pregateste pagina pentru tiparire

































 
 OMUL 

Bazele antropologiei (din Manualul de bioetică)
Elio Sgreccia și Victor Tambone

achizitionare: 22.09.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul al treilea
Introducere privind omul - Bazele Antropologiei

5. Etici antropocentrice și etici anti- antropocentrice

In completarea discuției noastre sunt oportune niște observații privind rolul omului în interiorul lumii naturale. Am susținut teza conform căreia omului trebuie să-i fie conferit un rol central în cadrul naturii, pentru că el este din punct de vedere ontologic diferit de restul realităților naturale. Aceată poziție a fost recuperată recent în cadrul unor studii de fizică în care formularea principiului antropic, pentru explicarea științifică a cosmosului, a marcat o netă inversare de tendință privind imaginea Universului pe care știința empirică, plecând de la Copernic ne-a lăsat-o, în care ființa umană pierduse poziția centrală și privilegiată.

 

B. Carter (23) în 1974 a formulat așa-zisul principiu antropic , care, în special în forma sa forte , adică ca o concepție în care totalitatea cosmosului este caracterizată de o strânsă corelare cu fenomenul vieții, l-a considerat din nou pe om nu numai ca parte a naturii, dar chiar ca unica ființă capabilă de a pătrunde inteligibilitatea intrinsecă a Universului.

Este evident că într-o construcție de acest gen omul capătă o poziție particulară, întrucât are un rol de centralitate și de preminență față de celelalte componente ale lumii naturale animate sau neanimate; (24) totuși aceasta nu este o abordare împărtășită în mod universal; într-adevăr, în cadrul gândirii filozofice, mai ales din lumea anglosaxonă, s-au răspândit numeroase teorii antiantropocentrice, care au fost dezvoltate mai ales în încercarea de a rezolva gravele probleme legate de poluarea mediului. (25) Această teorie pleacă tocmai de la negarea centralității omului propunând pentru soluționarea acestor probleme o regândire generală a eticii, care n-ar trebui abordată privitor numai la ființa umană, ci și la legătura ei cu natura. In acest fel se exagerează strânsa dependență a Omului de mediul înconjurător, a cărei consecință este trebuie să se considere că interesele sale se îmbină strâns cu cele ale lumii fizice. Acestora din urmă trebuie să li se confere acea considerație morală, care în mod tradițional nu se extindea la aceste sectoare. In consecință se neagă faptul că omul posedă o proprietate spirituală care nu derivă din materie și că există în el o profundă unitate a res extensa și a res cogitans , astfel că el este redus la o simplă componentă a lumii naturale dotată cu aceeași relevanță morală la fel cu alte componente.

O schimbare de acest gen a fost operată de către așa numitele etici ecologise, de holism, ecofeminism, etica drepturilor animalelor, biocentrism.

Trebuie subliniat că dacă este importantă admiterea unei relevanțe morale a componentelor naturale, independent de capacitatea lor de a aduce avantaje omului, totuși exagerarea acestei concepții nu trebuie să cadă în extrema opusă, aceea de a conferi drepturi tuturor entităților naturale. "Substituirea antropocentrismului cu un model mai organic al raportului om-mediu este fără îndoială spirijinită de lăudabila intenție de a proteja mediul și diversitatea biologică, dar, nu trebuie să se ajungă la un extremism steril. Propunerea abandonării antropocentrismului ar garanta valoarea intrinsecă a tuturor ființelor biosferei. Din păcate, această dorință tinde să devină o totală interzicere ca omul să folosească ființe inferioare lui, în timp ce este în ordinea naturală a lucrurilor ca fiecare specie a biosferei să trăiască din alte specii" (26) Problema autentică este stabilirea valorii care trebuie atribuite obiectelor naturale și dacă ea trebuie să fie considerată intrinsecă sau pur și simplu instrumentală.

 

După această necesară analiză, trebuie să criticăm supoziția de la care pleacă concepțiile anti-antropocentrice. Pentru a aborda corect raportul om natură, este inutil și dăunător a se dori fondarea unei noi etici diferite de etica tradițională, în lumina noilor cuceriri științifice și culturale, fără a recunoaște rolul uman. Omul are în lume un rol preminent, bazat pe profunda diversitate ontologică față de restul creației, spiritualitatea sa nu derivă din materie și îl situează la un nivel mai înalt; această supremație ,totuși, nu îl scutește ci îl obligă să respecte natura.

Recuperarea unui echilibru cu natura nu se obține echivalând omul cu alte ființe "ci" schimbând în primul rând modul său de a gândi și de a acționa în privința entităților neumane. De aceea, trebuie să-i respingem pe extremiștii anumitor ecofilozofii și să reținem ca de neeliminat o abordare de tip entropo-creaționistă, înțelegând prin aceasta în mod esențial o concepție filozofică în care omul are un rol central și determinant față de restul naturii.

Gândirea personalistă în această privință reține că " în actualul moment cultural gândirea filozofică asupra persoanei este invitată să privească teoria ecologică a mediului, deci răspunderea față de animale și ecosistem atât în sens sincronic cât și în sens diacronic, în proiecția viitorului. Ar fi vorba de a elabora un fel de "personalismsal biosferei" care să amplifice și să întărească răspunderea în sens "plenar" incluzând în recunoașterea necesității respectului toate ființele vii (animale, plante, pământ)"

 

Pe scurt, considerăm oricum preferabilă abordarea antropocentrică, înțelegând prin acest termen, un antropocentrism moderat care rezervă omului un rol de paznic, având o mare răspundere. Aceasta este și abordarea eticii ambientale catolice care se situează pe poziția teoriilor antropocentrice, dar cu particularități și cu o modalitate de abordare profund diferită de celelalte.

Nu putem uita, desigur, că adevărata cauză a oricărei probleme ecologice este o percepție alterată a raportului om-natură.

Note


23. B.Carter.,Large number Coincidence and The Anthropic Principle in Cosmology, in M.S. Longair (ed.), Confrontations of Cosmological theories with Observational Data, Dordrecht 1974. In ce privește formularea principiului antropic fie în forma forte cât și în forma slabă a se vedea S. Muratore, L'evoluzione cosmologica e il problema di Dio, AVE, Roma 1993.

24. Cfr. Zatti., Biologia antropica, în B. Giacomini (a cura di), Il principio antropico. Condizioni per l'esistenza dell'uomo nell'universo, Ferrara,1991; C. Porro, "I cieli narrano la gloria di Dio". Note su cosmologia e teologia, "La rivista del clero italiano", 1996, 6, pp. 453-463;

25. Cfr. M.B. Fisso, E, Sgreccia, Etica dell'ambiente.I, "Medicina e morale", 1996,6;pp.1057-1082;Id., Etica dell'ambiente. II, "Medicina e morale", 1997, l, pp.57-74

26. B. Przewozny, O.Todisco, F. Targonski, Etica ambientale, Edizioni Miscellanea Francescana Roma p. 130.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire