www.profamilia.ro /apologetica.asp?isus=22
 
 APOLOGETICA 

Existenta istorica a lui Isus Hristos
Ioan Miclea

achizitionare: 28.08.2003; sursa: Casa de Editura Viata Crestina

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Logica afirmatiei si negatiei existentei lui Isus Hristos

Punctul de plecare este: Fiinta (ens) exista; non-fiinta, neantul, nimicul, nu exista; fiinta fiind o pozitivitate, este eo ipso afirmatie; afirmatia nici nu se poate face decât despre ceea ce exista sau a existat, despre nimic nu se poate afirma nimic. Dar oare se poate nega ceva? Ce s-ar putea nega despre neant, despre ceea ce nu exista si nici n-a existat, atunci când însusi nimicul este negatia existentei? Se poate spune doar atât ca neantul nu exista - o dubla negatie. Existenta nu poate fi negata, fiind ea însasi afirmatia.

Problema care se pune este urmatoarea: în ce conditii este totusi posibila o negatie? Daca fiinta sau lucrul negat n-au existat niciodata si nici n-a fost posibila existenta lor, negatia ar fi de neconceput, imposibila si absurda. Cui i-ar trece prin minte sa nege non-existenta sau s-o afirme? Ceea ce ar fi la fel de absurd. Ca sa fie posibila negatia în prealabil trebuie sa existe sau sa fi preexistat tot ceea ce se neaga. Dar ca negatia sa poata avea valoare nu numai logica, ci ontologica, se recere ca obiectul negatiei, fiinta, sa fi încetat sa existe sau sa fie absenta, fiindca daca afirmatia logica nu pune în fiinta realitatea afirmata, nici negatia nu este în stare sa anihileze existenta. Ambele trebuie sa fie "cum fundamento in re", cu temei în realitate.

Un pas mai înainte: Fiinta, realitatea, poate sa aiba o existenta reala, ontologica, independenta de subiectul cunoscator, sau poate sa aiba o existenta pur logica, conceptuala, fara de temei în realitate, dupa cum sunt fiintele fictive, eroii basmelor, care nu exista în realitate, ci numai în închipuire. Însa de modul existential al obiectului afirmatiei sau al negatiei atârna, în consecinta, si valoarea acestora, adica ele vor fi reale sau fictive.

Aici intervine dificultatea majora pe care va trebui s-o privim în fata: care este oare criteriul distinctiv al afirmatiei sau al negatiei logice, subiective? Cu alte cuvinte: de unde se poate sti ca ceea ce se afirma sau se neaga a existat sau ca exista în realitate? Problema credem ca n-are decât o solutie: este reala fiinta sau lucrul atunci când cunoasterea a plecat de la percetia sensibila, chiar daca imaginatia a fost depasita de realitate, sau mai exact, când realitatea însasi a depasit închipuirea. Si mai precis: când obiectul afirmatiei sau al negatiei are temelie, urme neîndoielnice în realitatea istoria, tangibila, aducând mutatii si transformari în lumea reala.

În concluzie: negatia reala este imposibila fara existenta prealabila a obiectului ei real; ea nu poate pleca de la neant, nici ca concept real, si, cu atât mai putin, ca continut real.

Aceste reflectii aplicate problemei existentei lui Isus Hristos ne ofera urmatoarea concluzie.

Daca Isus Hristos n-ar fi existat în realitate, n-ar exista nici crestini si nici necrestini, unii sa-L afirme, altii sa-L nege. Oare necredinciosii de azi s-ar mai înversuna sa-i nege existenta? Pentru ce sa negi ceea ce nimeni niciodata n-a afirmat? Si totusi se neaga; dovada evidenta ca a existat, caci daca n-ar fi existat, negatia lor ar fi fara obiect. De ce sa dovedesti ca neantul n-a existat si nu exista? Poti vorbi despre un lucru care n-a existat, dar este o vorba goala.

Din doua una: Hristos ori n-a existat, ori a existat. Daca a existat, necrestinii pot sa-L nege, negatia lor este fara temei, fiindca nu-i pot distruge existenta; daca Hristos n-a existat, negatia lor este nu numai de prisos, ridicola, ci si absurda, fiindca negatia neantului este un neant de negatie. Ce lucru mare spui afirmând: "nimicul nu exista". Orice negatie adevarata presupune o afirmatie, semnul minus al afirmatiei. Poti nega neantul? Nu, fiindca însusi neantul este negatie. Când neg ca nu exista, neg negatia, deci afirm contrarul ei, existenta.

"Neg existenta lui Hristos", dar numai cu o conditie, daca El a existat; daca n-a existat, nu-L pot nega, fiindca as nega neantul existentei Sale, ceea ce înseamna ca-i afirm existenta. În cazul în care Hristos a existat, zadarnic îi neg existenta; în caz ca n-a existat, cum cred necrestinii, negându-i-se inexistenta, i se afirma existenta. Cel mai logic lucru ar fi tacerea, dar ei nu tac fiindca însisi nu cred în inexistenta lui Isus, care nu-i lasa în pace.

E adevarat ca se poate vorbi si despre ceea ce nu exista: Fat-Frumos n-a existat si totusi se vorbeste despre el. Tot asa se poate vorbi si despre Isus Hristos, ca rod al imaginatiei...

Obiectia însa nu este întemeiata; caci daca Hristos n-ar fi avut existenta reala, ci numai imaginara, negatia Sa n-ar fi decât imaginara, asa cum ar fi negatia lui Fat-Frumos. Or, ateistii si necredinciosii ar avea în acest caz fata de Hristos o atitudine similara cu aceea pe care o au fata de Fat-Frumos, si astfel n-ar folosi tunurile împotriva Lui si a acelora care cred în El. Or, reala fiind lupta lor, ura lor, reala trebuie sa fie si persoana împotriva careia se îndreapta. Doar ei sunt obiectivi; sa fie oare luptatori împotriva neantului?

Dovada realitatii existentei lui Isus Hristos o formeza realitatea învataturii, institutiilor, reformelor, a milioanelor de fiinte care, timp de doua mii de ani marturisesc credinta în existenta lui reala. Ce urme reale a lasat în Istoria reala Fat-Frumos? Ce rol a avut el în orânduirea acestei lumi? Fiintele fictive nu transforma realitatea; marxismul este real ca si Marx. Cui i-ar fi venit vreodata în minte sa-L nege pe Hristos, daca n-ar fi existat, când Fat-Frumos nu este negat, desi nu a existat.

Fiindca cei mai mari adversari ai lui Isus sunt ateistii marxisti, sa vedem care este doctrina lor despre negatia dialectica. Nu cumva aceasta ne îndreptateste concluzia noastra?

Engels în "Anti-Dühring" ne spune ca momentele dialectice sunt trei: afirmatia, negatia si negatia negatiei; teza, antiteza si sinteza lui Hegel. Dar "negatia (contradictia) nu înseamna suprimarea termenului negat, ci stimularea si îmbogatirea lui, reaparitia lui pe un plan superior, cu determinarile aduse de puterea negatiei" (Mircea Florian: Dialectica, Bucuresti 1947, p.130). Exemplificarea lui Engels: bobul de orz care, cazând pe pamânt bun, încolteste. Grauntele e negat ca sa creasca planta, iar aceasta, când a produs semintele, se neaga pe sine si moare: negatia negatiei (Ibid., p.131). Dar ceva si mai precis: "În dialectica a nega nu înseamna a spune nu, a distruge un lucru si a-l declara inexistent. Negatia trebuie facuta în asa fel încât sa ramâna posibila negatia negatiei" (Anti-Dühring", p. 145, op. cit. p.134).

Ce vrea sa spuna? Întâi este afirmatia (teza), spre exemplu: "Hristos a existat"; apoi negatia (antiteza): "Hristos n-a existat"; însa în dialectica "negatia trebuie facuta în asa fel încât sa ramâna posibila negatia negatiei" (Anti-Dühring) si totusi: Hristos exista, caci: În dialectica a nega nu înseamna a spune nu, a distruge un lucru si a-l declara inexistent". Deci, conform dialecticii marxiste ateiste si anticrestine, propozitia: "Hristos n-a existat", înseamna: sinteza - negatia negatiei, care este o "supraafirmatie": "Hristos nu numai ca exista, ci supraexista". E logic? Chiar supralogic.

Dar noi nu avem nevoie de argumentatie marxista pentru a dovedi existenta istorica a lui Isus Hristos; noi nu numai credem, ci stim ca El nu numai ca a existat, ci ca exista în Cer si pe pamânt, în Sfânta Euharistie si în sufletele milioanelor de credinciosi, de-a lungul timpului si al spatiului, cu deosebire în sfuletele sfintilor, caci: "Christus heri et hodie"; "ipse est in saecula" (Ad. Haebr., XIII,8).

Pentru cei ce, având ochi vor sa vada, si minte ca sa priceapa, exista o dovada care nu poate fi contestata cu nici un fel de sofisticarie: Biserica crestina - o prelungire a vietii, a gândirii, a faptelor, a orânduirii, lasate de catre Hristos. Fara de El, Biserica Lui este o enigma a enigmelor, "une apparition sans appariteur". Din nimic nu se naste ceva. Misterele necredinciosilor, care declara ca sunt împotriva misterelor, sunt atât de mari încât credinciosii care cred în mistere, nu le pot crede.

Blaj, 26 octombrie 1962

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/apologetica.asp?isus=22
Vă rugăm să respectați drepturile de autor