www.profamilia.ro /cateheza.asp?b16=c023
 
 CATEHEZA 

Cateheze ale Papei Benedict
sursa: www.catholica.ro

Paul din Tars
Cateheza Papei Benedict al XVI-lea
miercuri, 25 octombrie 2006

Dragi frati si surori,

Am încheiat reflectiile noastre asupra celor doisprezece Apostoli alesi în mod direct de catre Isus de-a lungul vietii sale pamântesti. Astazi începem sa alaturam figurile altor personaje importante ale Bisericii primare. Si ele si-au daruit viata pentru Domnul. Este vorba despre barbati si chiar femei, care, dupa cum scrie Luca în Faptele Apostolilor, si-au închinat viata pentru numele Domnului nostru Isus Cristos" (Fap 15,26).

Primul dintre acestia, chemat de Domnul însusi, de catre Cel Înviat, pentru a fi si el un adevarat Apostol, este fara îndoiala Paul din Tars. El straluceste ca si stea de prima însemnatate în istoria Bisericii, si nu numai a celei de la începuturi. Sfântul Ioan Crizostomul îl exalta ca si personaj superior chiar si multor îngeri si arhangheli (cfr Panegiric 7,3). Dante Alighieri în Divina Comedie, inspirându-se din relatarea lui Luca în Faptele Apostolilor (cfr 9,15), îl defineste pur si simplu "vas ales", ceea ce înseamna: instrument ales dinainte de Dumnezeu. Altii l-au numit "al treisprezecelea Apostol" - si într-adevar el insista mult asupra faptului ca este un adevarat apostol, fiind chemat de catre Cel Înviat -, sau chiar de-a dreptul "primul dupa Unicul". Sigur, dupa Isus, el este personajul de la începuturi despre care avem cele mai multe informatii. De fapt, avem nu numai relatarea pe care ne-o face Luca în Faptele Apostolilor, dar si un grup de Scrisori care provin direct din mâna sa si care ne fac cunoscuta personalitatea si gândirea sa fara intermediari. Luca ne informeaza ca numele sau originar era Saul (cfr Fap 7,58; 8,1 si urm.), la fel ca în ebraica (cfr Fap 9,14.17; 22,7.13; 26,14) la fel ca si regele Saul (cfr Fap 13,21), si era un iudeu din diaspora, orasul Tars fiind situat între Anatolia si Siria. De la o vârsta frageda a mers la Ierusalim pentru a studia profund Legea mozaica la scoala marelui Rabbi Gamaliel (cfr Fap 22,3). Învatase chiar si o meserie manuala destul de grea, croitul corturilor (cfr Fap 18,3), care ulterior i-a permis sa se întretina singur fara a împovara Bisericile (cfr. Fap 20,34; 1Cor 4,12; 2Cor 12,13-14).

Pentru el a fost decisiva cunoasterea comunitatii acelora care se recunosteau drept ucenici ai lui Isus. De la ei a ajuns sa cunoasca o noua credinta, - un nou "drum", dupa cum se spunea - care punea în centru nu atât Legea lui Dumnezeu, cât mai degraba persoana lui Isus, rastignit si înviat, de care depindea iertarea pacatelor. Ca si iudeu zelos, el considera acest mesaj drept inacceptabil, ba chiar scandalos, si s-a simtit de aceea dator sa-i persecute pe ucenicii lui Cristos chiar si în afara Ierusalimului. Tocmai în drumul spre Damasc, la începutul anilor 30, Saul, dupa cum el însusi marturiseste, a fost "cucerit de Cristos" (Fil 3,12). În timp ce Luca povesteste faptul cu abundenta de detalii, - cum l-a atins lumina Celui Înviat si a schimbat în mod fundamental întreaga sa viata - el, în Scrisorile sale merge direct la esential si vorbeste nu doar despre viziune (cfr 1Cor 9,1), dar de iluminare (cfr. 2Cor 4,6) si mai ales de revelare si de chemare la întâlnirea cu cel Înviat (cfr Gal 1,15-16). De fapt, se va numi în mod explicit "apostol prin chemare" (cfr. Rom 1,1; 1Cor 1,1) sau "apostol din vointa lui Dumnezeu" (2Cor 1,1; Ef 1,1; Col 1,1), pentru a sublinia ca aceasta convertire a sa nu era rezultatul unei maturitati mentale, al reflectiilor, ci rodul unei interventii divine, al unui neasteptat dar dumnezeiesc. Începând cu acel moment, tot ceea ce mai înainte însemna pentru el o valoare devine în mod paradoxal, dupa cum el însusi spune, pierdere si gunoi (cfr Fil 3,7-10). Si din acel moment toate energiile sale au fost puse în slujba exclusiva a lui Isus Cristos si a Evangheliei sale. De acum existenta sa va fi aceea a unui Apostol doritor sa "se faca totul pentru toti" (1Cor 9,22) fara rezerve.

De aici rezulta pentru noi o lectie foarte importanta: ceea ce conteaza este sa-l punem în centrul vietii noastre pe Isus Cristos, astfel încât indentitatea noastra sa fie marcata în mod fundamental de întâlnirea, de unirea cu Cristos si cu Cuvântul sau. La lumina sa orice alta valoare este redobândita si totodata purificata de eventualele mizerii. O alta lectie importanta oferita de Paul este spiritul universal care caracterizeaza apostolatul sau. Simtind urgenta problemei accesului Neamurilor, adica al pagânilor, la Dumnezeu, care în Isus Cristos rastignit si înviat ofera mântuirea tuturor oamenilor fara exceptie, s-a oferit pe el însusi vestirii acestei Evanghelii, cu adevarat "veste buna", adica anuntarii harului destinat sa îl împace pe om cu Dumnezeu, cu sine însusi si cu ceilalti. Din primul moment el a înteles ca aceasta este o realitate care nu privea doar pe iudei sau un anumit grup de oameni, dar avea o valoare universala si îi privea pe toti, pentru ca Dumnezeu este Dumnezeul tuturor oamenilor. Punctul de plecare al calatoriilor sale a fost Biserica din Antiohia Siriei, unde pentru prima data Evanghelia este vestita Grecilor si unde apare si numele de "crestini" (cfr Fap 11,20.26), adica cei care cred în Cristos. De aici el a plecat mai întâi spre Cipru si apoi în mai multe rânduri spre regiuni din Asia Mica (Pisidia, Licaonia, Galatia), apoi spre cele din Europa (Macedonia, Grecia). Cele mai însemnate au fost orasele Efes, Filipi, Tesalonic, Corint, fara a uita bineînteles Berea, Atena si Milet.

În apostolatul lui Paul nu lipsesc dificultatile, pe care el le-a înfruntat plin de curaj din iubire fata de Cristos. El însusi amintea ca a lucrat "în eforturi... în închisori... în batai... deseori în pericol de moarte... de trei ori am fost batut cu vergile, o data am fost batut cu pietre, de trei am naufragiat...; deseori în calatorii, pericole pe râuri, pericole din partea tâlharilor, pericole din partea connationalilor, pericole din partea pagânilor, pericole în cetate, pericole în pustiu, pericole pe mare, pericole printre fratii mincinosi; în munca si în truda, deseori în privegheri, în foame si sete, adesea în posturi, în frig si fara haine; si pe lânga toate acestea, preocuparea mea de fiecare zi, grija pentru toate Bisericile" (2Cor 11,23-28). Dintr-un fragment al Scrisorii catre Romani (cfr. 15,24-28) reiese hotarârea sa de a ajunge pâna în Spania, la extremitatile Occidentului, pentru a vesti Evanghelia peste tot, pâna la hotarele pamântului cunoscut atunci. Cum sa nu admiram un astfel de om? Cum sa nu-i multumim lui Dumnezeu pentru ca ne-a dat un Apostol de aceasta statura? Este clar ca nu ar fi fost posibil sa înfrunte situatii atât de grele si uneori disperate, daca nu ar fi fost sustinut de o motivatie de valoarea absoluta, în fata careia nici o limita nu putea sa ramâna de nedepasit. Pentru Paul, aceasta motivatie, o stim, este Isus Cristos, despre care el scrie: "Iubirea lui Cristos ne constrânge... pentru ca cei care traiesc sa nu mai traiasca pentru ei însisi, ci pentru acela care a murit si a înviat pentru ei" (2Cor 5,14-15), pentru noi, pentru toti.

De fapt, Apostolul va da suprema marturie a sângelui în timpul împaratului Nero aici la Roma, unde pastram si veneram ramasitele sale pamântesti. Iata ce a scris despre el Clement Romanul, predecesorul meu pe acest Scaun Apostolic în ultimii ani ai secolului I: "Din gelozie si ura Paul a fost obligat sa ne arate cum se dobândeste premiul rabdarii... Dupa ce a predicat dreptatea întregii lumi, si dupa ce a ajuns pâna la hotarele cele mai îndepartate ale Occidentului, primeste martiriul în fata conducatorilor; astfel a plecat din aceasta lume si a ajuns în locul sfânt, devenit prin aceasta cel mai mare model al perseverentei" (Catre Corinteni 5). Domnul sa ne ajute sa punem în practica îndemnul lasat noua de Apostol în Scrisorile sale: "Fiti imitatorii mei, asa cum eu sunt al lui Cristos" (1Cor 11,1).

Traducere pr. Paul Butnaru

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/cateheza.asp?b16=c023
Vă rugăm să respectați drepturile de autor