pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Meditații zilnice pentru Postul Mare 2006
achizitionare: 01.03.2006

Inapoi la cuprins

Sâmbătă (4 martie): "Nu am venit să-i chem la convertire pe cei drepți, ci pe cei păcătoși."

 

Evanghelia: Luca 5,27-32

După acestea, a ieșit și a văzut un vameș, cu numele de Levi, care stătea la postul lui de vamă, și i-a spus: "Urmează-mă!" Părăsind toate, s-a ridicat și l-a urmat. Iar Levi a făcut pentru el un mare ospăț în casa lui. Se afla acolo o mare mulțime de vameși și alții care ședeau cu ei la masă. Fariseii și cărturarii lor murmurau împotriva discipolilor lui, zicând: "De ce mâncați și beți împreună cu vameșii și păcătoșii?" Dar Isus, răspunzându-le, a zis: "Nu cei sănătoși au nevoie de medic, ci bolnavii; nu am venit să-i chem la convertire pe cei drepți, ci pe cei păcătoși".

 

Vechiul Testament: Isaia 58,9-14

Atunci vei striga și Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, amenințarea cu mâna și cuvântul de cârtire, dacă dai pâinea ta celui flămând și tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric și bezna ta va fi ca miezul zilei. Domnul te va călăuzi necontenit și în pustiu va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor tale și vei fi ca o grădină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată. Pe vechile tale ruine se vor înălța clădiri noi, vei ridica din nou temeliile străbune și vei fi numit dregător de spărturi și înnoitor de drumuri, ca țara să poată fi locuită. Dacă îți vei opri piciorul tău în ziua de odihnă și nu-ți vei mai vedea de treburile tale în ziua Mea cea sfântă, ci vei socoti ziua de odihnă ca desfătare și vrednică de cinste, ca sfințită de Domnul, și vei cinsti-o, fără să mai umbli, fără să te mai îndeletnicești cu treburile tale și fără să mai vorbești deșertăciuni, atunci vei afla desfătarea ta în Domnul. Eu te voi purta în car de biruință pe culmile cele mai înalte ale țării și te voi bucura de moștenirea tatălui tău Iacov, căci gura Domnului a grăit acestea.

 

Meditație: Când semenul tău se împleticește din cauza păcatului sau a ignoranței, arătați cu degetul spre el pentru a-l critica, sau îl ajutați întinzându-i o mână? Profetul Isaia ne spune că Dumnezeu îl răsplătește pe omul bun. Când îi binecuvântăm pe alții, în special pe cei care au nevoie de ajutor spiritual, dar și fizic, Dumnezeu ne binecuvântează la rândul Său. Când Isus a chemat un vameș să îi fie discipol, a surprins pe toți, inclusiv pe Levi (cunoscut ca Matei). Liderii religioși erau foarte deranjați de comportamentul în public al lui Isus față de păcătoși ca Levi. Oamenii din Palestina erau împărțiți în două grupuri mari: evreii ortodocși care păstrau cu rigoare legea și toate cerințele ei, și ceilalți, care nu respectau legea până în detaliu. Primii îi considerau pe ceilalți ca inferiori. Evitau compania lor, refuzau să facă afaceri cu ei, refuzau să le dea orice, nu legau căsătorii cu ei, nici măcar nu se distrau împreună sau să stea la masă împreună. Atenția lui Isus față de acești oameni inferiori, în special vameși și păcătoși, a șocat deci sensibilitatea evreilor ortodocși.

Când fariseii l-au provocat pe Isus pentru comportamentul său neortodox de a mânca cu păcătoșii publici, Isus s-a apărat simplu: un medic nu trebuie să trateze oamenii sănătoși; în schimb el merge la cei bolnavi. Isus, din aceleași motive, îi căuta pe cei care aveau mai mare nevoie de El. Un adevărat medic caută vindecarea integrală a omului - trup, minte și spirit. Isus a venit ca un medic divin și bun păstor, pentru a se îngriji de poporul său și de a-i reda viața întreagă. Evreii ortodocși erau atât de preocupați de propriile practici religioase că neglijau să îi ajute tocmai pe oamenii care aveau mai mare nevoie. Religia lor era egoistă deoarece nu doreau să aibă de-a face ceva cu oameni ce nu erau ca ei. Isus și-a exprimat misiunea în termeni fără echivoc: Nu am venit să-i chem la convertire pe cei drepți, ci pe cei păcătoși. În mod ironic, și ceilalți aveau nevoie la fel de mare ca păcătoșii: Toți au păcătuit și sunt lipsiți de gloria lui Dumnezeu (Romani 3,23). Îi mulțumiți Domnului pentru marea milă pe care v-a arătat-o? Căutați binele tuturor semenilor Dvs și le arătați milă și căldură?

Ce înseamnă să lași totul și să îi urmezi Domnului? Beda Venerabilul, un Părinte al Bisericii din secolul al VII-lea, comenta convertirea lui Matei: "Prin 'a urma' se înțelege nu atât mișcarea picioarelor cât a inimii, schimbarea stilului de viață. Pentru că cel care spune că trăiește în Cristos trebuie să umble așa cum a umblat, fără să urmărească lucruri pământești, nici să urmărească scopuri trecătoare, ci să fugă de mândrie, să îmbrățișeze de bună voie disprețuirea a tot ce e lumesc de dragul gloriei cerești, să facă bine tuturor, să nu nedreptățească pe nimeni, să sufere cu răbdare nedreptățile ce i se aduc, să îi ceară lui Dumnezeu iertare pentru cei care asupresc, să nu urmărească gloria sa ci a lui Dumnezeu mereu, și să se țină de tot ce ajută să te atașezi de cele cerești. Aceasta înseamnă a-l urma pe Cristos. Astfel, desconsiderând câștigurile lumești, Matei s-a lipit de grupul celor ce-l urmau pe Cel care nu avea bogății. Pentru că Domnul, care din afară l-a strigat pe Matei cu un cuvânt, în interior l-a binecuvântat cu darul unui impuls nevăzut ce i-a permis să îl urmeze." Suntem noi gata să renunțăm la toate pentru Cristos?

"Doamne Isuse, Mântuitorul nostru, lasă-ne să venim acum la tine. Inimile noastre sunt reci. Doamne, încălzește-le cu iubirea ta dezinteresată. Inimile noastre sunt păcătoase; curăță-le cu Sângele tău preascump. Inimile noastre sunt slabe; întărește-le cu Duhul tău bucuros. Inimile noastre sunt goale; umple-le cu prezența Ta divină. Doamne Isuse, inimile noastre sunt ale tale; să le ai mereu cu Tine, doar pentru Tine." (Rugăciune a Sf. Augustin)

 

Psalmul 86,1-5.14-15

Pleacă, Doamne, urechea Ta și mă auzi, că sărac și necăjit sunt eu.
Păzește sufletul meu, căci cuvios sunt; mântuiește, Dumnezeul meu, pe robul Tău, pe cel ce nădăjduiește în Tine.
Miluiește-mă, Doamne, că spre Tine voi striga toată ziua. Veselește sufletul robului Tău, că spre Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu.
Că Tu, Doamne, bun și blând ești și mult-milostiv tuturor celor ce Te cheamă pe Tine.
Ascultă, Doamne, rugăciunea mea și ia aminte la glasul cererii mele.
Dar Tu, Doamne, Dumnezeu îndurat și milostiv ești; îndelung-răbdător și mult-milostiv și adevărat.
Caută spre mine și mă miluiește, dă tăria Ta slugii Tale și mântuiește pe fiul slujnicei Tale.

© 2006 Don Schwager
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire