pregateste pagina pentru tiparire

































 
 OMUL 

Laicii în Biserică și în lume
la lumina Conciliului Vatican II

achizitionare: 04.06.2004; sursa: Editura Serafica

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior 16. Viața economico-socială

Între problemele cele mai importante ale lumii contemporane, pe care Conciliul le-a considerat actuale, sunt și cele care privesc "(...) întreaga familie umană în contextul tuturor acelor realități în care ea trăiește" (GS 2). Acestora constituția pastorală Gaudium et spes vrea să le acorde o deosebită atenție. Capitolul intitulat Viața economico-socială tratează această problemă în puține și scurte numere, mai precis de la numărul 63 până la numărul 72.

Termenul viață economico - socială se folosește direct pentru a indica intrinseca conexiune a vieții economice ca și scopurile umane înțelese nu numai din punct de vedere uman dar și social. În acest sens s-a proclamat chiar de la începutul constituției că "Și în viața economico-socială trebuiesc stimulate și promovate demnitatea persoanei umane, vocația ei integrală și binele întregii societăți, deoarece omul este autorul, centrul și scopul întregii vieți" (GS 63).

Problema economico-socială este astăzi mai mult ca niciodată actuală, atât din cauza exploziei dezvoltării economice, pe de o parte, cât și creșterii alarmante a șomajului și scăderea nivelului de trai, pe de altă parte.

Adevăratul obiect al constituției pastorale Gaudium et spes este, în multiplele sale situații, contemporană. Deci, părinții conciliari au propus Bisericii această singulară analiză apostolică, pentru a ține cont de misiunea pe care o are[100]

 

16. 1. Progresul economic în slujba omului

16. 1. 1. Viața economică și socială.

Capitolul al treilea din partea a doua a constituției pastorale Gaudium et spes vorbește despre viața economico-socială, fondată pe o ipoteză asupra dezvoltării continue, utile și benefică progresului uman.

La puțini ani după încheierea Conciliului, mai precis prin anii '70, cultura dezvoltării a intrat în criză[101]. Se observă că s-a subliniat importanța și mărginirea dezvoltării economice luate ca o condiție a unei țări în care producția, veniturile, productivitatea, acumularea capitalului și a tehnologiei sunt într-o continuă și rapidă creștere. Critica modelului de dezvoltare nu îmbunătățește calitatea vieții și nici împărțirea bunurilor în mod egal, motiv pentru care Conciliul, prin această constituție, ne arată că dezvoltarea economico-socială este în slujba oamenilor și pentru toți oamenii, indiferent de rasă, cultură, religie etc. Mai presus de toate, oferă, printre altele, baza tehnologiei muncii, a dezvoltării, o etică a economiei personaliste, deschisă spre transcendent.

Omul, prin muncă, își procură pentru viața și familia sa cele necesare, comunică cu alții și slujește împreună cu semenii săi și poate astfel să practice o iubire adevărată și colaborează cu propria activitate pentru a se completa cu creația divină. Ba, mai mult, știm că "(...) oferind lui Dumnezeu munca proprie, omul se asociază operei răscumpărătoare a lui Isus Cristos, care a conferit muncii o demnitate elevată, lucrând chiar cu mâinile sale în Nazaret"[102].De aceea, punctul de referință al economiei și al societății de astăzi trebuie să fie Isus Cristos, Dumnezeu care s-a făcut om pentru a ne arăta cum și pentru ce se trăiește și se muncește.

 

16. 1. 2. Valoarea umană și primatul muncii în dezvoltarea economică

Constituția tratează despre problemele specifice unei economii în dezvoltare de la numerele 67 la 71. Se preocupă în același timp să treacă de la profilul economic la cel uman.

Înainte de toate, indică scopul strict economic al muncii "(...) care se face pentru a produce și schimba bunuri și pentru a pune la dispoziție servicii economice" (GS 67).Orice activitate umană, spune mai departe, și orice inițiativă umană, îndreptate spre scopurile economice mai sus enunțate, fie din partea unei singure persoane, fie a unui grup sau a unei națiuni, corespund semnificatului muncii.

Natural, textul tinde să scoată în evidentă profilul uman al muncii. Se observă aici elemente afirmate în Rerum Novarum,enciclică citată în mai multe locuri în constituție.

Urmând linia tradițională a Papei Leon al XIII-lea din enciclica Rerum Novarum,se afirmă și aspectul de necesitate inerentă al muncii. "(...) munca omului, de obicei, se îngrijește de condițiile vieții proprii și a apropiaților săi" (GS 67).În substanță, textul conciliar sintetizează procesul de succesive achiziții în materia doctrinei Magisterului (citată de data aceasta din abundență) precum și enciclica Papei Ioan al XXIII-lea Mater et Magistra.

În același timp, constituția evidențiază necesitatea unei participări active a celor interesați la propria dezvoltare economică, atât a grupurilor mici cât și a națiunilor, subliniind rolul important pe care îl are fiecare individ în a-și îndeplini cu conștiinciozitate datoriile și obligațiile pe care și le-a asumat, făcând în acest fel ca prosperitatea familiei, a grupului său să crească odată cu cea a societății.

Omenirea tinde mereu spre o dezvoltare exagerată, de acaparare, exploatare a maselor "decăzute" din punct de vedere economic, social, cultural etc. Egoismul omului contemporan face ca dezvoltarea economică să fie ceva care să aparțină numai unei părți a societății "de primă clasă". De aceea, Conciliul Vatican al II-lea, prin această constituție pastorală, accentuează în mod insistent că toate bunurile aparțin în exclusivitate tuturor oamenilor. Conciliul oferă omului o speranță, afirmând că noi făurim timpul nostru cu o mare dorință de a oferi oamenilor de astăzi un mesaj de prietenie, de mântuire și de speranță, pentru că Cristos a adus toate acestea în lume. Biserica privește la lume cu o profundă compasiune, cu sincera admirație, nu pentru a o cuceri, ci pentru a o valoriza, nu pentru a o condamna, ci a o îndrepta și a o mântui[103].

 

16. 1. 3. Controlul omului asupra dezvoltării economico-sociale

Datorită noilor sisteme tehnologice, experiențelor de laborator și altor sisteme de genul acesta, omul se simte aproape neputincios în a mai controla firul acestora. După cum bine știm, unele grupări de state mai dezvoltate din toate punctele de vedere, unii oameni "iluștri" sau anumite concerne dețin monopolul bunăstării și împart așa după cum cred ei de cuviință majoritatea bunurilor din patrimoniul universal. Vechiul Testament ne amintește în această privință: "De vei vinde ceva aproapelui tău sau de vei cumpăra ceva de la aproapele tău, să nu înșele nici unul pe aproapele său: "(...) teme-te de Domnul Dumnezeul tău" (Lv 25,14.17).

Aceasta a determinat ca Biserica să ia poziții ferme în apărarea dreptului omului făcând să iasă la lumină piedicile și problemele cu care se confruntă astăzi omenirea.

Dumnezeu a dat omului pământul și tot ce conține, așa că bunurile create, după un just criteriu, trebuie să aparțină tuturor oamenilor având călăuză dreaptă colaborarea și iubirea[104]. Bucuriile și tristețile, speranțele și durerile lumii din acest timp, ale săracilor, mai ales, ale acelor ce suferă sunt aceleași bucurii și tristeți, speranțe și dureri ale acestui conciliu. De aceea, Conciliul, după ce s-a gândit la misterul Biserici în sine, se îndreaptă către fiii săi iubiți, invitându-i să lucreze cu înțelepciunea spiritului pentru îmbunătățirea economică a societății[105]. Biserica îndeamnă pe toți oamenii să fie părtași și egali în a împărți bunurile, ba, mai mult, îndeamnă popoarele mai dezvoltate să ia aminte la strigătul celor săraci și neputincioși. Câteodată, lumea avertizează lucid și mută interdependență lucrurilor într-o solidaritate necesară. Însă, rămân în continuare grave contraste politice, economice, sociale, rasiale, culturale și ideologice; aproape că există un pericol asemănător unui război total, capabil să distrugă orice lucru[106].

 

16. 1. 4. Controlul omului și concentrarea puterii

Constituția evidențiază semnificația pe care o are controlul omului într-o comunitate în care se recunoaște într-adevăr tuturor oamenilor demnitatea de persoane, membri activi în construirea societății lungul istoriei. S-au elaborat în acest sens trei ipoteze:

-         Prima este constituită de "arbitrajul puținilor oameni sau grupuri care au în mână o excesivă putere economică" deoarece aceștia constituie deja în sine un puternic dezechilibru pentru societate și un pericol pentru acțiuni dictate de interese particulare decât spre binele comun.

-         A doua ipoteză e aceea prin care însăși comunitatea politică se exprimă printr-o putere de decizie și realizări exercitate în forme totalitare care împiedică, fie un larg control critic în momentul deciziilor cu caracter general, fie activa și responsabila expresie autonomă a persoanelor sau a grupurilor în realizarea activităților economice.

-         A treia ipoteză se referă la comunitatea politico-economică internațională în ceea ce privește acordarea unor facilități câtorva națiuni mai puternice care ajung să tulbure raporturile economice internaționale utilizând unele norme și legi care să faciliteze folosirea într-un stil egoist a propriilor lor poziții.

Acest lucru este evident afirmat și pentru grupurile sociale, adică acele grupări economice internaționale care dispun de posibilitatea de decizie atât de relevantă ca însăși grupurile politice, dacă nu, uneori, chiar mai mari.

 

16. 2. Raporturile dintre Cristos și principiile referitoare la ansamblul vieții economico-sociale

Dumnezeu a creat toate, ba, mai mult, l-a trimis pe Cristos ca model, ca prototip. Dumnezeu s-a făcut om pentru a ne arăta adevăratul mod de viață pe care trebuie să-l trăim.

Creștinii, care iau parte activă la dezvoltarea economică-socială contemporană, care propun dreptatea și caritatea, să fie convinși că pot să contribuie mult la prosperitatea ființei umane și pacea lumii întregi. Într-o astfel de activitate, fie că acționează singuri, fie ca asociați, să fie exemplari. E necesar să aibă competență și experiență absolută, indispensabilă în timp ce-și desfășoară activitățile să-și păstreze dreapta ordine, rămânând fideli lui Cristos și Evangheliei în așa fel încât toată viața lor individuală și socială să fie pătrunsă de spiritul fericirii, în mod special de spiritul sărăciei.

De aceea, toate realizările trebuie să fie îndreptate spre Isus Cristos, centrul și punctul de referință al vieții noastre. Sfânta Maică Biserică ne învață că progresul, dreptatea, pacea și solidaritatea - categorii atât de mult apreciate de sociologi - se realizează numai în comuniune cu Isus Cristos. În acest caz, angajarea socială creștină are ca scop principal perfecționarea persoanei umane, adică mântuirea ei, iar aceasta este o realitate de comuniune. Cu alte cuvinte, angajarea socială creștină este o formă de participare reală și efectivă la însăși misiunea Bisericii de a-i face pe oameni părtași la răscumpărare, iar prin intermediul lor să conducă efectiv lumea la Cristos, care este actul final al oricărei înfăptuiri.

De aceea, toți creștinii trebuie să se angajeze, colaborând cu toți ceilalți creștini, la o mai bună realizare și dezvoltare economică și socială. De asemenea, laicii trebuie să ofere cu generozitate colaborarea lor în câmpul economico­-social pentru popoarele în curs de dezvoltare. O astfel de colaborare este mai vrednică de laudă decât înființarea unei instituții cu structuri fundamentale ale vieții sociale sau destinate formării celor care au responsabilități politice[107].

 

16. 3. Dimensiunile omului social ca imagine a lui Dumnezeu

Vocația omului creat de Dumnezeu este de a respecta și de a pune în practică toate câte Dumnezeu a dăruit ființei umane. De aceea, este de datoria întregii Biserici  să-i formeze pe oameni astfel încât să devină capabili să construiască bine toată opera temporală și să o ducă la Dumnezeu prin Cristos. Păstorilor le revine sarcina de a enunța cu claritate principiile referitoare la scopul creației în folosul lumii și să le dea oamenilor ajutorul moral și spiritual pentru ca ordinea temporală să fie restaurată în Cristos. Pe de altă parte, oamenii au datoria de a înfăptui ceea ce Biserica propune și îndeamnă. Sporirea simțului lui Dumnezeu și cunoașterea de sine se află la baza oricărei dezvoltări complete a unei societăți umane. Acestea înmulțesc bunurile materiale și le pun în slujba persoanei și a libertății sale, diminuează mizeria și exploatarea economică, sporesc respectul față de identitățile culturale și deschiderea spre transcendent.

Există o relație naturală și necunoscută între oameni fată de bunurile pământești care să fie indispensabile pentru subzistența și creșterea lor. Omul în comparație cu oricare altă ființă, depinde de elementele naturale, prin care își procură mijloacele necesare pentru existentă. Biserica îndeamnă pe creștini să nu se oprească doar la aceste elemente naturale căci astfel nu ne-am diferenția de alte creaturi. Trebuie să ne maturizăm viața și să ne îndreptăm atenția spre Cristos, spre Acela fără de care nimic nu ar avea sens. Papa Pius al XII-lea spunea că oricărui om care este dotat cu rațiune îi revine misiunea de a se folosi de natură așa cum a vorbit Dumnezeu dar să o posede în sens negativ. Va fi mai ușor dacă fiecare ar renunța la prejudecățile proprii și ar fi disponibil a se dedica unui dialog sincer[108]

În final, din cele expuse, nu ne rămâne decât să deschidem larg porțile inimilor noastre și să asimilăm ceea ce ne învață sfânta Maică Biserică.

Deopotrivă, călăuziți de duhul lui Cristos, trebuie să devenim mai activi în societatea contemporană, dominată de discordanța care se observă la mai mulți creștini între credința pe care o mărturisesc în Biserică și viața lor de zi cu zi; aceasta ar trebui considerată ca fiind una dintre erorile cele mai mari ale timpului nostru[109].

Societatea actuală, pentru a avea o dezvoltare economică în slujba omului și un control asupra dezvoltării economice, trebuie să pună capăt uriașelor inegalități, să spargă zidurile egoismului[110]și să ofere omului loc de muncă, condiții de muncă, timp liber pentru a se ocupa de sine și de familia sa, dar cel mai important lucru este să dispară "scara" inegalității care desparte omenirea în clase sociale superioare și inferioare.

Mesajul lui Isus Cristos nu a avut niciodată un caracter de diviziune între oameni, ci toți să fie una și egali în toate. De aceea, omul găsește în Isus Cristos modelul său suprem, idealul și ținta sa. Să-l imităm așadar pe Cristos, omul perfect, ca să devenim și să trăim și noi ca oameni autentici.

Fr. Patrașcu Valentin

Fr. Cochior Sebastian

Note

[100] Cf. E. Malnati, Ministerialità della Chiesa nella "Gaudium et Spes", în AA.VV., Ripensare il concilio, Piemme, Asti 1986, 75- 76

[101] Cf. P. Scoppola, Evoluzione del quadro storico che sta alla base della "Gaudium et Spes", în AA.VV., La Costituzione conciliare "Gaudium et Spes" vent'anni dopo, GLE, Padova 1988, 27.

[102] C. Squarise, Cittadini del mondo, EMP, Padova 1992, 203.

[103] Cf. P. Vanzan, Avent'anni dal Vaticano, i rapporti Chisa - mondo secondo la Gaudium et Spes, în AA.VV., Ripensare il concilio, Piemme, Asti 1986, 55- 62.

[104] Cf. L.J. Libret, La vita economica e sociale, în AA. VV., Commento alla Costituzione Gaudium et Spes, Queriniana, Brescia 1967, 228- 234.

[105] Cf. Ibid., 241.

[106] Cf. L. Bellomi, Economia, în AA. VV., Dizionario dei testi conciliari, Queriniana, Brescia 1966, 430-435.

[107] Cf. Ibid., 436.

[108] Cf. AA. VV. La Chisa nel mondo contemporaneo, op. cit., 9l6-927.

[109] Cf. J.M. Aubert, Morale sociale,Cittadella, Assisi 1972, 130-134.

[110] Cf. Ibid., 138.


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire