pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Meditații zilnice pentru Postul Mare 2006
achizitionare: 01.03.2006

Inapoi la cuprins

Vineri (31 martie 2006): "Ceasul său nu a venit încă"

 

Evanghelia: Ioan 7,1-2.10.25-30

În timpul acela, Isus străbătea Galileea; el nu voia să meargă prin Iudeea, pentru că iudeii căutau să-l omoare. Era aproape sărbătoarea iudeilor, numită a Corturilor. După ce au plecat rudele lui la sărbătoare, a plecat și el, dar nu în văzul lumii, ci pe ascuns. Unii dintre locuitorii Ierusalimului ziceau: "Nu este el acela, pe care caută să-l omoare? Iată, vorbește pe față și ei nu-i spun nimic! Or fi recunoscut cumva căpeteniile noastre că el este Mesia? Dar noi știm de unde este omul acesta; însă când va veni Mesia, nimeni nu va ști de unde este". Isus, învățând poporul în templu, a strigat: "Da, mă cunoașteți și știți de unde sunt! Eu n-am venit de la mine însumi, ci trimis de către cel care există cu adevărat și pe care voi nu-l cunoașteți. Eu îl cunosc, căci vin de la el și el m-a trimis". Ei au voit atunci să-l aresteze, dar nimeni n-a pus mâna pe el, căci încă nu-i venise ceasul.

 

Vechiul Testament: Înțelepciune 2,1.12-22

Cei care cugetă nedrept și-au zis: "Să-i întindem o cursă celui drept, fiindcă ne stingherește și se împotrivește faptelor noastre; ne învinuiește că încălcăm Legea lui Dumnezeu și ne învinovățește că stricăm datinile părintești. El pretinde că are cunoștință despre Dumnezeu și se numește pe sine: Fiul lui Dumnezeu. El este pentru noi o condamnare a gândurilor noastre și ne vine greu chiar și numai să-l privim. Căci viața lui nu seamănă cu viața celorlalți și căile lui sunt cu totul altele. Înaintea lui suntem socotiți ca niște oameni de nimic și se ferește de căile noastre, ca de niște murdării; el declară fericit sfârșitul celor drepți și se laudă că-l are pe Dumnezeu drept tată. Să vedem deci dacă cuvintele lui sunt adevărate; să urmărim ce i se va întâmpla și vom ști care îi va fi sfârșitul. Căci dacă acest drept este fiul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu îl va apăra și îl va scoate din mâna dușmanilor săi. Să-l supunem la ocări și la chinuri, ca să-i cunoaștem blândețea și să-i punem răbdarea la încercare. Să-l osândim la o moarte rușinoasă, căci, după vorba lui, Dumnezeu va avea grijă de el". Acestea sunt gândurile lor, dar ei se înșeală; răutatea lor i-a orbit. Ei nu cunosc tainele lui Dumnezeu, ei nu nădăjduiesc răsplata sfințeniei și nu cred că sufletele curate își vor primi cununa.

 

Meditație: Ce ne poate împiedica să facem voia lui Dumnezeu? Frica, în special frica de moarte, poate cu ușurință să ne înrobească curajul și voința de a face ceea ce știm că este bine. Isus s-a ciocnit de opoziția unora și de amenințarea cu moartea: a răspuns cu hotărârea de a împlini voia Tatălui. Isus știa că misiunea Sa, scopul Său în viață, îl conduc la sacrificiul și suferința ce culminează cu moartea pe cruce. Dar acesta nu va fi sfârșitul. "Ceasul" Său va strivi înfrângerea cu victoria, condamnarea cu iertarea și libertatea, și moartea cu gloria și viața veșnică. El a acceptat crucea de dragul nostru, pentru a ne răscumpăra din păcat și pentru a restaura relația noastră cu Dumnezeu Tatăl. Sf. Augustin de Ippo spunea: "Domnul nostru are puterea de a-și lua și de a-și da viața. Noi însă nu putem alege cât de mult să trăim, iar moartea vine la noi împotriva voinței noastre. Cristos, murind, a învins deja moartea. Libertatea noastră în fața morții vine doar prin moartea Sa. Pentru a ne salva, Cristos nu are nevoie de noi. Dar noi fără El nu putem să facem nimic."

Nimănui Isus nu îi poate fi indiferent. Ce a făcut și a spus - semnele și minunile Sale - a fost în numele lui Dumnezeu. Isus nu pretinde doar că este Mesia, Unsul lui Dumnezeu. El pretinde că are o relație unică cu Dumnezeu și că îl cunoaște așa cum nu îl cunoaște nimeni. Pentru evrei aceasta era blasfemie. Autoritățile religioase au făcut tot ce au putut pentru a-l opri pe Isus deoarece nu puteau să accepte pretențiile Sale și cererile ce le formula. Noi nu putem fi indiferenți la pretențiile lui Isus. Putem să fim cu El sau împotriva Lui. Nu există cale de mijloc. Putem să încercăm să îl modelăm pe Isus după ideile și preferințele noastre sau să îi permitem cuvântului Său să ne elibereze de propria ignoranță, de mândria prostească și de decepție. Acceptăm oare tot ce a spus și făcut Isus pentru noi cu credință și recunoștință, sau cu suspiciune și sfidare? Consecințele sunt enorme, atât în această viață cât și în cea viitoare.

"Dumnezeule etern, care ești lumina minților care Te cunosc, bucuria inimilor care Te iubesc și tăria celor care Te slujesc; dă-ne nouă să Te cunoaștem, pentru a Te iubi cu adevărat, și iubindu-te să îți slujim deplin, în totală libertate." (Rugăciune a Sf. Augustin)

 

Psalmul 33,17-18.19-20.21 și 23 (R.: 19a)

R.: Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită.

Domnul își întoarce fața împotriva celor răi,
pentru a șterge amintirea lor de pe pământ.
Când cei drepți strigă, Domnul îi aude
și-i scapă din orice strâmtorare. R.

Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită
și îi mântuiește pe cei cu sufletul mâhnit.
Multe încercări se abat peste cel drept,
dar Domnul îl eliberează din toate. R.

El are grijă de toate oasele celui drept,
nici unul din ele nu va fi zdrobit.
Domnul scapă sufletele robilor săi.
Nu vor fi pedepsiți cei ce se încred într-însul! R.

© 2006 Don Schwager
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire