pregateste pagina pentru tiparire

































 
 OMUL 

Viciile capitale
pr. Claudiu Dumea

achizitionare: 09.02.2005; sursa: Editura Sapientia

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior MÂNIA

5. Învățați de la mine

Nenumărate sunt exemplele și învățăturile cu privire la blândețe pe care le găsește cel care caută învățătură. Literatura monastică, de pildă, este o mină nesecată de înțelepciune. "Un om mânios, zicea ava Agaton, nu-i este plăcut lui Dumnezeu chiar dacă ar învia morți". Despre ava Isidor se spune că era capabil să înmoaie inima fratelui celui mai îndărătnic. Secretul? În 40 de ani nu se lăsase niciodată stăpânit de mânie, în ciuda caracterului său focos și a nenumăratelor ocazii de a se mânia pe care le avusese.

Dar oamenii, oricât ar fi ei de virtuoși și de înțelepți, nu sunt vrednici de încredere totală. De pildă, ava Poemen care zice: "Dacă văd un frate care doarme [la slujbă sau la rugăciune] îi pun capul pe genunchii mei și îl las să se odihnească". E prea mult spus. E cam exagerată blândețea aceasta.

Ne dăm seama câtă dreptate avea Mântuitorul când spunea: "Învățător să nu numiți pe nimeni pe pământ căci unul este Învățătorul vostru, Cristos". Și în privința blândeții unul este Învățătorul vostru, Cristos. "Învățați de la mine căci sunt blând și smerit cu inima". Comentează sfântul Augustin: "Ce să învățați de la mine? Învățați să înviați un mort care zace în mormânt de patru zile? Sau să faceți alte minuni de felul acesta? Nu, ci învățați de la mine blândețea și smerenia inimii".

Așa îl prevestiseră profeții pe Cristos: blând și smerit. "El nu va striga, nu-și va ridica glasul și nu-l va face să se audă pe ulițe. Trestia frântă nu o va zdrobi și mucul care fumegă nu-l va stinge" (Is 42,2-3). Și același profet Isaia, în descrierea servitorului lui Iahve: "Când a fost chinuit și asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care îl duci la măcelărie și ca o oaie mută înaintea celor care o tund: n-a deschis gura" (Is 53,7).

Ioan Botezătorul îl arată mulțimii cu cuvintele: "Iată Mielul lui Dumnezeu". Mielul, simbolul blândeții.

Când intra în Ierusalim, nu intra ca un mesia revoluționar, decis să pună mâna pe putere prin violență, așa cum așteptau contemporanii săi. Scrie evanghelistul Matei: "Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul care zice: «Spuneți fiicei Sionului: Iată, împăratul tău vine la tine blând și călare pe un măgar, pe un măgăruș, mânzul unei măgărițe»" (Mt 21,4-5).

E blând Isus cu Iuda în momentul când acesta îl trădează: "Prietene, cu un sărut îl vinzi pe Fiul Omului?" Îl somează pe Petru când vrea să-l apere prin violență: "Bagă-ți sabia în teacă!" Se apără când este nedreptățit, dar cu câtă blândețe, cu cât calm! Evreilor care voiau să-l ucidă cu pietre: "Pentru care fapte bune vreți să mă ucideți cu pietre?" Nemernicului care l-a pălmuit în timpul procesului: "Dacă am spus ceva rău, arată-mi unde este răul. Și dacă n-am spus nimic rău, de ce mă lovești?"

Blândețea lui Isus apărea în toată ființa sa: pe chipul său, în mersul său, în comportamentul său, în mișcările și gesturile sale, în modul de a trata persoanele, în intonația vocii. Ne putem imagina intonația vocii sale când îi spunea femeii adultere: "Femeie, nimeni nu te-a condamnat?" "Nimeni, Doamne!" "Nici eu nu te condamn. Mergi și nu mai păcătui." Sau când spunea mulțimilor: "Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da odihnă. Luați jugul meu asupra voastră și învățați de la mine, căci sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul meu este plăcut și povara mea este ușoară" (Mt 11,28-30).

Finețea, delicatețea, atenția, manierele desăvârșite, totul răspândea în jur blândețea și smerenia inimii sale. Blândețea și smerenia: două lucruri care nu se pot separa, căci în cele mai multe cazuri mânia nu este altceva decât orgoliul, amorul propriu lezat care se revoltă.

E adevărat că Isus cel blând și smerit cu inima știa ce este mânia sfântă când în joc erau interesele Tatălui și mântuirea sufletelor. Ne amintim de scena descrisă în capitolul al VI-lea din Apocalips, unde Mielul se transformă în Leu. Lui Ioan care plânsese mult, unul dintre bătrâni i-a zis:

Iată că Leul din seminția lui Iuda... a izbutit să deschidă cartea... Când a rupt Mielul pecetea a șaptea m-am uitat și iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ... stelele au căzut din cer pe pământ... Împărații pământului, domnitorii, căpitanii oștilor, cei bogați și cei puternici, toți robii și toți oamenii liberi s-au ascuns în peșterile și în stâncile munților. Și ziceau munților și stâncilor: Cădeți peste noi și ascundeți-ne de fața celui care șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului, căci a venit ziua cea mare a mâniei lui și cine poate sta în picioare?

În schimb, e blând atunci când interesele și persoana sa sunt în joc și preferă să sufere și să moară decât să recurgă la violență.

"Învățați de la mine". Într-adevăr, avem ce învăța noi, cei care facem exact contrariul. Adică dăm dovadă de o blândețe păcătoasă, de nepăsare când e vorba de drepturile lui Dumnezeu și ale aproapelui: nu văd, nu aud, nu mă interesează; și ne aprindem de mânie când sunt în joc interesele și orgoliul nostru.

Avem de învățat de la Cristos blândețea ca stil de viață, blândețea totală, care ne cere să evităm orice formă de brutalitate, de agresivitate, de violență în cuvinte, în gesturi, în mișcări, în felul de a trata oamenii și lucrurile: scaunele, mesele, ușile, tacâmurile la masă etc. Bunele maniere țin de virtutea blândeții.

"Fericiți cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul", adică ei vor cuceri inimile tuturor. Cât sunt de adevărate cuvintele sfântului Francisc de Sales: cu o lingură de miere prinzi mai multe muște decât cu un butoi de oțet!

În Confesiunile sfântului Augustin, capitolul al II-lea este dintre cele mai frumoase. Sfântul Augustin vorbește despre blândețea mamei sale, Monica, cu care l-a cucerit și l-a adus la credință pe soțul ei, Corneliu, un păgân desfrânat și irascibil din cale-afară. Vecinele, cu bărbați mult mai liniștiți, erau văzute desfigurate de bătaie și cu vânătăi pe față și nu-și explicau cum Monica, cu un bărbat atât de furios, nu numai că nu avea vânătăi, dar nu exista niciodată ceartă în casa ei. Monica nu scotea niciodată un cuvânt când bărbatul ei era furios. Cu câteva zile înainte de a muri, Corneliu a cerut botezul. Tot prin blândețe, Monica a adus-o la credința creștină pe soacra ei.

Virtutea blândeții se cucerește printr-o luptă eroică cu noi înșine. Odată, sfântului Francisc de Sales, după ce acesta a fost insultat și înjurat în modul cel mai urât, fără ca el să scoată un cuvânt, un prieten i-a reproșat că este prea insensibil. "Sunt insensibil? Pune mâna aici pe inima mea și vezi cum bate. Nu vreau să pierd într-o singură clipă puțina blândețe pe care am dobândit-o prin eforturi în 24 de ani".

Dar dacă considerăm că blândețea e numai rezultatul eforturilor omenești, am căzut în erezia pelagiană. Ea este în primul rând darul lui Dumnezeu și trebuie cerută prin rugăciune insistentă. Apostolul Paul o enumeră printre roadele Duhului Sfânt: "Roadele Duhului sunt: iubirea, pacea, bunătatea, blândețea" (Gal 5,22-23).

Blândețea se naște întotdeauna din iubire; iubirea, inclusiv a dușmanilor, pe care o cere Cristos. Fără iubire, blândețea dobândită prin eforturi eroice poate fi stoicism, dar nu virtute creștină.

Câteva considerații practice pentru a dobândi și a păstra virtutea blândeții. Mai întâi, nu poate fi vorba de blândețe la cel care poartă în inima lui război cu Dumnezeu și cu propria lui conștiință, adică are conștiința răvășită și sfâșiată de păcat. El va găsi la tot pasul ocazii, supape, prin care războiul, nemulțumirea, tensiunea din el însuși să răbufnească în afară.

În al doilea rând, nu poate fi vorba de blândețe la cel care își distruge nervii printr-o viață dezordonată, de pildă prin nopți nedormite care duc la epuizare nervoasă sau prin droguri, iar în categoria drogurilor intră țigara și alcoolul, când se face abuz. Țigara, atacând și distrugând celulele nervoase ale creierului, provoacă la cel devenit dependent de nicotină o stare permanentă de excitare, de tensiune, de iritare, de nervozitate. Cu toții am văzut cum arată un fumător împătimit când nu are țigări: e nervos, tremură, nu poate sta nimeni în preajma lui. E legea drogului: omul își distruge sistemul nervos cu nicotină, apoi e nevoit să recurgă la nicotină pentru a-și calma nervii. E un cerc vicios.

Sau abuzul de alcool. Cele mai multe certuri, bătăi, scandaluri, crime se întâmplă la beție, când omul își pierde controlul nervilor și judecata. Atunci se dezlănțuie bestia din el. Când Noe a plantat prima vie de pe pământ, spune o legendă iudaică, s-a apropiat Satana și a intrat în discuție cu el.

- Ce faci, Noe?

- Plantez o vie.

- Dar la ce e bună?

- Strugurii ei sunt dulci, iar vinul stors din ei înveselește inima omului.

- Merg și eu să te ajut.

- Bine.

Și au ieșit în țarină. Înainte de a se apuca de treabă, Satana a adus un somn adânc asupra lui Noe. Și în timp ce acesta dormea, Satana a adus trei animale: un leu, o maimuță și un porc. Le-a tăiat și cu sângele lor a stropit ogorul. Vița plantată a sorbit sângele animalelor și de aici cele trei păcate pe care le face omul la beție, simbolizate prin cele trei animale: leul simbolizează mânia; maimuța simbolizează dansul, exhibiționismul; porcul nu mai are nevoie de explicații.

Apostolul Paul îi îndeamnă pe toți creștinii să fie blânzi. Le scrie colosenilor: "Ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și preaiubiți, îmbrăcați-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare" (Col 3,12).

Dar în mod cu totul deosebit, în scrisorile sale pastorale, vrea să fie blânzi slujitorii altarelor pe care Cristos îi trimite ca pe niște miei în mijlocul lupilor, nu ca pe niște lupi în mijlocul mieilor. "Un slujitor al lui Dumnezeu nu trebuie să fie certăreț, ci trebuie să fie blând cu toți" (2Tim 2,24).
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire