pregateste pagina pentru tiparire

































 
 OMUL 

Bazele antropologiei (din Manualul de bioetică)
Elio Sgreccia și Victor Tambone

achizitionare: 22.09.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul al treilea
Introducere privind omul - Bazele Antropologiei

9. Persoana, sănătatea, boala

Ceea ce am expus până aici își dezvăluie importanța față de conceptele de sănătate și boală; sănătatea, după cum și boala, nu pot interesa doar organismul fizic, nici nu se pot defini în sens pur organicist.

Este cunoscută de toți definiția pe care o dă sănătății Organizația Mondială a Sănătății: "sănătatea este o stare de completă bunăstare fizică, mintală și socială și nu constă doar într-o absență a bolilor și a infirmităților". Această definiție depășește deja limitele unei concepții organiciste asupra sănătății, căci cuprinde starea mintală și socială. Totuși ea poate fi perfectibilă și demnă de reflecții ulterioare.

Completarea cea mai importantă a definiției este considerată tocmai la nivel etic, căci există și o dimensiune etică a sănătății, înrădăcinată în spiritul omului și în libertatea sa: multe boli derivă din alegeri greșite (drog, alcoolism, Sida, violență, privare de bunuri necesare sănătății); sănătatea este administrată în mod responsabil în echilibrul persoanei ca un bine al persoanei înseși. Chiar și acolo unde boala își are originea independentă de un ethos al persoanei și al responsabilităților sale, prevenția, terapia, recuperarea implică voința și libertatea subiectului, precum și responsabilitatea comunității, iar acolo unde se vorbește despre responsabilitate este implicată și dimensiunea etică.

În plus, "modul" în care bolnavul înfruntă boala sau cetățeanul administrează sănătatea, este influențat de tabloul valorilor etico-religioase ale persoanei. Tocmai de aceea medicul nu și-a încheiat datoria față de bolnav atunci când i-a oferit acestuia terapiile fizice, ci trebuie să-i ofere bolnavului și asistența umană a ordinii morale - chiar și codurile deontologice amintesc acest lucru.

Educația sanitară îndreptată spre menținerea sănătății ca echilibru și prevenirea bolilor se bazează în totalitate pe o supoziție etică de responsabilitate: a comunității care instruiește și educă și a cetățeanului care se străduiește să folosesacă mijloacele în așa fel încât să păstreze binele sănătății pentru sine și pentru alții (38) .

Așadar, patru sunt dimensiunile sănătății care se intersectează și se întrepătrund: dimensiunea organică, dimensiunea psihică și mentală, dimensiunea ecologico-socială, dimensiunea etică. Altele sunt dimensiunile care provoacă boala sau o configurează.

Fiecare ar avea nevoie să fie ilustrată și fiecare își are propria istorie: bolile organice și cauzele lor sunt cele studiate de la începuturi, bolile psihice și mintale (ce țin de psihiatrie și de psihopatologie) au avut parte de o atenție ulterioară; atenția acordată componentei socio-ambientale este cu totul recentă, dar se dovedește a fi din ce în ce mai demnă de considerație, într-atâta încât astăzi se vorbește cu tot mai multă îngrijorare despre degradarea ambientului ecologic ca factor de amenințare pentru sănătaate, privitor la un grup mare de boli și chiar la condițiile esențiale de viață. Poate că umanismul contemporan va dezvolta din ce în ce mai mult această dimensiune a responsabilității omului față de echilibrul cosmosului proporțional cu creșterea capacităților dominării tehnologice pe care omul o exercită asupra mediului înconjurător.

Din cele spuse nu dorim să rezulte că "originea" unei boli trebuie întotdeauna atribuită concomitenței diferitelor componente, ci că echilibrul general și total al sănătății le presupune pe toate și că, în toate cazurile: de prevenție, tratament și recuperare, apărare a mediului și educație sanitară, capacitate de reacție și de colaborare în momentul bolii, toate acestea implică o dimensiune etică de mare angajare atât la nivel personal cât și la nivel social; dorim să afirmăm mai ales că înseși conceptele de sănătate și boală se raportează a întreaga persoană.

Note


38. Din Constituția Organizației Mondiale a Sănătății; B. Härring, Liberi e fedeli in Cristo, III, Roma 1980; G. Burani, Il passaggio della assistenza sanitaria alla tutela della salute, Brezzo di Bedero 1985; E. Sgreccia, Uomo e salute, "Anima e Corpi", 1980, 91, pp. 419-444; Id., Salute e salvezza cristiana nel contesto della educazione sanitaria, "Medicina e Morale", 1982, 3, pp. 284-302; S. Spinsanti, L'etica cristiana della malattia, Roma 1981; B. Haring, Proclamare la salvezza e guarire i malati, Acquaviva delle Fonti 1984; M.D. Grmek, Le malattie all'alba della civilta occidentale, Bologna 1985.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire