pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Meditații zilnice pentru Postul Mare 2006
achizitionare: 01.03.2006

Inapoi la cuprins

Luni (3 aprilie 2006): "Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea."

 

Evanghelia: Ioan 8,1-11

În timpul acela, Isus s-a dus pe Muntele Măslinilor. Dar, dis-de-dimineață, a venit din nou în templu și tot poporul a venit la el. El s-a așezat și a început să-i învețe. Cărturarii și fariseii i-au adus o femeie prinsă în adulter. Au pus-o în mijlocul mulțimii și i-au spus lui Isus: "Învățătorule, femeia aceasta chiar acum a fost prinsă în adulter. Moise ne-a poruncit în Lege ca pe astfel de femei să le ucidem cu pietre; dar tu ce zici?" Dar lucrul acesta îl spuneau ca să-l pună la încercare și să-l poată învinui. Atunci Isus s-a aplecat și a început să scrie cu degetul pe pământ. Dar cum ei nu încetau să-l întrebe, el s-a ridicat și le-a zis: "Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea". Apoi s-a aplecat iarăși și a continuat să scrie pe pământ. Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au retras unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până când a rămas Isus singur și femeia care stătea în mijloc. Atunci Isus s-a ridicat și a întrebat: "Femeie, unde sunt cei care te învinuiau? Nu te-a condamnat nimeni?" Ea a răspuns: "Nimeni, Doamne". I-a zis Isus: "Nici eu nu te condamn. Mergi, și de acum să nu mai păcătuiești".

 

Vechiul Testament: Daniel 13,1-9.15-17.19-30.33-62

În zilele acelea, în orașul Babilon, locuia un om, numit Ioachim. El s-a căsătorit cu o femeie, al cărei nume era Suzana, fiica lui Helcia. Ea era foarte frumoasă și cu frica lui Dumnezeu. Părinții ei, fiind drepți, au educat-o pe fiica lor după Legea lui Moise. Ioachim era foarte bogat și avea o livadă lângă casă. Iudeii se adunau la el, căci era mai de vază decât toți. Pentru anul acela au fost rânduiți ca să fie judecători doi bătrâni din popor. Ei erau însă dintre aceia, despre care spusese Domnul: "Fărădelegea a venit din Babilon prin bătrâni, prin judecători, care se pretindeau judecătorii poporului". Aceștia frecventau și ei casa lui Ioachim și veneau la ei toți cei cu procese. Când pleca poporul la amiază, intra și Suzana și se plimba în livada bărbatului ei. Cei doi bătrâni o vedeau zilnic intrând și plimbându-se și au început să o dorească. Ei și-au făcut niște judecăți false, și-au plecat ochii în jos să nu mai vadă cerul și să nu-și mai amintească de poruncile sale drepte. Pe când așteptau ei o zi prielnică, Suzana a intrat odată, ca de obicei, cu două fete și a voit să facă baie, căci era foarte cald. Nimeni nu era acolo, afară de cei doi bătrâni ascunși, care o pândeau. Suzana a zis celor două slujnice: "Aduceți-mi miresme și săpun și închideți porțile livezii, ca să fac baie". După ce au ieșit fetele, cei doi bătrâni s-au ridicat, au alergat la Suzana și i-au zis: "Iată, porțile livezii sunt încuiate și nimeni nu ne vede, iar noi te dorim; împlinește-ne dorința și supune-te nouă, altfel te vom acuza că a fost cu tine un tânăr și de aceea ai trimis fetele de la tine". Suzana a zis suspinând: "Sunt într-o situație fără ieșire: dacă cedez, mă așteaptă moartea, iar dacă mă împotrivesc, tot nu voi scăpa din mâinile voastre. Dar mai bine este pentru mine să nu cedez și să cad în mâinile voastre, decât să păcătuiesc înaintea Domnului". Atunci Suzana a strigat cu glas puternic, dar au strigat și cei doi bătrâni împotriva ei, iar unul din ei a alergat și a deschis porțile livezii. Cei din casă, auzind strigăte în livadă, au năvălit înăuntru pe portița din spate, să vadă ce i s-a întâmplat Suzanei. După ce au vorbit bătrânii, slugile s-au simțit foarte rușinate, căci niciodată nu s-a spus așa ceva despre Suzana. A doua zi poporul s-a adunat la Ioachim, bărbatul ei. Au venit și cei doi bătrâni, stăpâniți de gânduri criminale asupra Suzanei și deciși să o condamne la moarte. Și au zis înaintea poporului: "Trimiteți să o aducă pe Suzana, fiica lui Helcia, soția lui Ioachim". Iar ei au trimis de îndată. Și a venit ea împreună cu părinții, cu copiii și cu toate rudele ei. Plângeau toți ai ei laolaltă, împreună cu cei care o cunoșteau. Cei doi bătrâni s-au ridicat în mijlocul poporului și și-au pus mâinile peste capul ei. Iar ea, plângând, și-a ridicat ochii spre cer, pentru că inima ei avea încredere în Domnul. Bătrânii au zis: "Pe când noi ne plimbam prin livadă, au intrat cu ea două slujnice. Apoi a trimis slujnicele și a închis porțile livezii. Atunci a venit la ea un tânăr, care fusese ascuns, și a păcătuit cu ea. Noi, aflându-ne într-un colț al livezii, văzând nelegiuirea, am alergat spre ei și i-am văzut împreună, dar pe tânăr nu l-am putut reține, căci fiind mai puternic decât noi, a deschis poarta și a fugit. Am prins-o pe ea și am întrebat-o cine era tânărul acela, dar ea n-a vrut să ne spună. Noi suntem martorii acestui fapt". Și adunarea i-a crezut, căci erau bătrânii poporului și judecători, și a condamnat-o pe Suzana la moarte. Strigând cu glas puternic, Suzana a zis: "Dumnezeule veșnic, cunoscătorul celor ascunse, care știi toate mai înainte de a se fi făcut; tu știi că aceștia au dat mărturie falsă împotriva mea". Și Domnul a auzit glasul ei. Pe când o duceau la moarte, Domnul a trezit duhul dreptății într-un tânăr, care se chema Daniel. Acesta a strigat cu glas puternic: "Eu sunt vinovat de moartea acestei femei!" Tot poporul s-a întors spre el și l-a întrebat: "Ce înseamnă cuvântul pe care l-ai rostit?" Iar el, stând în mijlocul lor, a zis: "Sunteți oare atât de nebuni, fiii lui Israel? Fără a o întreba, fără a cunoaște adevărul, ați condamnat pe o fiică a lui Israel. Întoarceți-vă înapoi la judecată, căci oamenii aceia au dat mărturie falsă împotriva ei". Deci tot poporul s-a întors în grabă, iar cei care formau sfatul bătrânilor i-au zis lui Daniel: "Vino, șezi în mijlocul nostru și explică-ne, pentru că ți-a dat Dumnezeu înțelepciunea bătrâneții". Daniel le-a spus: "Despărțiți-i pe unul de altul și le voi pune întrebări". După ce au fost despărțiți, Daniel l-a chemat pe unul dintre ei și i-a spus: "Tu care ai îmbătrânit în rele, acum au venit asupra ta păcatele, pe care le-ai săvârșit mai înainte, făcând judecăți nedrepte, i-ai condamnat pe cei nevinovați, iar pe cei vinovați i-ai achitat, deși Domnul zice: «Pe cel nevinovat și pe cel drept să nu-l condamni la moarte!» Ei bine, dacă ai văzut-o pe această femeie cu acel tânăr, spune: sub care copac i-ai văzut împreună? El a răspuns: "Sub un salcâm". Daniel a zis: "Iată minciuna care te condamnă. Îngerul lui Dumnezeu a primit poruncă de la Domnul; el te va ucide". Îndepărtându-l pe acesta, a poruncit să fie adus celălalt și i-a zis: "Sămânța lui Canaan și nu a lui Iuda! Frumusețea te-a înșelat și pofta ți-a pervertit inima. Așa făceați cu fiicele lui Israel, care - de frică - vi se supuneau. Însă această fiică a lui Iuda n-a consimțit la fărădelegea voastră. Așadar, spune-mi: sub care copac i-ați prins?" El a zis: "Sub un plop". I-a zis Daniel: "Iată minciuna care te condamnă și pe tine. Îngerul lui Dumnezeu cu sabia în mână, așteaptă să te taie în două și să vă ucidă pe amândoi". Atunci toată adunarea a strigat cu glas puternic și l-a binecuvântat pe Dumnezeu, care îi salvează pe cei care se încred într-însul. Mulțimea s-a întors acum împotriva celor doi bătrâni, căci Daniel a dovedit din cuvintele lor, că dăduseră mărturie falsă. Conform Legii, au făcut cu ei ceea ce ei uneltiseră cu răutate împotriva aproapelui și i-au ucis. Astfel a fost cruțată în ziua acea o viață nevinovată.

 

Meditație: Suntem gata să primim harul și libertatea pentru a ne schimba și transforma după sfințenia lui Cristos? Dumnezeu nu ne refuză niciodată harul Său. Iubirea și îndurarea Lui fermă este nouă în fiecare zi (cf Plângeri 3,22-23). Prin darul și harul Duhului Sfânt putem să ne schimbăm și să ne înnoim în Cristos. El ne poate elibera de dorințele și pasiunile noastre dezordonate. Isus nu a pierdut niciodată o ocazie de a-i elibera pe cei apăsați de păcate și de vină. Întovărășirea lui frecventă cu păcătoșii, însă, a deranjat sensibilitățile liderilor religioși. Atunci când o femeie prinsă în adulter a fost adusă la El pentru judecată, l-au provocat pe Isus în problema pedepsei. Legea evreiască considera adulterul o crimă gravă, deoarece viola porunca lui Dumnezeu și distrugea stabilitatea căsătoriei și a vieții de familie. Era unul dintre cele mai grave trei păcate care erau pedepsite cu moartea.

Acest incident ne spune multe despre atitudinea lui Isus față de păcătos. Cărturarii și fariseii doreau să îi creeze probleme lui Isus față de autoritățile religioase și civile. De aceea au adus înaintea Lui o femeie prinsă în adulter. Isus a întors provocarea asupra acuzatorilor Lui. El de fapt le-a spus: Dați-i drumul și omorâți-o cu pietre! Însă lăsați ca acela dintre voi care este fără păcat să fie primul care să arunce o piatră. Domnul lasă problema pe seama propriilor lor conștiințe. Când femeia adulteră este lăsată singură cu Isus, El exprimă îndurarea sa, și de asemenea o îndeamnă puternic să nu mai păcătuiască din nou. Cărturarii doreau să condamne, Isus dorea să ierte și să îi redea păcătosului sănătatea sufletului. Provocarea Lui implica o alegere - fie te întorci la fosta ta cale a păcatului și a morții, fie pornești pe o nouă cale a vieții și a fericirii împreună cu El. Isus i-a acordat iertarea și un nou început în viață. Harul lui Dumnezeu ne permite să ne privim păcatele drept ceea ce sunt ele - infidelitate față de Dumnezeu -, și să ne întoarcem la Dumnezeu cu o inimă pocăită și cu recunoștință pentru îndurarea și iertarea lui Dumnezeu. Cunoaștem bucuria pocăinței și a unei conștiințe curate?

"Dumnezeule Tată al nostru, ne este dificil să venim la Tine, deoarece felul în care te cunoaștem este imperfect. În ignoranța noastră ne-am imaginat că ești dușmanul nostru; am crezut în mod greșit că îți face plăcere să pedepsești păcatele noastre; și ne-am imaginat prostește că ești un tiran asupra vieții omului. Însă Isus venind în mijlocul nostru, ne-a arătat că ești iubitor, că ești de partea noastră împotriva la tot ceea ce este obstacol în viață, și că resentimentele noastre față de Tine au fost nefondate. Așa că venim la Tine, cerându-ți iertare pentru ignoranța noastră din trecut, și dorind să știm tot mai multe despre Tine și despre iubirea Ta iertătoare, prin Isus Cristos Domnul nostru" (Rugăciune a Sf. Augustin).

 

Psalmul responsorial

Ps 22,1-3a.3b-4.5.6 (R.: 1)

R.: Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic!
Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic!
El mă conduce la pășuni verzi și mă îndreaptă spre ape liniștite,
îmi întărește sufletul. R.

Mă călăuzește pe cărări drepte pentru cinstea numelui său.
Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morții,
nu mă tem de nici un rău, căci tu ești cu mine,
toiagul și nuiaua ta mă apără. R.

Tu îmi întinzi masă în fața dușmanilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
și paharul meu mă umple de bucurie. R.
Fericirea și îndurarea mă vor însoți în toate zilele vieții mele
și voi locui în casa Domnului până la sfârșitul zilelor mele. R.

© 2006 Don Schwager
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire