pregateste pagina pentru tiparire

































 
 PORUNCI 

Predici despre porunci
IPS Ioan Ploscaru

achizitionare: 19.11.2003; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

Cuprinscapitolul anterior 19 august 1990

Dragi credincioși,

Am ajuns cu învățătura sfintelor porunci la porunca a opta: "Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău".

De fapt, aceasta este ultima poruncă, pentru că porunca a noua se cuprinde în porunca a șasea, iar porunca a zecea se cuprinde în porunca a șaptea. Mântuitorul ne spune: "Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât văzând faptele voastre cele bune, să preamărească pe Tatăl vostru din ceruri" (Mt. 5,16). Deci, așa să lumineze lumina noastră. Noi să nu acuzăm niciodată pe nimeni, nici în gând, nici în afară. Niciodată nu știm precis care este situația, poate să fie cu totul alta decât ne închipuim noi.

Sfânta Atanasie era Patriarh în Alexandria. Acolo exista un preot, Arie, care a făcut o erezie ce s-a răspândit foarte mult în primele secole, încât Sfinții Părinți spun că a plâns toată lumea văzându-se arieni. Arie învăța că Isus Cristos a fost numai om, nu și Dumnezeu, iar Sfântul Atanasie îl combătea. Adunându-se arienii într-un fel de sinod, l-au acuzat pe Sfântul Atanasie că a avut legături cu o femeie și a făcut un copil. Sfântul Atanasie, însoțit de un preot, s-a dus la adunarea lor, unde era și femeia. Preotul care a venit cu Atanasie s-a dus în fața ei și i-a zis: "Mă acuzi pe mine că ți-am făcut un copil?". "Da, da, tu ești sigur, te recunosc". Așa s-a văzut minciuna, căci ea nici nu-l cunoștea pe Sfântul Atanasie, era o înscenare. Orice acuză nedreaptă pe care o facem, în fața lui Dumnezeu este un păcat.

În calendarul nostru se citește despre mai multe sfinte femei care au dus viață călugărească în mănăstiri de bărbați, fără să se știe că erau femei. Cum se putea acest lucru? În vechime existau așa numiții fameni, oameni care erau castrați încă din copilărie. La aceștia nu le creștea barbă și aveau voce subțire. Femeile, voind să trăiască o viață sfântă, nefiind atunci multe mănăstiri pentru femei, au intrat în mănăstiri de bărbați.

Așa, o femeie a intrat într-o mănăstire și-a luat numele de Irineu. Într-o zi, o femeie a venit la stareț și l-a acuzat pe Irineu că i-a făcut un copil. Starețul i-a chemat pe amândoi de față, dar Irineu nu a zis nimic. Femeia a lăsat copilul acolo și a plecat. Irineu a luat copilul și l-a crescut până la vârsta de zece ani. Femeia care l-a acuzat, fiind cu mustrări de conștiință pe patul de moarte, i-a părut rău și a trimis vorbă starețului că fratele Irineu nu este vinovat. Atunci, starețul l-a chemat pe Irineu cu copilul și l-a întrebat: "De ce nu te-ai apărat, căci eu te credeam pentru o vorbă, mai mult decât toate vorbele spuse de femeia aceea, numai o singură vorbă să fi spus?".

Și el a răspuns: "Părinte, regula noastră ne poruncește să ascultăm, dar nu ne poruncește să ne apărăm". Numai la moarte s-a descoperit că Irineu era femeie.

Se vede de aici câtă răutate este într-o singură acuză, sau o singură vorbă pe care o poate spune cineva. Noi nu trebuie să ne facem nici gânduri rele despre cineva. Aceasta în teologie se numește judecată temerară, a judeca pe cineva numai în interior, așa cum dă Isus pilda Vameșului și a Fariseului. Fariseul merge în biserică în față și se roagă cu mâinile ridicate: "Doamne, îți mulțumesc că eu nu sunt ca ceilalți, nici ca acest vameș, eu dau zeciuială din tot ceea ce am(...)". Dar vameșul s-a întors mai îndreptat în casa lui decât cel care se lăuda.

Tot așa, citim în Sfânta Evanghelie cum Isus Cristos este invitat în casa lui Simon Leprosul. Isus Cristos a acceptat. A venit acolo Maria Magdalena, care a spălat picioarele lui Isus cu lacrimi și le-a șters cu părul capului. Simon judeca în sinea sa: "Dacă acesta ar fi profet, ar ști cine este femeia aceasta care se atinge de El". Isus, care cunoștea gândurile i-a spus: "Vreau să-ți spun ceva: Un om avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, celălalt cu cincizeci. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Care dintre ei îl va iubi mai mult?". Răspunzând, Simon a zis: "Socotesc că aceluia căruia i-a iertat mai mult". Iar El i-a zis: "Drept ai judecat". Și, întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: "Vezi pe femeia aceasta ? Am venit în casa ta și nu mi-ai dat apă să-mi spăl picioarele [era obiceiul ca la un oaspete care-ți vine în casa să-i dai apă să-și spele picioarele]. Iată, aceasta cu lacrimi mi-a spălat picioarele și le-a șters cu părul capului ei. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns, ea însă cu mir mi-a uns picioarele" (Lc. 7, 41-46).

Vedem cât este de greșită judeca unui om. Simon credea că Isus Cristos nu cunoaște, dar Isus cunoștea femeia, cunoștea tot sufletul ei, toate păcatele ei, și i-a iertat ei toate. I se iartă ei toate pentru că a iubit mult, a iubit mult pe Dumnezeu. Vorbirea de rău este interzisă prin porunca să nu mărturisești strâmb.

Scriitorul francez Victor Hugo avea obiceiul că, atunci când avea mai mulți invitați, punea un scaun în mijloc pe care era scris: "Aici sunt toți cei absenți"; să se știe să nu se vorbească despre cei care sunt absenți, ci numai despre cei prezenți.

Sfântul Filip Nerri era un om glumeț. A venit la el o femeie care i-a spus că nu se poate dezvăța de vorbele rele care le spune mereu despre alții. El i-a vorbit despre răspunderea pe care o are în fața lui Dumnezeu. Odată i-a spus să se ducă la piață și să cumpere o găină, iar pe drum să-i smulgă penele. Femeia a făcut întocmai. Apoi a trimis-o din nou: "Acum du-te și adună penele". Dar era imposibil, căci vântul le-a luat, cum să le mai adune? Așa se întâmplă și cu vorbele pe care cineva le spune. Trec dintr-o gură în alta, se răspândesc, se face o judecată care nu se mai poate corecta.

Un tânăr călugăr era pe moarte. El era foarte liniștit, se ruga lui Dumnezeu. Unul dintre confrați îl întrebă cum de poate fi așa liniștit. El a răspuns: "Eu sunt liniștit pentru că Isus Cristos a spus: «Nu judecați ca să nu fiți judecați, nu osândiți în gândul vostru pe nimeni, ca nici voi să nu fiți osândiți». Eu în viața mea nu am făcut fapte mari, dar niciodată nu am judecat pe nimeni".

Eu vă spun cuvântul Mântuitorului: "Nu judecați ca să nu fiți judecați". Amin!
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire