www.profamilia.ro /apologetica.asp?urme=2
 
 APOLOGETICA 

Urmele lui Dumnezeu
IPS Ioan Ploscaru

achizitionare: 28.03.2005; sursa: Editura Signata

STIINTA SI CREDINTA

"La Dumnezeu este întelepciunea si puterea, a Lui este sfatul si agerimea". (Iov 12,13)

Stiinta se defineste: totalitatea cunostintelor umane, câstigate prin cercetare. Iar credinta este totalitatea cunostintelor câstigate prin revelatie, adica prin descoperirea lui Dumnezeu. Ele au domenii diferite dar nu contradictorii. Când cineva spune ca stiinta este contrara credintei, sau înseala din ignoranta, sau vrea sa induca în eroare!

Astronomul francez A. Lalande (1732-1807) a publicat o carte cu titlul "Dictionarul ateilor". Ca sa arate ca au fost personalitati marcante printre atei, în acest dictionar figurau: Sf. Augustin, renumitii episcopi Bossuet si Fenelon si gânditori ca B. Pascal si Leibniz. Chiar împaratul Napoleon I l-a certat pentru acest fals. În prezent înca se abuzeaza de numele savantilor credinciosi în scrierile ateiste, mai ales când nimeni nu le poate controla si publica contrariul. Astfel, erau foarte des citati: N. Copernicus, C. Columb, G. Galilei, Einstein si altii, ca si cum ar fi fost necredinciosi.

Pentru a arata cât de falsa este afirmatia ca stiinta se opune credintei, citam mai jos câteva nume de savanti credinciosi, chiar daca au fost de religii diferite, dar au crezut în existenta lui Dumnezeu si nemurirea sufletului. Secolul XIX, care a dat pe unii oameni de stiinta necredinciosi, a dat pe cei mai multi savanti credinciosi.

Scriitorul francez Pierre Eymieu în cartea sa "La part des croyantes dans le progres de la science au XIX siede" (Partea credinciosilor în progresul stiintei din secolul XIX) (Paris 1920) însira pe cei mai multi savanti ai secolului trecut. Rezultatul: la fiecare 35 de savanti se afla un ateu, un agnostic si un indiferent, restul sunt credinciosi. El arata ca unii savanti sunt necredinciosi din lipsa educatiei când au fost copii, ori fiindca nu au studiat problemele puse de credinta, fiind indiferenti pentru problemele metafizice.

Jean Bricot citeaza în "Dictionnaire de Connaisances religieuses" (Dictionarul de cunostinte religioase) 120 de savanti credinciosi. Sa luam din articolul "Savants et Foi" doar câteva persoane, în fata carora nu se va putea pune nici un nume de ateu care sa-i egaleze. Sa începem cu secolul al XVI-lea si cu cei mai renumiti savanti pe plan mondial:

Nicolaus Copernicus (1473-1543), preot si canonic la Thorum (Polonia); a fost primul astronom care a stabilit, în cartea sa "De revolutione orbium celestium" ca pamântul se învârteste în jurul soarelui si nu invers, cum sustinea sistemul lui Ptolomeu. Ca omagiu pe statuia sa la Thorum s-a scris "Celui care a oprit soarele si a miscat pamântul". El însusi a lasat sa i se scrie pe mormânt aceste cuvinte pline de umilinta: "Eu nu cer harul ce i-a primit Sf. Pavel, nici favoarea de care s-a bucurat Sf. Petru, ci implor numai pe aceea, care a fost acordata tâlharului din dreapta"!

Johannes Kepler (1571-1650), care a perfectionat sistemul copernician, a stabilit ca orbitele planetare sunt elipse, a studiat amanuntit planeta Marte. El declara: "Adevarul stiintific consta în descoperirea gândirii Creatorului".

Gottfried W. Leibniz (1646-1717), filozof, matematician, istoric si jurist a încercat si unirea Bisericilor crestine. În filosofia sa recunoaste pe Dumnezeu de Creator al lumii. Când a descoperit calculul infinitezimal spunea ca stiinta si-a scos-o din izvorul cel mai adânc pentru explicarea legilor naturii care se leaga de ideea de Dumnezeu.

Isaac Newton (1643-1727), matematician, fizician, astronom si filosof, britanic, a descoperit legile atractiei universale, a elaborat bazele mecanicii, a creat calculul infinitezimal, descompunerea luminii etc. El spunea: "Ceea ce stim este o picatura, iar ceea ce ignoram este un ocean. Minunata alcatuire a Universului, cu armoniile sale incomparabile, nu s-a putut face decât dupa planul unei Fiinte atotstiutoare si atotputernice. Aceasta este si ramâne convingerea mea ultima". Când un prieten necredincios l-a întrebat: Cum constati existenta Iui Dumnezeu? Newton arata cerul înstelat zicând: "Iata, acolo sus..."

François Arago (1786-1853), fizician si astronom francez, vorbind la College de France despre apropiata eclipsa de soare si-a încheiat conferinta cu aceste cuvinte: "Domnilor la ora cutare, minutul cutare si secunda stabilita, trei mari astri vor raspunde - nu la prezicerea noastra - ci la porunca lui Dumnezeu". Astrele mari se supun perfect Creatorului, singur omul ramâne încapatânat!

Karl Frederic Gauss (1777-1855), recunoscut geniu matematician, care a descoperit progresiunea aritmetica la vârsta de noua ani, teoria ecuatiilor algebrice, calcularea orbitelor eliptice, miscarea corpurilor ceresti în jurul soarelui, calculul probabilitatii, recunoscut ca cel mai mare matematician al tuturor timpurilor, la 20 aprilie 1848 scrie prietenului sau Bolyai: "Apropierea sfârsitului este pentru mine o garantie sigura a schimbarii fericite care ne asteapta dupa moarte!"

KarI Linne (1707-1778), mare savant suedez, primul care a stabilit sistematizarea botanica, studiind planul dupa care sunt asezate frunzele plantelor, a exclamat: "Am vazut urmele picioarelor lui Dumnezeu". Tot el spunea: "Din papilele limbii unui ateu, eu voi dovedi existenta lui Dumnezeu".

Louis Pasteur (1822-1895), descoperitorul bacteriologici si al virusului turbarii. De la el începe o noua era în medicina si microbiologie. Spunea despre credinta sa: "Eu sunt credincios ca un taran breton, tocmai fiindca am cercetat. Iar daca as cerceta si mai mult as fi credincios ca o taranca bretona." Ati citit anterior discursul sau la receptia de la Academia franceza unde face elogiul creatiei. Pasteur moare sarutând crucea si recitând rozariul.

Sa mai amintim doar câteva nume de savanti credinciosi:

Alexandro Volta (1745-1827), a descoperit electricitatea. Era un credincios plin de zel, duminica dupa ascultarea Sfintei Liturghii facea cateheza cu copiii în biserica parohiala S. Donnino.

Andre Ampere (1775-1836), a descoperit magnetismul si a creat stiinta electrodinamicii; a descoperit legea gazelor, a inventat primul telegraf electric. Prietenul sau Ozanam spunea despre Ampere: "Îl vedeam în genunchi alaturi de copii si de vaduve sarace înaintea altarelor, unde fusesera înainte de el Descartes si Pascal..." Acest geniu plin de umilinta spunea adesea: "O, cât e de mare Dumnezeu, stiinta noastra nu-i nimic".

James Clark Maxwell (1831-1879), este considerat autorul teoriei electromagnetice a luminii; acest irlandez credincios se cumineca în fiecare luna, repetând: "Doamne, mie nu-mi pasa de mor ori traiesc, datoria mea este sa te iubesc si sa-ti servesc. Darul acesta îl astept de la Tine, Doamne!"

Urbain Le Verrier (1811-1877), vestit astronom francez. A descoperit planeta Neptun si a lucrat treizeci si cinci de ani la tabelele planetelor descoperite. El rosti în fata Academiei franceze urmatoarele: "În decursul acestor treizeci si cinci de ani am fost întarit de opera uneia din cele mai mari ale Creatiei si de gândul ce-l întareau în mine adevarurile nepieritoare ale credintei crestine".

Charles Lyell (1797-1875), geolog irlandez, autorul principiilor geologiei moderne declara: "Oricare ar fi directia cercetarii noastre, descoperim peste tot dovada unei inteligente creatoare, providenta sa, întelepciunea si puterea sa."

Henri Modler (1794-1874), astronom german, autorul primei harti a lunii, spune: "Un explorator stiintific nu poate deveni ateu, caci nimeni ca el n-a putut privi atât de profund în atelierul lui Dumnezeu si n-a putut admira întelepciunea Sa eterna; el nu poate decât sa-si plece genunchii în fata maretiei Spiritului Divin."

George Sand (1804-1876), scriitoare franceza, zicea: "Nu cunosc alta credinta si refugiu decât credinta în Dumnezeu. Fara aceasta credinta care a facut gloria omenirii, popoarele sunt niste turme care se lupta sfâsiindu-se unii pe altii..."

Enumeram mai jos si câtiva oameni de stiinta ai secolului nostru:

Albert Einstein (1879-1955), cel mai mare fizician al secolului. Premiul Nobel pentru fizica în 1921. Ecuatia lui Einstein E=Mc2 (Energia; Masa; viteza luminii în cm/secunda.) Teoria relativitatii care a marcat profund stiinta moderna; prin teoria quantelor a descoperit fotonul etc. Era de religie mozaica, dar credincios. Când era vorba de ordinea din micro- si macrocosmos avea o expresie: "Dumnezeu nu se joaca în zaruri (adica, nimic nu este la întâmplare)". Despre credinta sa zicea: "Orice om de stiinta serios trebuie sa încerce un sentiment religios neputând sa-si imagineze ca armonia pe care o descopera s-a putut face de la sine. În acest univers incomprehensibil se descopera o infinita ratiune superioara. Opinia actuala care pretinde ca eu sunt ateu, este eronata. Acela care sustine acest lucru nu a înteles teoriile mele stiintifice. Convingerea mea în prezenta unei Forte Rationale superioare, care este evidenta în necuprinsul univers, formeaza ideea mea despre Dumnezeu". Elogiind Turnul Eiffel de la Paris, a scris în cartea de onoare: "Admiratia mea pentru inginerul Eiffel, arhitectul turnului si cea mai mare admiratie pentru cel mai mare Arhitect, care a creat universul, Dumnezeu!"

Paul Sabatier (1854-1941) chimist francez, premiul Nobel în 1912. Zicea: "Cred ca este irational sa opui religia stiintei, pentru ca fiecare trebuie sa ramâna în domenii distincte. Cei care o fac, dovedesc ca nu cunosc sau una sau alta din aceste discipline."

Hans Spemann (1869-1941), biolog german, premiul Nobel în 1935 pentru cercetari asupra mecanismului fiintelor vii, declara: "Trebuie sa marturisesc ca în timp ce fac cercetari am impresia ca am în fata mea o fiinta cu care dialoghez si care ma depaseste total prin inteligenta Sa. Aceasta prezenta de necrezut trezeste în cercetator un respect de admiratie."

Max Planck (1858-1947), fizician german, creatorul teoriei quantelor. Premiul Nobel în 1928. Era credincios practicant, mergând regulat la biserica. Declara: "Oricât de profund am ajunge cu cercetarile, nu gasim nici o contradictie între religie si stiinta, ci dimpotriva o concordanta esentiala. Religia si stiinta nu se exclud, cum cred unii, ci se completeaza."

Guglielmo Marconi (1874-1937), fizician italian, a realizat primele linii de telegrafie fara fir. Premiul Nobel în 1909. De pe vasul sau din marea Mediterana a aprins lampile de la Congresul euharistic tinut la Sidney în Australia. Un fapt fara precedent! El zicea: "Stiinta singura nu poate lamuri multe mistere, în primul loc, al existentei noastre: cine suntem, de unde venim si unde mergem? Eu declar cu mândrie ca sunt crestin, cred în puterea rugaciunii. Credinta o am nu numai ca membru al Bisericii Catolice dar si ca om de stiinta"!

Sir James Jeans (1877-1946), astronom, matematician si fizician englez. El a fost unul dintre primii fizicieni care a prezentat marelui public teoria relativitatii si a quantelor. În cartea sa Universul enigmatic scrie: "Universul se aseamana tot mai mult cu o gândire uriasa, decât cu o masina uriasa. Descoperim ca Universul da la iveala prezenta unei puteri planificatoare si diriguitoare... Teoria stiintifica moderna ne obliga sa ne gândim la Creator ca lucrând în afara timpului si spatiului, care sunt parte a creatiei Sale, tot asa dupa cum pictorul se afla în afara pânzei sale... Universul pare sa fi fost proiectat de un matematician pur".

Wilder Smith, doctor în stiinte naturale si filozofie, profesor la Universitatea din Illinois, în cartea sa Originea omului, destinul omului scrie: "În momentul de fata savantii au explorat nenumarate cai de a explica originea vietii si a omului, de pe o baza pur materiala, în cadrul dimensiunilor de timp si spatiu cunoscute azi. Dar s-a constatat ca nu pot explica aceste fapte pe baza legilor tridimensionale proprii lumii în care traim (termodinamica, spatiul, gravitatia) adaugând si timpul, de ce sovaim sa introducem o alta dimensiune, aceea a supranaturalului? Negresit vedem ca toate în natura se conduc dupa un anumit plan, anumite reguli si legi, care se succed neîncetat, si la materie si la fiintele vii. Daca exista acest plan, si nu-l putem tagadui, trebuie sa postulam si existenta unui planificator. Iar daca acest planificator nu este gasit în dimensiunile materiei pe care omul o cunoaste, trebuie sa admitem ca el se gaseste în afara acestor dimensiuni. Dar daca nu întelegem aceasta dimensiune nu-i putem nega existenta."

Jacques Monod (n. 1910), medic si biochimist francez; premiul Nobel pentru psihologie si medicina, în 1965 pentru lucrari de biochimie si genetica; scria: "Noi suntem fructul unei astfel de întâmplari înlantuite încât nu putem fi decât unici în univers. Nu-i exclus ca asa au evoluat toate, dar nu fara Dumnezeu".

Arthur S. Eddington (1882-1946), astronom si fizician englez. El a determinat masa, temperatura si constitutia a numeroase stele. "Fizica moderna ne conduce în mod necesar la Dumnezeu!"

Wernher von Braun (1912-1977), inginer american de origine germana. Creatorul fusibilelor V2 si al rachetelor spatiale americane. A scris multe articole despre stiinta si credinta. într-o conferinta tinuta la Colegiul Belmont din Carolina de Nord, în iunie 1972 spunea: Stiinta nu este incompatibila cu religia. În timp ce stiinta ne învata tot mai multe despre creatiune, religia ne învata tot mai mult despre Creator!" În alta parte declara: "Aud uneori parerea ca traind în secolul spatial, cunostintele despre natura s-au înmultit în asa masura ca putem renunta la credinta în Dumnezeu. Dar nu este asa. Singura o credinta reînnoita în Dumnezeu va putea aduce o transformare necesara pentru a salva lumea de la o catastrofa. Stiinta si religia sunt surori si nu se contrazic".

Între cuvintele care-i placeau mai mult sa le citeze erau cele spuse de astronautul american Frank Borman, dupa misiunea astronavei Apollo 8, care de Craciun în anul 1968 a înconjurat luna. Celor care dupa acest Craciun petrecut în spatiu îl întrebau daca a vazut pe Dumnezeu (aluzie care se referea la cosmonautul sovietic Titov, care în 6 aug. 1961 dupa întoarcerea sa din spatiu a declarat ca nu l-a întâlnit pe Dumnezeu), Fr. Borman raspundea: "Nu, pe Dumnezeu nu l-am vazut, dar am vazut clar dovezile existentei Sale". Werhner von Braun mai spunea: "Cu cât vom întelege mai bine universul, cu atât vom admira mai mult pe Creator!"

Sa mai adaugam marturisirile a doi membri ai Academiei franceze care mai traiesc:

Louis Leprince-Ringuet, fizician, membru al Academiei franceze. Întrebat în iulie 1983 cu privire la existenta lui Dumnezeu, raspunde: "Este atât de grandios mesajul adus de Cristos, atâta întelepciune în dragostea pentru aproapele, o forta ce zdrobeste carapacea egoismului si a lasitatii ce ne înconjoara. Este atâta frumusete în rugaciune, în comuniunea celor vii si a celor morti, chiar în mijlocul dificultatilor, chiar imobilizat pe un pat de spital, sau a interveni în favoarea altuia. Exista în viata crestinului o speranta care-i da putere în orice greutati, indiferent de regim, de structura sociala sau politica... În mesajul Evanghelic gasesti un punct de sprijin, o bucurie, un curaj, un sens pentru viata si pentru mine acest mesaj poarta pecetea adevarului vesnic."

Pierre P. Grasse, biolog, membru al Academiei de stiinte din Paris, raspunde întrebarii cu privire la stiinta si credinta: "Dumnezeu si stiinta, subiect tratat foarte des, dar tratat gresit! Dumnezeu este cea mai mare descoperire a umanitatii. Gratie acestei descoperiri omul a luat cunostinta de propria sa existenta, de locul si rolul pe care-l are în lumea materiala. Ateismul nu ridica pe om, ci îl aduce pe Homo sapiens la conditia de animal... Dumnezeu si infinita sa putere da omului un sens în viata ridicându-l din nelinistea lui metafizica. Este sigur ca stiinta nu îndeparteaza pe om de Dumnezeu, ci dimpotriva, ea îl conduce direct spre El."

Cum vedem stiinta nu se opune religiei. Cineva ar putea obiecta ca acum lucrurile s-au schimbat, tehnica si descoperirile, avansate dau raspunsuri la multe din problemele existentei umane. La aceasta raspund: din punct de vedere biologic forta intelectuala a omului nu a crescut. Dimpotriva, în secolul nostru datorita vitezei, luminii artificiale, stresului, au crescut înspaimântator bolile nervoase, s-au înmultit sinuciderile.

Cari Gustav Jung (1875-1961), psihiatru si psiholog elvetian, unul din fondatorii psihanalizei spune: "Pot sa afirm ca toti clientii mei sub 35 de ani sunt bolnavi de nervi pentru ca au fost lipsiti de cunostinte religioase. Cei care nu au regasit credinta nu s-au mai putut vindeca."

Savantii care au fost mari descoperitori, ce si astazi stau la baza stiintei omului modern cum au reusit sa faca inventii si sa descopere mistere ale naturii, ar fi fost în stare sa descopere si inexistenta lui Dumnezeu. Dar ei îl afirma pozitiv facând parte dintr-o existenta inaccesibila omului. Cine le poate pune la îndoiala buna credinta? În secolul nostru numai instrumentele s-au înmultit, dar acestea nu pot detecta Spiritul Universal si Extramundan, care este Dumnezeu.

Iata frumoasa rugaciune pe care a rostit-o astronautul Frank Borman, la Craciunul lui 1968, pe când înconjura luna cu astronava Apollo 8: "Doamne, da-ne întelegerea capabila sa vedem iubirea Ta în lume cu tot falimentul oamenilor; da-ne credinta necesara de a avea încredere, în bunatatea Ta, cu toata slabiciunea si ignoranta noastra; da-ne harul rugaciunii sa ne rugam cu inima constienta si arata-ne ce trebuie sa facem pentru a apropia venirea zilei unei paci universale. Amin."

"Mare este Domnul în Sion si pâna-ntr-un fir de iarba pe pamânt", zice Psalmistul (124, 4).

Poate fi cineva savant, specialist într-o stiinta sau disciplina, capabil sa analizeze în amanunt, dar incapabil sa se ridice la cauze mai înalte si, în special, la Cauza cauzelor, care este Dumnezeu.

Închei cu aceste cuvinte ale lui Francisc Bacon de Verulam, cancelar al Angliei si filosof: "Putina gustare a stiintei poate duce la ateism, dar adâncirea stiintei readuce pe om la Dumnezeu!"

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/apologetica.asp?urme=2
Vă rugăm să respectați drepturile de autor