuvântului sau si îmi da un fel de participare la focul de comuniune de iubire dincolo de orice lucru care arde fara început si fara sfârsit în cadrul Sfintei Treimi.

• Actio

pentru a-mi da darul unei intime conversatii continue cu el, Domnul asteapta din partea mea ca sa înmultesc în orice circumstanta elanuri de dorinta si de comuniune cu iubirea sa.

Care sunt limitele metodelor?

Cautarea legitima de noi metode de meditatie va trebui mereu sa tina cont ca:

• metoda nu poate sa fie dezlipita de continut si conceput ca neutru fata de ceea ce poarta si fata de contextul cultural în care se naste;

• trebuie respectata natura intima a rugaciunii crestine, care:

- "este un dialog personal, intim si profund dintre om si Dumnezeu. Ea exprima deci comuniunea creaturilor rascumparate cu viata intima a Persoanelor trinitare" (MC, 3) (cf. si cealalta schema despre: "Cum sa ne rugam?");

- nu se reduce niciodata la o metoda, care foloseste pentru a se elibera de durere sau chiar pentru a se simti bine din punct de vedere fizic, ci este o deschidere spre iubirea lui Dumnezeu, spre acea iubire care nu a ezitat în fata mortii si a mortii pe cruce;

- pentru a fi autentica, este esentiala întâlnirea dintre doua libertati, cea infinita a lui Dumnezeu si cea finita a omului;

- este mereu realizata în unire cu Cristos, în Duhul Sfânt, împreuna cu toti sfintii pentru binele Bisericii.

• Date fiind limitele si riscurile acestor metode, este necesar ca crestinul sa stea în ascultare docila si primire umila a ceea ce Biserica indica, îndeosebi prin intermediul papei si a episcopilor: de fapt, lor le revine "sa examineze totul si sa considere ceea ce este bun" (Conciliul Vatican II, Lumen gentium, nr. 12).

Ce sunt harurile mistice?

• Sunt haruri speciale, conferite de Dumnezeu de exemplu "întemeietorilor de institutii ecleziale în favoarea întregii fundatii a lor, ca si altor sfinti, care caracterizeaza experienta lor speciala de rugaciune si care nu pot fi, ca atare, obiect de imitare si de aspiratie pentru alti credinciosi, chiar daca apartin aceleiasi institutii, si doritori de o rugaciune tot mai perfecta" (MC, 24).

• "Nu angajarea personala, ci actiunea Duhului Sfânt introduce în contemplatia mistica, o experienta a lui Dumnezeu fara concepte, fara imagini si fara cuvinte. Omul nici nu poate ajunge la ea nici sa o faca sa dureze cât vrea; poate doar sa se pregateasca pentru a o primi" (CEI, nr. 998).

Cât dureaza meditatia crestina?

Unirea obisnuita cu Dumnezeu, care este numita rugaciune continua nu se întrerupe în mod necesar atunci când ne dedicam, conform vointei lui Dumnezeu, si muncii si îngrijirii aproapelui. "Asadar, fie ca mâncati, fie ca beti, fie ca faceti altceva, toate sa le faceti spre gloria lui Dumnezeu", ne spune apostolul (1Cor 10,31).

În acest sens, sfântul Augustin afirma: "Stim ca eremitii din Egipt fac rugaciuni frecvente, dar toate foarte scurte. Ele sunt ca niste mesaje rapide care pornesc în directia lui Dumnezeu. Astfel, tensiunea spiritului, atât de necesara pentru cel care se roaga, ramâne mereu treaza si entuziasta si nu atipeste datorita duratei excesive a rugaciunii... Asadar, departe de rugaciune orice vorbarie, dar sa nu se neglijeze implorarea insistenta, daca dureaza fervoarea si atentia. Folosirea multor cuvinte în rugaciune echivaleaza cu tratarea unui lucru necesar cu cuvinte superflue. Rugaciunea consta în a bate la usa lui Dumnezeu si a-l invoca cu ardoare insistenta si evlavioasa a inimii. Datoria rugaciunii se îndeplineste mai bine cu gemete decât cu cuvinte, mai mult cu lacrimi decât cu discursuri".

Pentru meditatia sa, crestinul poate învata si de la alte religii?

Practici de meditatie (ca de exemplu zen, yoga, respiratia controlata, mantra...), care provin din Orientul crestin si din marile religii necrestine, pot sa constituie un mijloc potrivit pentru a-l ajuta pe cel care se roaga ca sa stea în fata lui Dumnezeu destins în interior?

"De vreme ce Biserica Catolica nu respinge nimic din ceea ce este adevarat si sfânt în aceste religii, nu va trebui cu prejudecata sa se dispretuiasca aceste indicatii deoarece nu sunt crestine. Dimpotriva, se va putea lua din ele ceea ce este folositor, cu conditia de a nu pierde niciodata din vedere conceptia crestina a rugaciunii, logica sa si exigentele sale, pentru ca în cadrul acestei totalitati acele fragmente vor trebui sa fie reformulate si asumate. Între ele se poate mentiona înainte de toate acceptarea umila a unui maestru expert în viata de rugaciune si a directivelor sale; de acest lucru s-a avut mereu convingerea în experienta crestina înca din timpurile vechi, din perioada parintilor pustiului. Acest maestru, expert în sentire cum Ecclesia, nu trebuie doar sa conduca si sa atraga atentia cu privire la anumite pericole, ci, ca parinte spiritual, trebuie si sa introduca în maniera vie, de la inima la inima, în viata de rugaciune, care este dar al Duhului Sfânt" (MC, 16).

Mons. Raffaello Martinelli,
primatul bazilicii "Sfintii Ambrozie si Carol" din Roma

***

Bibliografie:

Congregatia pentru Doctrina Credintei, Scrisoare adresata episcopilor Bisericii Catolice cu privire la unele aspecte ale meditatiei crestine (MC) 1989;

Catehismul Bisericii Catolice (CBC), Partea a patra;

Compendiul CBC, Partea a patra;

Conferinta Episcopala Italiana, Catehismul adultilor: Adevarul va va face liberi (CEI).

Traducere de pe Zenit: pr. Mihai Patrascu

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/cateheza.asp?catehezediverse=z11
Vă rugăm să respectați drepturile de autor