www.profamilia.ro /apologetica.asp?biblia=13
 
 APOLOGETICA 

Biblia raspunde
IPS Ioan Ploscaru

achizitionare: 21.04.2004; sursa: Casa de Editura Via?a Creotina

13. SACRAMENTUL SPOVEDANIEI

Isus îi spune lui Petru: "Tie îti voi da cheile împaratiei cerurilor; orice vei lega pe pamânt, va fi legat si în cer, si orice vei dezlega pe pamânt va fi dezlegat si în ceruri" (Matei 16,19). Le zice si Apostolilor: "Adevarat graiesc voua: Oricâte veti lega pe pamânt, vor fi legate si în cer, si oricâte veti dezlega pe pamânt, vor fi dezlegate si în cer" (Matei 18, 18). În seara învierii le spune Isus, de asemenea: "Luati Duh Sfânt; carora veti ierta pacatele vor fi iertate, si carora le veti tine, vor fi tinute" (Ioan 20, 22-23). Iar Sf. Pavel spune: "Dumnezeu ne-a împacat cu El prin Isus Cristos si ne-a încredintat si noua slujba împacarii" (II Cor. 5,18).

Pocainta nu consta din a trece la secte, ci din:

1. a avea sincera si adevarata parere de rau pentru pacate, adica o cainta profunda;

2. a-ti spovedi pacatele, pentru a primi dezlegarea de care vorbeste Isus în Evangheliile de la Matei si Ioan, citate mai sus.

3. a face fapte bune (canon, satisfacere, reparare) pentru iertarea pacatelor. Citim în Sf. Scriptura:

"Am pacatuit înaintea Domnului, a zis David catre Natan. Si Natan a zis lui David: Domnul îti iarta pacatul, nu vei muri!" (II Regi 12,12,13). "Si Isus, vazând credinta lor, a zis slabanogului: îndrazneste, fiule! Iertate sunt pacatele tale." (Matei 9, 2; Luca 5, 20).

În textul de mai sus vedem ca Isus iarta pacatele Paraliticului. Unii din carturari (interpretii Legii) s-au scandalizat: Cum poate un om ierta un pacat facut împotriva lui Dumnezeu? Iar Isus, ca sa le dea o dovada ca, de fapt, a iertat pacatul care nu se vede, face o minune care se vede, zicând: "Scoala-te, ia-ti patul si mergi în casa ta! Iar gloatele au preamarit pe Dumnezeu, Cel ce a dat o asa mare putere oamenilor" (Matei 9,1-8).

Obiectie: Sectarii spun ca numai Dumnezeu poate ierta pacatele.

Raspuns: Este foarte adevarat ca numai Dumnezeu poate ierta pacatele, dar daca El a voit sa dea aceasta putere si oamenilor, cine ar îndrazni sa spuna ca nu este bine? Preotul iarta pacatele în Spovedanie, cu puterea data de Dumnezeu. De aceea zice: "Si eu, cu puterea care mi s-a dat, îti iert si te dezleg..."

Puterea a fost data Apostolilor de Isus, dupa cum am vazut mai sus, iar prin ei, urmasilor: Episcopilor si preotilor. Daca Isus a dat aceasta putere urmasilor sai, aceasta cuprinde în sine si datoria crestinilor de a se spovedi, caci altfel n-ar fi avut rost aceasta putere. Dar cine ar fi îndraznit vreodata sa-si asume o astfel de putere, daca n-ar fi fost data de Isus?! Reiese clar obligatia fiecarui crestin de a-si marturisi pacatele, cel putin o data pe an, la Pasti, asa cum prescriu Poruncile Bisericesti.

Obiectie: Sectarii spun ca preotul nu este discret si divulga secretul spovedaniei.

Raspuns: Preotul nu are voie sa spuna nimic din cele auzite în spovedanie, chiar daca ar trebui sa moara. Sunt cazuri când preotul a suferit ani îndelungati de exil, sau a fost omorât, dar nu a divulgat secretul spovedaniei.

Exemple: Sf. Ioan Nepomuk (1338-1383), care spovedea la curtea regelui Venceslav al Boemiei, a fost întrebat de rege ce i-a spus regina în spovedanie? Cu toate ademenirile si amenintarile, preotul nu a vrut sa spuna. A fost batut, aruncat în temnita, apoi a fost bagat într-un sac si aruncat în râul Vâltava. Astfel a murit înecat, martir al secretului spovedaniei.

În 1845 se savârsi un omor înfiorator la Oratov, lânga Kiev. Asasinul se duse în zori si se spovedi la parintele Kabilovici, parohul Oratovului. Criminalul lasa în sacristie haina plina de sânge a victimei sale. Fu gasita haina si prezentata la tribunal. Acesta îl acuza pe preot de omucidere. Preotul nu avea decât sa spuna ca un om a fost sa se spovedeasca, dar atunci s-ar fi putut gasi usor criminalul. Preotul a tacut, a spus doar ca el nu a ucis. A fost condamnat la exil în Siberia, unde a petrecut 16 ani, fiind eliberat abia dupa ce criminalul, fiind pe patul de moarte, a destainuit adevarul.

Preotul trebuie sa se expuna cu orice pret, spovedind muribunzi, bolnavi de boli molipsitoare, cum este ciuma, holera sau lepra. Preotul nu poate refuza pe nimeni. Orice om cu mintea sanatoasa poate întelege ca, daca spovedania este o obligatie atât de grea, nu a fost nascocita de preoti, pentru ca nimeni nu-si pune viata în pericol daca nu este îndemnat de aspiratii mult mai înalte.

Exemplu: Parintele Damian de Veuster (1840-1889) din Tremeloo, Belgia, este trimis în Insulele Hawai. Este numit preot într-o parohie din rasaritul arhipelagului, unde ramâne timp de 9 ani, luptând cu tot felul de superstitii si vrajitori pagâni. La 11 mai 1873, accepta de buna voie sa se duca în colonia de leprosi de la Molokai. Traieste o viata de adevarat misionar al lui Cristos, în mijlocul acelor fiinte cu carnea putrezita...

Ajungând pe insula, prima întâlnire o are cu un tânar muribund care doreste sa se spovedeasca. Damian intra în coliba cu miros de putrefactie, gura muribundului emana un miros greu de suportat, dar curajosul misionar este hotarât sa reziste. Vrea sa-i dea maslu si ridica rogojina cu care era acoperit, dar... în locul picioarelor, era o mare de viermi care îi mâncasera picioarele. Preotul, în numele lui Cristos, rezista, îi da maslul si mai sta acolo o jumatate de ora în rugaciune... Aceasta priveliste îl va însoti de-a lungul celor 16 ani traiti între leprosi.

La început dormea pe pamânt, aproape de capela. Prin curajul sau de a nu-si arata nici un dezgust pentru boala lor, a reusit sa câstige încrederea acestor nefericiti. El lupta tot timpul cu autoritatile pentru îmbunatatirea vietii acestor deznadajduiti, înfiinteaza capele, construieste casute, organizeaza fanfare, coruri; face procesiuni, încercând pe toate caile sa-i însenineze pe leprosi. Dupa 12 ani se îmbolnaveste si el de lepra.

Dar omenirea se trezeste la exemplul de eroism al acestui misionar. Sosesc ajutoare, se ridica spitale, case de copii orfani etc. Papà (tatal) Damian, cum îl numeau bastinasii, moare la data de 15 aprilie 1889! În acelasi timp mai murea parintele Lejeune, în insulele Fidji, care s-a îmbolnavit de lepra dupa 30 de ani de misiune.

Aceasta este viata adevaratului preot al lui Cristos, care trebuie sa fie "totul în toate" pentru turma sa.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/apologetica.asp?biblia=13
Vă rugăm să respectați drepturile de autor