pregateste pagina pentru tiparire

































 
 OMUL 

Viciile capitale
pr. Claudiu Dumea

achizitionare: 09.02.2005; sursa: Editura Sapientia

Cuprinscapitolul anterior LĂCOMIA

2. Postul

Opusă viciului lăcomiei este virtutea cumpătării. Cumpătarea în mâncare și băutură e necesară nu numai pentru a avea un trup sănătos, ci și pentru a avea un suflet sănătos și o viață spirituală normală și sănătoasă. În această privință, cum am amintit deja, în egală măsură dăunează și mesele exagerate în mâncare și băutură și posturile exagerate.

Sfânta Tereza cea Mare le explica foarte clar călugărițelor sale cât de dăunătoare pot fi pentru viața spirituală fie postul exagerat, fie abuzul în mâncare și băutură. A mânca bine și a posti bine sunt două condiții indispensabile trăirii vieții spirituale, fără de care chiar viața de rugăciune și contemplația suferă.

E cunoscut episodul din viața sfintei Tereza de Avila, când, într-o zi, a fost invitată la o masă mare la care era așteptată să vorbească despre unele chestiuni importante referitoare la mănăstirile carmelite. La masă s-a servit friptură de prepeliță. Tereza servește o dată, iar când termină ce-a luat, cere platoul cu friptură și servește și a doua oară. Scandal pentru toată lumea. Era cunoscută ca mare ascetă. I se atrage atenția că își strică imaginea. Tereza răspunde: "Când postesc, postesc, când mănânc prepelițe, mănânc prepelițe".

Cumpătarea a fost întotdeauna secretul unei vieți lungi. Cei mai celebri medici ai antichității greco-romane au fost Hipocrate și Galenus, acesta din urmă medicul împăraților Traian și Antoniu. Primul, a trăit o sută patruzeci de ani; al doilea, peste o sută de ani. Întrebați care este secretul longevității lor, răspunsul era unul singur: "Nu m-am sculat niciodată sătul de la masă".

Papa Urban al V-lea, în secolul al XIV-lea, considerând că regula călugărilor cartuzieni de a nu mânca niciodată carne este prea inumană, punând în pericol sănătatea și viața călugărilor, a dat dispoziție ca această prevedere să fie scoasă din constituțiile lor. Decizia a provocat uimire și nemulțumire la călugării cartuzieni. Intervenția superiorului general la papa a rămas fără succes. Sfântul Părinte se trezește într-o bună zi la curtea papală, la Avignon, cu o delegație foarte ciudată, de bătrâni. Era o delegație numeroasă de călugări cartuzieni care veneau la papa să-și pledeze cauza, arătându-i pe viu că abstinența totală de la carne nici nu slăbește sănătatea, nici nu scurtează viața. Cel mai tânăr membru al delegației avea 87 de ani, cel mai în vârstă și purtătorul de cuvânt avea o sută. Papa s-a convins și le-a lăsat neschimbat regimul de viață.

Dar nu aceste motive de ordin uman, dietetic, stau la baza cumpătării, a postului creștin. Asistăm în timpurile noastre la un fenomen ciudat. Legile Bisericii cu privire la post și abstinență s-au subțiat atât de mult încât ne întrebăm ce a mai rămas din ce a fost odată: două zile de post pe an pentru cei care au ajuns la o anumită vârstă și care n-au depășit o anumită vârstă, o oră de post înainte de împărtășanie, abstinența de la carne vinerea în Postul Mare și atât. În vinerile din afara Postului Mare, cine consumă carne, e obligat să-și impună singur o faptă de pocăință.

Și totuși, nicicând nu s-a vorbit atât de mult despre post ca în zilele noastre; în toate straturile sociale există mare interes pentru post și abstinență, însă nu din motive religioase, ci din motive politice, terapeutice, dietetice, sportive.

Pornind de la această constatare, Mons. Favreau, la adunarea Conferinței Episcopale Franceze, ținută în 1983 la Lourdes, spunea aceste cuvinte:

Ar fi o eroare ca asceza să fie lăsată numai pe seama celor care o practică din motive estetice sau sportive. Ar fi un mare păcat să o lăsăm să existe numai acolo unde ea este impusă de viață adesea ca o încercare zdrobitoare. Nu ar fi oare cazul să redescoperim semnificația vechii trilogii: pomană, post, rugăciune?

Lumea laică utilizează postul ca o armă de luptă foarte eficace pentru scopuri politice, umanitare, sociale, spre a apăra o cauză sau o ideologie. Creștinul trebuie să facă din post o armă de luptă împotriva forțelor răului. Ne-o spune însuși Cristos după vindecarea epilepticului: "Acest soi de diavoli nu poate fi scos decât prin rugăciune și post" (Mt 17,21).

O grevă a foamei e în stare să înduplece guvernele și să acorde ce se cere; postul e un fel de grevă a foamei care mișcă inima lui Dumnezeu. În momentele de grea cumpănă, Israelul implora ajutorul lui Dumnezeu prin post și rugăciune. Așa s-a întâmplat în vremea Iuditei, la amenințarea lui Olofern:

Tot Israelul, bărbați, femei și copii, locuitori ai Ierusalimului, au căzut cu fața la pământ în templu, și-au presărat cenușă în cap și au întins mâinile înaintea Domnului (...) Și Domnul a auzit glasul lor și a văzut supărarea lor, și poporul din toată Iudeea și locuitorii Ierusalimului au postit mai multe zile în fața templului Domnului celui atotputernic (Idt 4,11.13).

Nu numai în creștinism, ci și în celelalte religii și curente mistice, postul e o formă de manifestare a pocăinței, o cale de purificare și iertare.

În paradisul pământesc, protopărinții noștri erau vegetarieni: "Și Dumnezeu a zis: «Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânță și care este pe fața întregului pământ și orice pom care are în el rod cu sămânță: aceasta să fie hrana voastră»" (Gen 1,29). Carnea animalelor și a grăsimilor nu este amintită.

Abia după potop Dumnezeu face omului o concesie, îngăduindu-i să se hrănească cu carne. "Dumnezeu a binecuvântat pe Noe și pe fiii săi și le-a zis: «Creșteți, înmulțiți-vă și umpleți pământul... Tot ce se mișcă și are viață să vă slujească de hrană; toate acestea vi le dau, ca și iarba verde»" (Gen 9,1.3). Abstinența de la carne, spun maeștrii vieții spirituale, e nostalgie și întoarcere la starea paradisiacă.

În vremurile noastre Biserica a repetat învățătura tradițională: pocăința nu poate fi separată de post, pomană și rugăciune. A făcut-o la Sinodul episcopilor din 1971, la Congresul Euharistic Internațional la Lourdes în 1981, la Sinodul episcopilor din 1983, care a tratat despre reconciliere și penitență. A făcut-o Ioan Paul al II-lea în exortația apostolică Reconciliatio et poenitentia din 1984, unde scrie:

Postul poate fi practicat în forme vechi și noi, ca semn de convertire, de pocăință și de mortificație personală și, în același timp, de unire cu Cristos răstignit și de solidaritate cu cei înfometați și suferinzi (...) Trinomul post - pomană - rugăciune împreună cu alte forme zilnice de pocăință, impuse de viață sau alese în mod voit, acest trinom nu indică doar câteva fapte de pocăință, dar dau mărturie despre orientarea vitală spre Dumnezeu în însuși modul de a trăi al omului credincios (nr. 26).

E reluată aici, în alte cuvinte, vechea învățătură a sfinților părinți care spuneau: cele două aripi ale postului sunt pomana și rugăciunea. Postul fără pomană, fără caritate, fără ajutorarea celor flămânzi, nu are sens. Și avarii postesc, postesc foarte mult, dar ce folos de postul lor? Postesc pentru a strânge bani la ciorap. Nu-și hrănesc stomacul pentru a-și hrăni pofta de bani.

Creștinii din primele veacuri posteau miercurea și vinerea, iar mâncarea la care ei renunțau o dădeau la săraci. În secolul al II-lea, Hermas scria în Păstorul: "În ziua în care vei posti nu vei pune nimic în gură, afară de pâine și apă. Calculează suma de bani pe care ai fi cheltuit-o pe mâncare în acea zi și pune-o deoparte ca să o dai unei văduve, unui orfan sau unui nevoiaș".

Biserica ni-l pune înaintea ochilor ca model pe însuși Mântuitorul care postește 40 de zile și 40 de nopți. Desigur, postul înseamnă renunțare, suferință. Dar merită. Apostolul Paul ne încurajează, punându-ne în față exemplul sportivilor din stadioane care se supun unei asceze severe, renunță la o mulțime de satisfacții, la alcool, se supun unui regim alimentar sever, pentru a dobândi o cunună care se veștejește. De ce nu ar face toate aceste lucruri creștinii pentru a dobândi o cunună nepieritoare?
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire