www.profamilia.ro /apologetica.asp?biblia=11
 
 APOLOGETICA 

Biblia raspunde
IPS Ioan Ploscaru

achizitionare: 21.04.2004; sursa: Casa de Editura Via?a Creotina

11. BOTEZUL

Cuvântul botez vine de la grecescul "baptisma" sau "baptismos" care deriva de la "bapto", de unde s-a facut în latineste "baptiso" si înseamna a spala, a purifica. Citim la Evanghelistul Marcu: "Si când vin din piata, daca nu se spala, nu manânca..." (7,4). Mai înseamna a fi coplesit de necazuri: "Nu stiti ce cereti. Puteti oare sa beti paharul pe care-l voi bea Eu si cu botezul cu care Eu ma botez sa va botezati? Iar ei I-au zis: putem" (Matei 20,22); "Si cu botez am a ma boteza" (Luca 12,50); "Isus le-a raspuns: Nu stiti ce cereti. Puteti sa beti paharul pe care îl beau Eu sau sa va botezati cu botezul cu care ma botez Eu?" (Marcu 10,38).

De cele mai multe ori înseamna a boteza, adica a practica ritul religios al botezului: "Drept aceea mergând, învatati toate neamurile, botezându-le în numele Tatalui, si al Fiului, si al Sfântului Duh" (Matei 28,19); "Deci Isus nu boteza, ci ucenicii Lui" (Ioan 4,2); "Deci, primind ei cu dragoste cuvântul lui, s-au botezat..." (Fapte 2,41); "Iar când au crezut lui Filip, care le propovaduia despre împaratia lui Dumnezeu si despre numele lui Isus Cristos, barbati si femei se botezau" (Fapte 8,12; 16,33; 18,8; 19,5; 22,16); "Au nu stiti ca toti câti în Cristos ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat ?" (Rom. 6,3); "Câti în Cristos v-ati botezat, în Cristos v-ati îmbracat" (Gal. 3,27).

Botezul crestin nu este cel al lui Ioan Botezatorul, ci este cel al lui Isus Cristos. Însusi înaintemergatorul a declarat: "Eu botez cu apa, dar dupa mine vine cel ce boteaza cu Duh Sfânt si cu foc, caruia eu nu sunt vrednic sa-i dezleg încaltamintele" (Luca 3,16; Matei 3,11; Marcu 1,8). Botezul lui Ioan nu ierta pacatele, ca al lui Isus, ci numai îi pregatea pe oameni la pocainta. Din Faptele Apostolilor vedem ca Sf. Pavel a dat botezul lui Isus acelora care din ignoranta au primit numai botezul lui Ioan: "Si a fost când era Apolo în Corint, trecând Pavel prin partile cele mai de sus, a venit în Efes si, aflând pe unii ucenici, a zis catre ei: Ati primit Duhul Sfânt dupa ce ati crezut? Iar ei au zis: înca nici n-am auzit daca este Duh Sfânt. Si a zis catre ei: Dar cu ce botez v-ati botezat? Iar ei au zis: Cu botezul lui Ioan. Atunci Pavel a zis: Ioan a botezat cu botezul pocaintei, zicând sa creada în cel ce vine dupa el, adica în Isus. Si auzind, s-au botezat în numele Domnului Isus" (Fapte 19,1-5).

Botezul lui Ioan era ca spalarile legale ale evreilor, dar Botezul lui Isus este botezul rascumpararii, al renasterii la viata harului, datorita meritelor Patimilor si mortii Mântuitorului. Prin Patima si învierea Sa, ne-a redat viata harului pierdut. Prin urmare, este o deosebire esentiala între botezul lui Ioan si botezul crestin, facut în numele Sfintei Treimi, dupa rascumparare. De aceea, Isus stabileste taina botezului dupa învierea Sa.

Botezul copiilor

Nimenea nu se mântuieste fara botez, cum spune însusi Isus Cristos catre Nicodim: "De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea intra în împaratia lui Dumnezeu" (Ioan 3,5). Dupa înviere, Isus a poruncit Apostolilor sa boteze toate natiunile, zicând: "Datu-mi-s-a toata puterea în cer si pe pamânt. Drept aceea mergând, învatati toate neamurile, botezându-i în numele Tatalui, si al Fiului, si al Sfântului Duh" (Matei 28,19); iar la Marcu citim: "Mergeti în toata lumea, vestiti Evanghelia la toata faptura. Cel ce va crede si se va boteza, se va mântui, iar cel ce nu va crede se va osândi" (Marcu 16,16).

Obiectie: Din acest text de la Marcu, unii sectari sustin ca numai cei ce cred si se boteaza se pot mântui. Însa copiii mici nu pot crede, deci nu-i permis sa fie botezati.

Raspuns: Isus ne spune: "De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea intra în împaratia lui Dumnezeu". Însa pruncii pot intra în împaratia lui Dumnezeu, dupa cum spune însusi Mântuitorul: "Lasati pruncii sa vina la Mine si nu-i opriti, ca a unora ca acestia este împaratia lui Dumnezeu" (Luca 18,16). Prin urmare, daca nimeni nu se poate mântui fara botez, iar copiii pot mosteni împaratia lui Dumnezeu, înseamna ca ei pot fi botezati. Isus nu conditioneaza vârsta si vedem ca El iubea copiii, deci putem fi siguri ca nu i-ar fi lipsit de viata harului pâna la vârsta adulta. Caci, daca fara botez omul nu poate deveni crestin, ar însemna ca un copil nebotezat, care moare, nu ajunge în fericirea eterna. Care parinte nu doreste sa fie împreuna cu copiii sai în paradis?

Rascumpararea este un dar gratuit facut de Isus. Copilul trebuie botezat la nastere pentru a deveni crestin si a se putea împartasi de comoara spirituala a crestinilor. Asa cum nu copiii au suparat pe Dumnezeu, ci Adam, tot asa ei pot deveni crestini prin promisiunile facute de nasi în locul lor. Când vor face prima cuminecare, ei vor reînnoi singuri toate promisiunile facute la botez. Citim în Faptele Apostolilor: "Si o femeie cu numele Lidia, vânzatoare de porfira din cetatea Tiatirelor, asculta. Acesteia, Dumnezeu i-a deschis inima ca sa ia aminte la cele graite de Pavel. Iar dupa ce s-a botezat si ea, si casa ei..." (Fapte 16,14-15); "Si el, luându-i la sine (Temnicerul), în acel ceas al noptii, a spalat ranile lor si s-a botezat el si toti ai lui" (Fapte 16, 33); "Am botezat si casa lui Stefana..." (I Cor. 1,16).

Se vede clar ca Apostolii au botezat si copiii, caci altfel s-ar fi mentionat: "toata casa, afara de copii". Casele, pe vremea aceea, nu puteau sa fie fara copii, caci copiii erau o binecuvântare a lui Dumnezeu. Sf. Ireneu (120-202), ucenic al Sf. Policarp care l-a cunoscut bine pe Sf. Ioan Evanghelistul, ne spune: "... au fost botezati copii sugari, tineri, feciori si batrâni" (Cartea scrisa împotriva ereticilor în primul veac dupa Cristos, intitulata Adversus Haereses, cap. II, 22, 4).

Se constata limpede ca Apostolii si urmasii acestora au practicat botezul la copiii mici. Altfel ar trebui sa contestam vietile marilor sfinti: Sf. Dominic, Sf. Anton de Padua, Sf. Francisc de Assisi, Sf. Tereza; toti sfintii stigmatizati, marii predicatori, toti acestia n-au fost crestini pentru ca s-au botezat când erau mici?... Ar fi permis Isus ca, timp de aproape doua milenii, crestinismul sa traiasca într-o greseala atât de mare, fiindca toti s-au botezat de copii mici si nu când au ajuns adulti?...

Cum se da botezul

La început, crestinii se botezau prin scufundare (imersiune) în apa; prin varsarea apei pe cap, ori prin stropire (aspersiune). În Faptele Apostolilor citim despre famenul (eunucul) reginei Candache: "S-au coborât amândoi la apa - si Filip, si famenul - si l-a botezat" (8,38-39). Dar nu se spune cum. Unii sustin ca eunucul nu ar fi putut fi botezat prin scufundare, caci apa era mica. Dar nu se stie daca atunci nu era mai adânca. Avem picturi vechi ale Botezului Domnului de catre Ioan Botezatorul, în care Isus este numai cu picioarele în apa, care nu-i adânca. În alte picturi, Ioan îi pune mâna pe cap, semn de scufundare, alteori se vede ca apa a fost numai varsata pe capul Mântuitorului. În picturile în care se vede porumbelul coborând asupra Lui, este semn ca n-a fost scufundat în râu.

Exemplu: La Roma se afla o vestita pictura din secolul II, în Cimitirul lui Calixt: lânga un pescar care trage cu undita un peste din apa (simbol al crestinului renascut), este reprezentat botezul unui copil cam de 10 ani. Copilul si cel care-l boteaza stau în picioare în apa. Apa are adâncime mica, ajungând doar pâna sub genunchiul copilului. Botezatorul îsi pune mâna dreapta pe capul copilului. În jurul capului apa curge în toate partile. Este o pretioasa dovada arheologica, atât pentru botezul prin varsare, cât si pentru botezul copiilor.

Faptele Apostolilor amintesc de convertirea Sf. Pavel, când: "Anania a intrat în casa si, punându-si mâinile pe el, a zis: Frate Saule, Domnul Isus, cel ce ti s-a aratat pe calea pe care veneai, m-a trimis ca sa-ti capeti vederea si sa te umpli de Duhul Sfânt. Si îndata a cazut de pe ochii lui ceva ca niste solzi; si a vazut si, sculându-se, s-a botezat" (Fapte 9,17). Tot Sf. Pavel, închis în temnita, a convertit pe temnicerul din Tiatira "care, luându-l pe el si pe Sila în acelasi ceas al noptii, le-a spalat ranile si s-a botezat îndata, el si ai lui toti" (Fapte 16,33).

Cartea DIDAKE DIATON DODEKA APOSTOLON (Învatatura celor doisprezece Apostoli), scrisa în primul secol dupa Cristos, ne arata sigur cum se facea botezul pe timpul Apostolilor: "Cât priveste botezul, botezati în modul urmator: Dupa ce ai facut tot ce trebuie, botezati în numele Tatalui, si al Fiului, si al Sfântului Duh, într-o apa vie (curgatoare). Daca nu ai apa vie, boteaza-l în alta apa; daca nu te poti servi de apa rece, foloseste apa calda. Varsa de trei ori apa pe capul lui: În numele Tatalui, si al Fiului si al Sfântului Duh".

Sf. Petru a botezat, prin varsare ori stropire, întâi trei mii de suflete, cum citim: "Cei care au primit bucuros cuvântul s-au botezat si se adunara în ziua aceea ca la trei mii de suflete" (Fapte 2,41); apoi: "Si multi din cei care auzira cuvântul au crezut si se facuse numarul barbatilor ca la cinci mii" (Fapte 4,4). Dar trebuie sa fi fost acolo si femei si copii, care nu sunt amintiti. Deci, la zece mii de persoane, nici forta fizica nu ar avea cineva ca sa-i boteze pe toti prin scufundare.

Botezul se poate înlocui cu iubirea perfecta de Dumnezeu, sau cu martiriul.

Exemplu: Sfânta Sofia, vaduva din Roma, a avut trei fete carora le-a dat numele celor trei virtuti teologale: credinta, speranta si iubirea (I Cor. 13,13) - Pistis, Elpida si Agapi. Pistis avea 12 ani, Elpida 9 ani si Agapi 10 ani. Toate trei, din frageda copilarie, si-au consacrat viata lui Cristos. Sub împaratul Adrian, în anul 120 d.Cr., au fost pârâte ca sunt crestine si au fost martirizate: Pistis a fost batuta cu vergi, i-au taiat sânii, a fost aruncata în cuptor încins, în caldare cu rasina topita, apoi i s-a taiat capul. Elpida a fost dezbracata si batuta cu bice, aruncata în cuptorul cu foc, spânzurata de mâini si, cu cleste de fier, au smuls carnea de pe ea. Cu Agapi au procedat la fel. Mama lor, Sofia, a fost lasata sa vada martiriul fiicelor sale. Ea le-a îngropat pe toate trei cu mâinile ei. Apoi, la trei zile, a murit si ea de durere. Vedem ca si copiii pot fi botezati si mântuiti!

Exemple: Sf. Ciprian (+258) ne spune ca, din cauza pacatului stramosesc, copiii au nevoie de botez, sa nu astepte 8 zile, caci asa cum Dumnezeu nu cauta la fata, nu cauta nici la vârsta" (Epistola 64,2). Sf. Augustin (354-430) scrie: "Copilul devine crestin, nu prin credinta, care are temelia în vointa, ci prin sacramentul credintei (botez...). Când copilul ajunge la pricepere, nu mai primeste înca odata botezul, numai îl întelege si îsi supune vointa" (Epistola 96, Nr. 10). Se constata, deci, atât din Sfânta Scriptura, cât si din traditia Apostolica, admiterea copiilor la taina botezului. Botezul fiind taina cea mai necesara, fara de care nu se poate ajunge în împaratia cerurilor, nu este permis sa-l amânam pâna ajungem la vârsta adulta.

Exemplu: Sf. Ludovic, Regele Frantei (1214-1270), s-a nascut în satul Poissy, unde a fost si botezat. A fost consacrat rege la Reims. El tinea mai mult la bisericuta din Poissy decât la frumoasa catedrala din Reims. Când a fost întrebat pentru ce, a raspuns: "În catedrala din Reims eu nu am devenit decât regele Frantei, dar în saracacioasa bisericuta din Poissy am devenit fiu al lui Dumnezeu. Aceasta a doua demnitate este mai mare decât cea dintâi, caci cu moartea voi pierde coroana regala, pe când ca fiu al lui Dumnezeu o voi câstiga pe cea vesnica, si voi intra în rai!"

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/apologetica.asp?biblia=11
Vă rugăm să respectați drepturile de autor