www.profamilia.ro /apologetica.asp?urme=8
 
 APOLOGETICA 

Urmele lui Dumnezeu
IPS Ioan Ploscaru

achizitionare: 28.03.2005; sursa: Editura Signata

ARGUMENTUL TELEOLOGIC

"Cerurile spun marimea lui Dumnezeu si opera mâinilor Lui o vesteste bolta cerului!"
(Ps. 18, 2)

Concluzii din ordine si finalitate

Fara îndoiala, cel dintâi argument despre existenta lui Dumnezeu se bazeaza pe principiul cauzalitatii. Orice efect trebuie sa aiba o cauza proportionala. Al doilea argument si cel mai apropiat de om, de care se izbeste la fiecare pas, este ordinea care domneste în Univers si scopul lucrurilor create - argument teleologic. (Teleologic - cuvânt grecesc telos=finalitate, logos=cuvânt, discurs).

Argumentul cauzalitatii si al ordinei este cartea cea mai mare din natura pe care a deschis-o Creatorul pentru fiecare suflet. Când mintea omului vede ordinea ce exista în natura, de la particulele elementare la elementele chimice (ordinea în numarul crescând al electronilor de la hidrogen pâna la uraniu) ordinea de la cristale pâna la megagalaxii etc. îsi pune întrebarea: Cine a facut aceasta ordine? Evident, ea nu este opera hazardului sau a întâmplarii. Stim ca energia totala în cosmos ramâne aceeasi, dar energia disponibila scade continuu. Materia tinde spre haos, si ordinea tinde spre dezordine. De exemplu, sa ducem un automobil într-o padure sub un copac si sa-l lasam acolo timp de zece ani, fara nici o îngrijire. Aceasta masina, cândva pusa la punct, dupa trecerea timpului si neîngrijita, va fi cu totul cuprinsa de rugina si distrugere.

Noi admiram în Univers o ordine minunata. Logica ne sileste sa ne întrebam cine a facut-o? Daca cineva viziteaza un oras dupa un cutremur si constata dezordinea produsa de sinistru: moloz, caramizi împrastiate, sârme încâlcite, pereti cazuti, altii gata sa se prabuseasca în orice clipa, realizeaza ca este produsul întâmplarii. Dar daca revine dupa câteva saptamâni si vede ca toate sunt aranjate: caramizile stivuite, sârmele întinse, scândurile sortate, cladite, îsi da seama ca acolo a fost cineva care a facut ordine, si înca o minte agera, pentru ca întâmplarea nu pune nimic la loc.

Mintea omului care a reusit sa strabata spatiul cosmic, sa supuna fortele naturii, sa mânuiasca atomul, este cea mai mare putere de pe planeta. Însa când aceasta minte constata ca pe terra exista inventii cu mult mai mari si superioare, realizate cu zeci si sute de milioane de ani înaintea inteligentei umane, trebuie sa admita ca Cel ce le-a realizat îi este superior.

Sa luam câteva exemple. Omul a facut multe inventii, dar care au existat cu mult înainte în natura, astfel: Elicea pentru miscarea elicopterelor si vapoarelor, dar teiul si artarul le foloseau cu mult înainte, pentru raspândirea semintelor; Propulsia pentru a pune în miscare avioanele, dar numeroase animale marine, ca amoeba, se misca prin propulsie; Balistica pentru miscarea rachetelor spatiale, a proiectilelor etc., însa multe plante dezvolta în fructe gaze, cu care îsi proiecteaza semintele la distanta, folosind balistica de sute de milioane de ani; Radarul pentru controlul spatiului aerian, dar pasarile calatoare poseda un "radar" mult mai precis; Senila pentru transportul utilajelor grele; omida foloseste sistemul cu 250 de milioane de ani înainte de a fi aparut omul.

Exemplele ar putea fi nenumarate. Oare aceste plante si animale au inventat singure aceste aparate ingenioase? În acest caz ele ar fi mai inteligente decât omul! Chiar si naturalistii atei cu greu pot sa nu recunoasca o cauza inteligenta când admira "ingeniosul laborator ai frunzei"; "minunata uzina a celulei", sau "întelepciunea naturii etc. Întreaga natura a fost creata cu o intentie si cu o mare ordine, deci a fost lucrarea unei minti superioare, în afara de materie.

Parmenide, filosof grec, care a trait cu 450 de ani înainte de Cristos, în cartea sa Despre Natura sustine ca Dumnezeu este însasi Universul. Dupa el multi gânditori au cazut într-un sistem filozofic numit panteism, care exclude pe Dumnezeu ca persoana si existenta. Panteismul admite o cauza primara, dar identificata cu natura. Materia si forta sunt eterne si confundate cu Dumnezeu. Or, Dumnezeu nu poate fi confundat cu natura si materia. Materia este fara viata, ea singura nu poate crea viata.

Dumnezeu este prezent si în cel mai mic atom, dar nu este atom, caci El este spirit, deci o existenta superioara materiei. Sistemul panteist este mai gresit decât idolatria. Daca vechii egipteni se închinau la un animal - la bou (Apis), la uliu (Horus), la pisica ori sacal, acestea erau cel putin fiinte vii, pe când natura, în sine, este moarta. Panteismul a fost un curent "la moda" în secolele XVII-XVIII, avându-i ca promotori pe B. Spinoza, Fr. Hegel, H. Spencer etc. Cauzalitatea si finalitatea sau ordinea emana din toata creatia. Vom da exemple din viata plantelor si animalelor care uimesc prin ingeniozitate si întelepciune.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/apologetica.asp?urme=8
Vă rugăm să respectați drepturile de autor