pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Meditații zilnice pentru Postul Mare 2006
achizitionare: 01.03.2006

Inapoi la cuprins

Marți (21 martie 2006): "Cât de des trebuie să iert?"

 

Evanghelia: Matei 18,21-35

Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de câte ori va greși față de mine fratele meu și-i voi ierta lui? Oare până de șapte ori? Zis-a lui Isus: Nu zic ție până de șapte ori, ci până de șaptezeci de ori câte șapte. De aceea, asemănatu-s-a împărăția cerurilor omului împărat care a voit să se socotească cu slugile sale. Și, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanți. Dar neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el și femeia și copii și pe toate câte le are, ca să se plătească. Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Doamne, îngăduiește-mă și-ți voi plăti ție tot. Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul și i-a iertat și datoria. Dar, ieșind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el și care-i datora o sută de dinari. Și punând mâna pe el, îl sugruma zicând: Plătește-mi ce ești dator. Deci, căzând cel ce era slugă ca și el, îl ruga zicând: Îngăduiește-mă și îți voi plăti. Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare, până ce va plăti datoria. Iar celelalte slugi, văzând deci cele petrecute, s-au întristat foarte și, venind, au spus stăpânului toate cele întâmplate. Atunci, chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ți-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca și tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum și eu am avut milă de tine? Și mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria. Tot așa și Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veți ierta - fiecare fratelui său - din inimile voastre."

 

Vechiul Testament: Daniel 3,25.34-43

Și stând Azaria în mijlocul focului, și deschizând gura sa, așa s-a rugat, zicând: Nu ne părăsi pe noi pentru totdeauna, pentru numele Tău, și nu strica legământul Tău. Și nu depărta mila Ta de la noi, pentru Avraam cel iubit de Tine și pentru Isaac, robul Tău, și pentru Israel, sfântul Tău, cărora le-ai făgăduit să le înmulțești seminția lor, ca stelele cerului și ca nisipul de pe țărmul mării. Căci, Stăpâne, ne-am împuținat mai mult decât toate neamurile și suntem umiliți astăzi, în tot pământul, pentru păcatele noastre. Și nu mai este în vremea aceasta căpetenie, prooroc, nici conducător, nici ardere de tot, nici jertfă, nici prinos, nici tămâie, nici loc unde să aducem înaintea Ta pârga noastră și să aflăm har la Tine. Ci cu suflet zdrobit și cu duh umilit să fim primiți de Tine. Ca ardere de tot de berbeci si de junci, ca zeci de mii de miei grași, așa să fie jertfa noastră înaintea Ta astăzi și înțelegere să găsească la Tine; că nu este rușine celor ce nădăjduiesc în Tine. Și acum urmăm ție cu toată inima, și ne temem de Tine, și căutăm fața Ta. Să nu ne rușinezi pe noi, ci fă cu noi după îndurarea Ta și după mulțimea milei Tale. Și ne scoate pe noi după minunile Tale, și dă mărire numelui Tău, Doamne.

 

Meditație: Cum merg mila și dreptatea împreună? Profetul Amos spune despre Dumnezeu că iartă greșelile de trei ori, dar avertizează că ar putea să nu revoce pedeapsa pentru a patra oară (vezi Amos 1,3-13.2,1-6). Când Petru a pus întrebarea despre iertare, i-a și oferit lui Isus un răspuns, despre care credea că va fi apreciat. De ce să nu iertăm de șapte ori?! Pentru Isus însă este inacceptabil să numeri de câte ori să ierți. Prin răspunsul Său, El dă de înțeles că nu trebuie să existe limită la iertare.

Și exemplifică această lecție cu o parabolă despre două datorii foarte diferite. Primul om datora o sumă enormă de bani - milioane de dolari în ziua de azi. Pe timpul lui Isus această sumă era mai mare decât venitul total al unei provincii - mai mult decât ar fi costat răscumpărarea unui rege! Omul căruia i s-a iertat o astfel de datorie incredibilă nu a putut însă să îi ierte aproapelui său o datorie foarte mică, care era aproximativ de o sută de mii de ori mai mică decât datoria lui. Contrastul nu putea fi mai mare! Nici o ofensă pe care ne-o poate aduce aproapele nu se poate compara cu datoria noastră față de Dumnezeu! Dacă Dumnezeu ne-a iertat fiecăruia dintre noi datoria noastră, care este foarte mare, și noi trebuie să le iertăm celorlalți datoria pe care o au față de noi. Ni s-a iertat o datorie imposibil de plătit. L-a costat pe Dumnezeu propriul lui Fiu pentru a ne răscumpăra cu prețul sângelui Său. Trebuie să fim milostivi așa cum milostiv este Tatăl nostru cel ceresc. Sunteți făcători de pace?

"Doamne, fă din mine un instrument al păcii Tale. Unde este ură eu să aduc iubire. Unde este ofensă eu să aduc iertare. Unde este învrăjbire eu să aduc unire. Unde-i rătăcire eu să aduc adevărul. Unde-i îndoială eu să aduc credință. Unde-i deznădejde eu să aduc speranță. Unde-i întuneric eu să aduc lumină. Unde-i întristare eu s-aduc bucurie." (Rugăciunea Sfântului Francisc de Assisi)

 

Psalmul 24,4-10
Căile Tale, Doamne, arată-mi, și cărările Tale mă învață.
Îndreptează-mă spre adevărul Tău și mă învață, că Tu ești Dumnezeu, Mântuitorul meu, și pe Tine Te-am așteptat toată ziua.
Adu-ți aminte de îndurările și milele Tale, Doamne, că din veac sunt.
Păcatele tinereților mele și ale neștiinței mele nu le pomeni.
După mila Ta pomenește-mă Tu, pentru bunătatea Ta, Doamne.
Bun și drept este Domnul, pentru aceasta lege va pune celor ce greșesc în cale.
Îndrepta-va pe cei blânzi la judecată, învăța-va pe cei blânzi căile Sale.

© 2006 Don Schwager
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire