pregateste pagina pentru tiparire

































 
 PORUNCI 

Poruncile morale
din Catehismul Ilustrat

achizitionare: 12.10.2003; sursa: Editura Galaxia Gutenberg

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior PORUNCILE DIVINE

PORUNCA a II-a

Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert. 1. Prin această poruncă, Dumnezeu ne cere să respectăm Numele Său Sfânt și să ducem la bun sfârșit legămintele pe care le-am făcut.

2. Prin a doua poruncă Dumnezeu ne interzice: 1)să jurăm în zadar; 2)să hulim; 3)să blestemăm; 4)să nu îndeplinim legămintele făcute.

3. A jura sau a face legământ înseamnă a-L lua pe Dumnezeu ca martor al lucrurilor care se garantează sau se promit.

4. Jurământul poate fi exprimat în trei feluri: 1)prin cuvinte, spunând: fac jurământ, jur; 2)prin semn, de exemplu ridicând mâna; 3)prin scris, declarând că faci jurământ.

5. Nu se face întotdeauna un adevărat jurământ când se pronunță cuvinte de jurământ, ci doar atunci când avem intenția de a-L lua pe Dumnezeu ca martor a ceea ce afirmăm sau promitem.

6. Când se jură pe o făptură, este luat Dumnezeu însuși ca martor a ceea ce se afirmă sau se promite.

7. Se jură în zadar în trei moduri: 1) făcând jurământ împotriva adevărului; 2) făcând jurământ când nu e necesar; 3) făcând jurământ pentru împlinirea unui lucru rău.

8. Cei ce jură contrar adevărului sunt cei ce fac un jurământ pentru a garanta un lucru pe care-l știu fals sau pentru a face o promisiune pe care n-au intenția s-o țină.

9. De fiecare dată când jurăm contrar adevărului, chiar dacă lucrul este puțin important, facem un mare păcat numit sperjur. Se comite întotdeauna un păcat de moarte când jurăm strâmb, după ce am reflectat în mod serios la acest lucru.

10. Ceea ce face ca jurământul fals să fie un păcat atât de mare este faptul că Îi aducem lui Dumnezeu o mare jignire, luându-L ca martor la o minciună.

11. Când ne îndoim dacă un lucru este adevărat, nu este permis să jurăm. Dacă nu suntem siguri de adevăr, nu trebuie să jurăm, ca nu cumva să comitem un sperjur.

12. Pentru a nu ne expune la căderea în acest păcat, nu trebuie să jurăm deloc, nici pe credință, nici pe conștiință, nici pe adevăr, nici altfel.

13. A face un jurământ când nu e necesar înseamnă a face jurământ fără a fi obligat sau pentru lucruri de mică importanță.

14. Se păcătuiește făcând un jurământ fără necesitate, pentru că e o dovadă a lipsei respectului pe care îl datorăm lui Dumnezeu luându-L ca martor al unui lucru care nu merită atenția.

15. Este permis să faci jurământ în împrejurări grave, ca de exemplu când ești chemat în justiție.

16. În acest caz trebuie să juri cu mult respect, propunându-ți să-L cinstești pe Dumnezeu ca fiind adevărul însuși.

17. Când ai promis ceva prin jurământ, ești de două ori obligat să îndeplinești acel lucru. O dată pentru că este o datorie de onoare să îndeplinești ce ai promis și a doua oară pentru că este o datorie religioasă să îndeplinești ce ai promis cu jurământ.

Explicația Tabloului

18. Subiectul principal al acestui tablou îl reprezintă sperjurul Sfântului Petru. Acest apostol, intrat la marele Caiafa, în urma Sfântului său Învățător, s-a așezat în curte pentru a se încălzi. O servitoare l-a zărit și le-a spus celor prezenți: "Și acesta era cu Isus din Nazaret". Petru a declarat atunci cu jurământ că nu-L cunoștea pe "acel" om.

19. Vedem, în partea de jos a acestui tablou, în dreapta, pe Iacob și pe Esau. Acesta din urmă, revenind într-o zi foarte obosit de la vânătoare, l-a rugat pe fratele său să-i dea o farfurie de linte, din care își pregătise acesta; Iacob îi dă mâncarea lui Esau, cerându-i să jure că-i va ceda lui dreptul de întâi născut. Esau, ridicând mâna, face, fără rost, jurământul cerut de Iacob și își pierde dreptul.

20. Vedem, în partea de jos a tabloului, în stânga, șapte oameni crucificați sub domnia lui David din cauza unui jurământ încălcat de Saul. Iosua, luând în posesie pământul Canaanului, jurase locuitorilor Gabaonului că nu li se va face nici un rău. Dar Saul, a omorât niște gabaoniți, iar Dumnezeu a pedepsit acest sperjur lovind tot poporul cu o foamete care a durat trei ani. David I-a întrebat pe Gabaoniți cum ar putea repara ofensa care le-a fost adusă. Ei au cerut să li se dea șapte dintre copiii lui Saul. David i-a dat și ei i-au crucificat pe un munte pentru a satisface dreptatea divină.


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire