pregateste pagina pentru tiparire

































 
 PORUNCI 

Poruncile în credința catolică
achizitionare: 30.08.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior 3. În fiecare duminică să celebrăm Paștele Domnului

Porunca a treia privește ziua Domnului, Liturghia duminicală și odihna în cinstea Domnului. Pentru creștini duminica nu este ultima zi din săptămână, ci prima. Cristos cel înviat aduce noutatea vieții pascale. Această zi este o invitație la trăirea celor trei mari dimensiuni ale vieții creștine: credința, speranța, iubirea.

 

Sărbătorirea duminicii: un act de credință

În fiecare duminică, Cristos cel înviat ne cheamă să celebrăm, în Biserică, memorialul Paștelui său. Acela care se sustrage în mod regulat și cu ușurătate acestei chemări ajunge să nu-și mai alimenteze viața de credință. Pierde legătura cu frații săi și se încăpățânează să nesocotească nu numai chemarea Domnului dar și faptul că Domnul i se dăruiește ca hrană. A participa la Liturghie este o îndatorire, o necesitate vitală. Fără Liturghie, cu timpul, credința moare în inima creștinului, iar comunitatea pierde.

Și odihna duminicală este un act de credință. Să te oprești din lucru înseamnă să crezi că această viață, care este un dar al lui Dumnezeu, poate continua chiar dacă în ziua aceea noi încetăm să ne agităm și să ne surmenăm. Acceptând acest răgaz, îi spunem Domnului că El este izvorul vieții noastre, și nu noi, și că El ne eliberează de orice robie, uneori chiar și de aceea a muncii.

 

Sărbătorirea duminicii: un demers de speranță

Duminica, zi de înviere, trăim mai intens speranța întoarcerii Domnului și ne însușim chemarea Bisericii: «Vino, Doamne Isuse!» (Ap 22, 20). Durerile nașterii acestei lumi nu sunt nimic față de viața cea nouă, care crește irezistibil, și față de așteptarea învierii noastre la sfârșitul timpurilor. Celebrând Liturghia, proclamăm învierea Domnului și îi așteptăm venirea în slavă.

Duminica este «sfântă», ceea ce înseamnă că este cu totul diferită de celelalte zile, o pregustare a vieții definitive: nu o zi care îți folosește să recuperezi timpul pierdut în restul săptămânii, să acumulezi energie pentru munca viitoare, nici o zi în care te lași dominat de distracțiile oferite pentru timpul liber. Pregustarea eternității, care marchează această zi, ne cheamă să îndrăznim să ne arătăm mai umani și mai creștini.

 

Sărbătorirea duminicii: un izvor de iubire

Cristos ni se dăruiește în Euharistie ca să ne dăruim și noi așa cum s-a oferit El, cu trupul și sângele. Prin contactele între creștini și prin anunțurile ce se fac la celebrările de duminică, luăm parte la bucuriile și durerile parohiei și la ale întregii comunități. Purtăm nevoile lumii în rugăciunea universală. Prin gestul colectei ne mărturisim efectiv iubirea față de cei aflați în nevoi: «Dumnezeu iubește pe cel care dă cu bucurie» (2 Cor 9, 7).

Duminica reia valoarea sabatului: «erați robi ai faraonului, dar Eu v-am eliberat», spune Dumnezeu. Totuși sabatul nu paralizează întreaga activitate a omului Într-adevăr, în ziua sabatului Isus vindecă un om cu mâna paralizată... căci «sabatul e făcut pentru om și nu omul pentru sabat» (Mc 2, 27). Astfel, cei care asigură duminica diferite servicii (spitale, transporturi în comun, alimentație publică...) contribuie, în felul lor, la libertatea fraților și surorilor lor. De aceea creștinii trebuie să fie atenți față de cei care fac aceste servicii și să-i apere de un surplus de muncă. Oare duminica nu este o interpelare pentru o repartiție mai echilibrată a muncii între oameni?

Sărbătorirea duminicii este, ca atare, un izvor de reînnoire umană și socială. Ea implică prelungirea spiritului frățesc de-a lungul săptămânii, în Cristos, orice om este fratele nostru. A sărbători ziua Domnului este un apel la schimbarea societății, a mentalității și a structurilor ei. Pentru toate acestea, duminica este cu adevărat întâia zi a săptămânii.

 

Duminica să fie o sărbătoare!

A trăi iubirea în comunitatea bisericească a căminului, a dărui timp relațiilor cu ceilalți, a sărbători un eveniment, a face o vizită sau a scrie o scrisoare cuiva care e singur sau departe, a te destinde, a înnoda și a reînnoda relații în afara muncii, a te interesa de cele ce se petrec în lume și a admira frumusețea ei, iată câteva lucruri care dau culoare vieții.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire