pregateste pagina pentru tiparire

































 
 OMUL 

Bazele antropologiei (din Manualul de bioetică)
Elio Sgreccia și Victor Tambone

achizitionare: 22.09.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul al treilea
Introducere privind omul - Bazele Antropologiei

6. Umanizarea medicinei

Fenomenul vieții în varietatea formelor lumii își găsește o culme în viața omului: omul reprezintă, chiar în ochii biologului și naturalistului, forma cea mai bogată, mai autonomă, mai activă de viață, mai presus de regnul celor vii și pe culmea istoriei naturale a universului.

Biologia se ocupă de viața omului, ca și de alte forme de viață infraumană, dar nu poate să nu țină seama, mai ales în faza sa aplicativă, de diagnosticare și terapeutică, de caracteristicile vieții umane: omul diferă de animale și de primate nu numai prin numărul de cromozomi sau morfologie.

Medicina la rândul ei, are ca sarcină centrală să servească omul, sănătatea lui, și chiar dacă contactul imediat al doctorului este cu partea corporală a omului, nu este posibil, pentru nici un medic, să facă abstracție de libertatea-responsabilitate a fiecăruia, de ansamblul persoanei pacientului , ca și de întreaga comunitate a oamenilor și de mediul social.

Se vorbește astăzi de "umanizarea medicinii", dar în acest termen se află concepte diferite, sau, dacă vreți, complementare între ele: unii înțeleg prin acest termen sublinierea raportului intersubiectiv dintre pacient și personalul sanitar în fața invaziei tehnologiei sau a masificării spitalelor; alții înțeleg introducerea studiilor umaniste, mai ales a psihologiei în planurile de studiu a Facultăților de medicină; dar semnificația cea mai profundă a acestei concepții, într-un fel mai concludentă față de cele precedente, constă în recunoașterea demnității persoanei în fiecare subiect uman, începând , așa cum vom vedea, cu momentul conceperii până la momentul morții, cu conștiința spiritualității și nemuririi sale.

Cele trei semnificații nu sunt prevăzute în practica medicală, așa cum pot apărea în enunțul de principiu , cu toată acea atât de aclamată "cotitură antropologică" înțeleasă ca o caracteristică a culturii moderne.

Dar și pe plan teoretic, conceptul de persoană nu are mereu o semnificație omogenă, mai ales dacă este raportată la corporalitate și dacă se aprofundează legătura care unește corporalitatea cu persoana.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire