pregateste pagina pentru tiparire

































 
 OMUL 

Bazele antropologiei (din Manualul de bioetică)
Elio Sgreccia și Victor Tambone

achizitionare: 22.09.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul al treilea
Introducere privind omul - Bazele Antropologiei

2. Originea vieții

Intenția noastră în cadrul acestui Manual, nu este de a repropune integral discuția antropologică, despre originea vieții umane și despre istoria diferitelor forme de cultură umană, ci de a aminti acele puncte esențiale ale problemei antropologice care sunt conexe sau care au fost invocate în determinarea valorii vieții umane.

Sub acest profil trebuie să amintim că problema felului în care a apărut viața umană și a modului în care este ea organizată în uzanțele și obiceiurile ei, nu se identifică cu problema valorii ei, nici cu acel de ce , deci cu scopul ei. Biologia și etnologia ne descriu numai acel cum , filozofia pune întrebarea de ce , adică scopul și valoarea.

In cadrul eticii, mai precis a eticii normative, este deosebit de important și decisiv să se stabilească dacă elementul biologic al vieții umane, în originea și compoziția sa, formează omul complet sau dacă, tocmai pentru că acest element este inserat și identificat ca natură cu ceva superior - spiritul său, scopul său -, el nu capătă o nouă dimensiune și dacă nu trebuie apreciat nu numai în el însuși și în granițele materiale, ci trebuie citit, interpretat și transcendat în semnificația sa globală.

Această lectură a realității umane are, cum e logic, o importanță fundamentală și decisivă în toate problemele Bioeticii: chirurgul care face o incizie asupra unui organ sau a unei părți din organism, va trebui să cunoască bine anatomia, fiziologia, patologia acelui organ, dar în același timp va trebui să fie conștient că operează o persoană umană, care trebuie să fie considerată ca atare, să aibă acceptul acesteia pentru intervenție și să se simtă responsabil față de ea.

Procreația umană, care dă naștere unui nou individ, trebuie descrisă ca un proces biologic, în care anatomia și fiziologia organismului sexual exprimă întreaga lor cazualitate, pentru că la aceasta participă întregul organism al celor două sexe cu bogăția vitală, care include resursele biochimice, neurologice, endocrine, etc., dar va trebui considerat și ca un act interpersonal, care include afecțiune, libertate, responsabilitate, comuniune de persoane. Si exemplele pot continua pe toată întinderea și aplicațiile Bioeticii.

Bioetica nu va trebui să se limiteze la descrierea comportamentelor, al acelui cum, nici să se constituie într-o deducție de precepte din principii abstracte, ci va trebui să fie ca o "lectură" semnificativă și de apreciere a globalității faptelor vitale și a intervențiilor asupra vieții omului, în lumina totalității valorilor sale.

Nu am putea face o lectură bună și eficace a unei opere de artă, de exemplu un tablou de Raffaello, dacă ne-am limita la a spune ce tip de pânză a folosit, care a fost compoziția chimică a culorilor, când l-a pictat și cât ar cere pe el; ar trebui să ne întrebăm ce a vrut să exprime și cum a reușit să o facă și de ce opera este o creație artistică și nu o simplă grafică.

Această premisă exemplificatoare era necesară, înainte de a aborda chestiunea originii vieții în general și a vieții umane în special, pentru că nu au lipsit cei care, în numele așa-zisei "generări spontane" sau "cazuale" a vieții (problema acelui "cum") i-au negat specificitatea, valoarea de superioritate față de realitatea anorganică; nu au lipsit nici cei care, în numele ipotezei transformismului și evoluționismului speciei, vii au înțeles să reducă diferențele ontologice și calitative dintre diferitele specii. Descrierea elementelor constitutive materiale ale vieții nu epuizează răspunsul la problema acelui "de ce", a cauzei, scopului și valorii fiecărei forme vitale. Eliminarea sau scoaterea discursului metafizic și etic din discursul biologic și ontologic ar comporta în definitiv neînțelegerea biologiei însăși și mai ales ar comporta reducerea artificială a înțelegerii bogăției realității vitale. Considerăm necesar totuși să recapitulăm și să reparcurgem termenii problematicii privind originea vieții, înainte de a aborda discuția despre valoarea sa.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire