www.profamilia.ro /cateheza.asp?catehezediverse=z10
 
 CATEHEZA 

Cateheze diverse
sursa: www.ercis.ro

CATEHEZA: BANUL - ESTE UN BINE SAU UN RAU?

Cum trebuie considerat banul, bogatia?

* Banul nu este un bine si nici un rau, dintr-un punct de vedere moral. Dimpotriva, banul în sine este o realitate materiala, care, deoarece este creata de Dumnezeu, în sine este buna. El este un mijloc de schimb, a carui valoare este determinata în mod conventional într-o societate.

* Cu referinta la persoana, banul poate deveni un bine sau un rau. Si acest lucru depinde de:

- Modul în care îl dobândeste persoana: în mod cinstit sau furând si înselând?

- Modul în care se relationeaza fata de ban. El este o valoare si are o însemnatate mare în viata umana, dar nu este si nu trebuie sa devina principala, nici unica si nici cea mai mare valoare a omului, care trebuie sa evite în toate modurile sa devina sclavul banului.

- Modul cu este folosit.

Când este morala folosirea banului?

Când persoana îl foloseste:

* cu constiinta ca este un administrator, dându-o valoarea si însemnatatea corecta: bunurile materiale sunt mijloace, nu sunt scopul trairii omului

* pentru binele propriu, pentru cel al propriei familii, pentru a face binele fata de aproapele

* tinând cont de diferite criterii, cum ar fi: cheltuielile obligatorii pentru ceea ce este indispensabil, necesar; exigentele discretionare; necesitatea economisirii în vederea necesitatilor viitoare (chiar încrezându-se în Providenta); necesitatile altora, mai ales ale celor care sunt lipsiti chiar de ceea ce este necesar si indispensabil pentru a trai...

* respectând "destinatia sa universala": în sensul ca bunurile din aceasta lume trebuie sa foloseasca pentru a nu lipsi nici unei persoane cele necesare.

Când este imorala folosirea banului?

Este imorala:

* orice forma de adunare necuvenita a bunurilor materiale

* orice alipire de ele: "Radacina tuturor relelor este iubirea de bani" (1Tim 6,10); "Unde este comoara voastra acolo va fi si inima voastra" (Mt 6,21)

* teoria care face din profit regula exclusiva si scopul ultim al activitatii economice

* orice practica ce reduce persoanele ca sa nu fie altceva decât simple instrumente în vederea profitului: tot ceea ce subjuga pe om, conduce la idolatria banului si contribuie la raspândirea ateismului. "Nu puteti sluji lui Dumnezeu si mamonei" (Mt 6,24).

Ce daune poate sa provoace banul?

Poate sa provoace daune grave:

* în interiorul persoanei însasi, banul poate sa devina:

- un mod care înrobeste persoana si aceasta se întâmpla când devine scop si stapân, în loc sa fie mijloc si slujitor

- un instrument al vointei de putere care poate face duce la pierderea capului

- un mod pentru a da prevalenta faptului de a avea, mai înainte si mai mult decât faptului de a fi al persoanei

- un criteriu decisiv, sau chiar exclusiv, pentru a determina propria valoare si valoarea celuilalt: un individ valoreaza atât cât are

- condicio sine qua non nu pentru realizarea persoanei ca persoana

- un motiv de continua insatisfactie, nefericire, mai ales când în persoana prevaleaza logica adunarii

- un motiv de multe constrângeri. Se pierde adevarata libertate când suntem obsedati de obtinerea banului, de posesia lui, de pastrarea, apararea si administrarea lui... asa încât devenim sclavii lui. În schimb, daca este obtinut si folosit în mod cinstit, banul poate sa fie izvor de libertate: da rapiditate si eficacitate, permite accesul la lucrurile mai bune pentru sine si pentru altii...

* în relatia cu Dumnezeu, banul poate:

- sa devina un absolut care ia locul adevaratului Dumnezeu: se traieste un adevarat cult al banului

- sa duca la refuzarea lui Dumnezeu sau la trairea ca si cu Dumnezeu nu ar exista.

* în raportul cu altii, banul poate:

- sa mareasca distantele dintre bogati si saraci

- sa duca la comiterea de nedreptati, furturi, fraude

- sa devina un status symbol, care duce la obtinerea unei recunoasteri si avantaje în societate

- sa duca la refuzarea celorlalti. Marea nenorocire a banului transformat în idol nu este faptul ca desparte de ceilalti. Cu cât unul este mai bogat, cu atât risca sa nu-i mai vada si sa nu-i mai asculte pe ceilalti. Bunurile din aceasta lume, care ar trebui sa fie un semn de comunicare, de comuniune, devin astfel un obstacol, un zid între noi si ceilalti, zid format din prestigiu, din consumuri diferite, din posibilitati mai bune...

- sa fie motiv de dezbinari (chiar si în interiorul aceleiasi familii) si de numeroase conflicte care tulbura ordinea sociala, nationala si internationala.

Ce anume interzice porunca a zecea: sa nu poftesti lucrurile altuia?

* "Porunca a zecea interzice aviditatea si dorinta de a-si însusi fara masura bunurile pamântesti; ea opreste cupiditatea dereglata, nascuta din patima nestavilita dupa bogatii si dupa puterea lor. Interzice si dorinta de a savârsi o nedreptate prin care s-ar aduce o dauna aproapelui în bunurile sale vremelnice.

* Când Legea ne spune: "Sa nu poftesti", ea ne spune în alte cuvinte sa ne îndepartam de dorintele de tot ce nu e al nostru. Caci sta ascunsa în noi o sete dupa bunul aproapelui, nemarginita, fara sfârsit si niciodata satula, dupa cum e scris: "Avarul nu se va satura niciodata de bani" (Qoh 5,9).

* Nu este o încalcare a acestei porunci dorinta de a dobândi lucruri ce apartin aproapelui, cu conditia sa fie prin mijloace drepte. Cateheza traditionala indica realisti pe aceia care au cel mai mult de luptat împotriva poftelor lor pacatoase si care trebuie, deci, îndemnati cel mai mult sa respecte acest precept: negustorii care doresc lipsa sau scumpetea marfurilor, pe care îi supara când vad ca nu sunt singuri ca sa cumpere si sa vânda, ceea ce le-ar permite sa vânda mai scump si sa cumpere mai ieftin; cei care doresc ca semenii lor sa se afle în mizerie pentru ca ei sa realizeze profit, fie vânzându-le, fie cumparându-le; medicii care doresc sa apara boli; oamenii legii care doresc sa fie cât mai multe procese si litigii..." (CBC nr. 2536-2537).

Cum trebuie sa se comporte crestinul fata de ban?

Crestinul, în afara de faptul ca trebuie sa respecte ceea ce s-a spus pâna aici cu privire la obtinerea cinstita, folosirea morala si atitudinea corecta care trebuie avuta fata de ban, trebui:

* sa aiba constiinta ca a da bani fara a se darui pe sine însusi este o minciuna. A împarti înseamna a da propriul timp, propria putere, propriile competente, darurile primite, în masura propriilor mijloace

* a tine cont de ceea ce spune Isus cu privire la obolul (doi banuti) daruit la templu de acea vaduva din evanghelie: "Va spun, cu adevarat aceasta vaduva saraca a pus mai mult decât toti, pentru ca toti acestia au oferit lui Dumnezeu din surplusul lor, pe când ea, din saracia ei, a oferit tot ce avea la viata ei" (Lc 21,3-4).

* sa realizeze o iubire preferentiala fata de cei saraci.

De ce si cum trebuie iubiti saracii?

Catehismul Bisericii Catolice asa raspunde la aceasta întrebare (nr. 2443-2449):

* "Dumnezeu îi binecuvânteaza pe cei care vin în ajutor saracilor si-i osândeste pe cei carora nu le pasa de ei: "Celui care îti cere, da-i, si nu întoarce spatele celui care vrea sa ia de la tine cu împrumut" (Mt 5,42). "În dar ati primit, în dar sa dati" (Mt 10,8). Isus Cristos îi va recunoaste pe alesii sai dupa ceea ce vor fi facut pentru saraci.

* Iubirea fata de cei saraci:

- se inspira din evanghelia fericirilor, din saracia lui Isus si din atentia lui fata de cei saraci

- este chiar unul din motivele îndatoririi de a munci, pentru a putea face binele ajutând pe cei lipsiti

- nu se extinde numai la saracia materiala, ci si la numeroasele forme de saracie culturala si religioasa

- este incompatibila cu iubirea dezordonata fata de bogatii sau cu folosirea lor egoista:

- "Ei, voi bogatilor! Plângeti vaitându-va din cauza nenorocirilor care vor veni peste voi. Bogatia voastra a putrezit si hainele voastre au fost roase de molii. Aurul vostru si argintul au ruginit, iar rugina lor va fi o marturie împotriva voastra si va mistui trupurile voastre ca focul. Ati adunat comori pentru zilele de pe urma!" (Iac 5,1-3)

* Faptele de milostenie sunt actiunile caritabile prin care venim în ajutorul aproapelui în nevoile lui trupesti si spirituale. A instrui, a sfatui, a mângâia, a încuraja sunt fapte de milostenie spirituala, ca si a ierta si a suporta cu rabdare. Faptele de milostenie trupeasca sunt mai ales a-i hrani pe cei flamânzi, a-i adaposti pe cei fara locuinta, a-i îmbraca pe cei zdrentarosi, a-i vizita pe bolnavi si pe cei închisi, a-i îngropa pe cei morti. Printre aceste gesturi, pomana facuta celor saraci este una din principalele marturii ale iubirii fratesti: ea este si o fapta de dreptate placuta lui Dumnezeu:

* "Cel care are doua haine sa împarta cu cel ce nu are, iar cine are de mâncare sa faca la fel" (Lc 3,11). "De aceea, dati de pomana cele din interior si, iata, toate vor fi curate pentru voi" (Lc 11,41). "Daca un frate sau o sora sunt lipsiti de îmbracaminte si de hrana de toate zilele si cineva dintre voi le-ar spune: Mergeti în pace, încalziti-va si saturati-va, dar nu le dati cele necesare pentru trup, ce folos?" (Iac 2,15-16).

* "Tot ce ati facut unuia dintre fratii mei cei mai mici, mie mi-ati facut" (Mt 25,40). De aceea "când îi slujim pe saraci si pe bolnavi îl slujim pe Isus. Nu trebuie sa încetam vreodata sa-l ajutam pe aproapele nostru, pentru ca în fratii nostri îl slujim pe Isus" (sfânta Roza din Lima)".

Ce anume cere Isus Cristos când spune: "Fericiti cei saraci cu duhul" (Mt 5,3)?

* "Isus le cere ucenicilor sai sa-l prefere fata de tot si de toti si le propune sa se lepede de tot ce au, de dragul lui si al evangheliei. Putin înainte de patimirea lui, le-a dat ca exemplu pe vaduva saraca din Ierusalim care, din saracia ei, a dat tot ce avea pentru trai. Porunca dezlipirii de bogatii este obligatorie pentru a intra în împaratia cerurilor.

* Toti crestinii trebuie sa se straduiasca sa-si orienteze corect înclinarile, ca nu cumva folosirea lucrurilor acestei lumi si alipirea de bogatii împotriva spiritului saraciei evanghelice sa-i împiedice de la urmarirea iubirii desavârsite.

* Fericirile reveleaza o ordine a fericirii si a harului, a frumusetii si a pacii. Isus proclama bucuria celor saraci, a carora este de pe acum împaratia. Cuvântul numeste saracie în spirit umilinta de bunavoie a spiritului omenesc si renuntarea lui; si apostolul ne da ca exemplu saracia lui Dumnezeu spunând: "bogat fiind, s-a facut sarac pentru noi" (2Cor 8,9).

* Domnul îi mustra pe cei bogati pentru ca îsi gasesc mângâierea în belsugul avutiilor. Cel trufas cauta puterea pamânteasca, iar cel sarac în spirit cauta împaratia cerurilor. Abandonarea în grija Providentei Tatalui din ceruri elibereaza de nelinistea pentru ziua de mâine. Încrederea în Dumnezeu dispune pentru fericirea celor saraci. Ei îl vor vedea pe Dumnezeu" (CBC, nr. 2544-2547).

Care este raportul dintre morala si economie?

* Între cele doua exista o distinctie necesara: economia are legi proprii în producerea, distribuirea si consumarea bunurilor materiale si serviciilor.

* În acelasi timp economia nu face abstractie de morala deoarece economia îsi are motivatia sa de a fi în om, este în slujba întregii persoane si a tuturor persoanelor. Realizata dupa propriile metode, activitatea economica trebuie sa fie exercitata în cadrul ordinii morale, respectând dreptatea sociala, în asa fel încât sa raspunda planului lui Dumnezeu cu privire la om.

* Biserica da o judecata morala, în materie economica si sociala, atunci când acest lucru este cerut de drepturile fundamentale ale persoanei sau de mântuirea sufletelor. Ea încearca sa insufle dispozitiile juste în raportul cu bunurile pamântesti si în relatiile socio-economice.

Care sunt îndatoririle economiei conform eticii crestine?

Ele sunt multiple si complementare:

* În privinta persoanei, economia trebuie:

- sa promoveze demnitatea persoanei umane si binele întregii omeniri

- sa tuteleze libertatea persoanei în domeniul economic, ca valoare fundamentala si drept inalienabil

- sa favorizeze armonizarea cu principiile morale între capacitatea creativa profesionala fie a fiecaruia, fie a întreprinderii.

* În privinta societatii, economia are datoria:

- de a realiza propria crestere însa nu în dauna fiintelor umane, a popoarelor întregi si grupurilor sociale, condamnate la lipsuri si la excludere

- de a favoriza o egala disponibilitate si distribuire a bunurilor si a serviciilor în transparenta si în legalitate, dezvoltând si un comert mai egal si solidar

- de a practica solidaritatea în cadrul familiilor si al societatii si între state

- de a avea ca subiecti pe toti oamenii si toate popoarele, deoarece toti sunt responsabili de toti

- de a cauta cresterea progresiva a bogatiei nu numai în mod cantitativ ci si calitativ, finalizând acest progres dezvoltarii globale si solidare a omului si a societatii. Cautarea legitima a unui profit egal, criteriile eficientei economice trebuie sa fie armonizate cu tutelarea demnitatii persoanei. Exista datoria de a lua în considerare binele persoanelor si numai cresterea profiturilor. Oricum, acestea sunt necesare: permit realizarea de investitii care asigura venitul întreprinderilor si garanteaza locurile de munca

- de a cauta sa elimine inegalitatile si dezechilibrele, care provoaca situatii foarte grave de saracie. La nivel international, inegalitatea resurselor si a mijloacelor economice este de asa natura încât provoaca o adevarata "prapastie" între natiuni. Pe de o parte sunt cei care poseda si maresc mijloacele dezvoltarii si, pe de alta parte, cei care acumuleaza datorii (cf. Ioan Paul al II-lea, Sollicitudo rei socialis, 14)

- de a favoriza o reglementare rationala a pietei si a initiativelor economice, dupa o justa ierarhie a valorilor si în vederea binelui comun. Reglementarea sa numai prin legea pietei nu poate realiza dreptatea sociala, deoarece exista numeroase necesitati umane care nu au acces la piata.

Ce anume sta la baza oricarei cresteri economice autentice a societatii?

* La baza oricarei dezvoltari autentice si complete a societatii umane se afla cresterea simtului lui Dumnezeu si a constiintei de sine.

* În acest caz dezvoltarea:

- înmulteste bunurile materiale si le pune în slujba persoanei si a libertatii sale

- reduce mizeria si exploatarea economica

- face sa creasca respectarea identitatilor culturale si deschiderea spre transcendenta.

Care este rolul statului fata de economie, conform conceptiei crestine?

Responsabilitatea statului este mare si în acelasi timp limitata si finalizata. "Activitatea economica, îndeosebi cea a economiei de piata, nu se poate desfasura într-un gol institutional, juridic si politic. Dimpotriva, ea presupune siguranta cu privire la garantiile libertatilor individuale si a proprietatii, pe lânga o moneda stabila si servicii publice eficiente. De aceea, principala îndatorire a statului, este aceea de a garanta aceasta siguranta, în asa fel încât cel care munceste sa se poata bucura de roadele muncii sale si deci sa se simta stimulat sa o exercite cu eficienta si onestitate. [...] Îndatorirea statului este aceea de a supraveghea si conduce exercitarea drepturilor umane în sectorul economic; totusi, în acest domeniu prima responsabilitate nu este a statului, ci a fiecaruia individ si a diferitelor grupuri si asociatii din care se compune societatea" (Ioan Paul al II-lea, Scrisoarea enciclica Centesimus annus, 48).

Cum pot unii sa-i ajute pe ceilalti?

* "Natiunile bogate au o responsabilitate morala grava fata de cele care nu pot, prin ele însele, sa-si asigure mijloacele de dezvoltare sau au fost sau au fost împiedicate de evenimente istorice tragice. Este o îndatorire de solidaritate si de caritate; este si o obligatie de dreptate, daca bunastarea natiunilor bogate provine din resurse care nu au fost platite în mod echitabil.

* Ajutorul direct constituie un raspuns adecvat unor nevoi imediate, extraordinare, provocate, de exemplu, de catastrofe naturale, de epidemii etc. Dar nu este suficient pentru a repara marile daune ce rezulta din situatiile de saracie extrema, nici pentru a satisface în mod durabil nevoile. Trebuie reformate institutiile economice si financiare internationale, pentru ca ele sa promoveze mai bine relatii echitabile cu tarile mai putin avansate. Trebuie sustinut efortul tarilor sarace care lucreaza la cresterea si la eliberarea proprie. Aceasta doctrina se cere aplicata în mod cu totul deosebit în domeniul muncii agricole. Taranii, mai ales în lumea a treia, formeaza masa preponderenta a saracilor" (CBC, nr. 2439-2440).

Mons. Raffaello Martinelli,
primatul bazilicii "Sfintii Ambrozie si Carol" din Roma

NB. Pentru a aprofunda tema se pot citi urmatoarele documente pontificale:

* Catehismul Bisericii Catolice (CBC), Partea a treia;

* Ioan paul al II-lea:

- Sollicitudo rei socialis

- Centesimus annus;

* Consiliul Pontifical al Dreptatii si al Pacii, Compendiul Doctrinei Sociale a Bisericii, 2004.

Traducere de pe Zenit: pr. Mihai Patrascu

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/cateheza.asp?catehezediverse=z10
Vă rugăm să respectați drepturile de autor