pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Meditații zilnice pentru Postul Mare 2006
achizitionare: 01.03.2006

Inapoi la cuprins

Vineri (17 martie 2006): Împărăția lui Dumnezeu se va lua de la lucrătorii netrebnici

 

Evanghelia: Matei 21,33-46

Ascultați altă pildă: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie. A împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn și a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucrători, ca să-i ia roadele. Dar lucrătorii, punând mâna pe slugi, pe una au bătut-o, pe alta au omorât-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre. Din nou a trimis alte slugi, mai multe decât cele dintâi, și au făcut cu ele tot așa. La urmă, a trimis la ei pe fiul său zicând: Se vor rușina de fiul meu. Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moștenitorul; veniți să-l omorâm și să avem noi moștenirea lui. Și, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie și l-au ucis. Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători? I-au răspuns: Pe acești răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la timpul lor. Zis-a lor Isus: Au n-ați citit niciodată în Scripturi: "Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta și este lucru minunat în ochii noștri"? De aceea vă spun că împărăția lui Dumnezeu se va lua de la voi și se va da neamului care va face roadele ei. Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi. Iar arhiereii și fariseii, ascultând pildele Lui, au înțeles că despre ei vorbește. Și căutând să-L prindă, s-au temut de popor pentru că Îl socotea prooroc.

 

Vechiul Testament: Facerea 37,3-4.12-13.17-28

Și iubea Israel pe Iosif mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi, pentru că el era copilul bătrâneților lui, și-i făcuse haină lungă și aleasă. Frații lui, văzând că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toți fiii săi, îl urau și nu puteau vorbi cu el prietenos. S-au dus după aceea frații lui să pască oile tatălui lor la Sichem. Și Israel a zis către Iosif: "Frații tăi pasc oile la Sichem. Vino, dar, să te trimit la ei". Iar el a zis: "Mă duc, tată!" Zisu-i-a omul acela: "S-au dus de aici, căci i-am auzit zicând: Haidem la Dotain!" Și s-a dus Iosif după frații săi și i-a găsit la Dotain. Iar ei, văzându-l de departe, până a nu se apropia de ei, au început a unelti asupra lui să-l omoare; Și au zis unii către alții: "Iată visătorul acela de vise vine! Haidem să-l omorâm, să-l aruncăm într-un puț și să zicem că l-a mâncat o fiară sălbatică și vom vedea ce se va alege de visele lui!" Auzind însă aceasta, Ruben a voit să-l scape din mâinile lor, zicând: "Să nu-i ridicăm viața!" Apoi Ruben a adăugat: "Să nu vărsați sânge! Aruncați-l în puțul acela din pustie, dar mâinile să nu vi le puneți pe el!" Iar aceasta o zicea el cu gândul de a-l scăpa din mâinile lor și a-l trimite acasă la tatăl său. Când însă a sosit Iosif la frații săi, ei au dezbrăcat pe Iosif de haina cea lungă și aleasă, cu care era îmbrăcat, Și l-au luat și l-au aruncat în puț; dar puțul era gol și nu avea apă. După aceea șezând să mănânce pâine și căutând cu ochii lor, ei au văzut venind dinspre Galaad o caravană de Ismaeliți, ale căror cămile erau încărcate cu tămâie, eu balsam și cu smirnă, pe care le duceau în Egipt. Atunci a zis Iuda către frații săi: "Ce vom folosi de vom ucide pe fratele nostru și vom ascunde sângele lui? Haidem să-l vindem Ismaeliților acestora, neridicându-ne mâinile asupra lui, pentru că e fratele nostru și trupul nostru". Și au ascultat frații lui. Iar când au trecut negustorii Madianiți pe acolo, frații au tras și au scos pe Iosif din puț și l-au vândut pe el Ismaeliților cu douăzeci de arginți. Și aceștia au dus pe Iosif în Egipt.

 

Meditația: Vă simțiți cumva îndepărtat sau separat de Dumnezeu? Iosif a fost în mod violent respins de frații săi și vândut ca sclav. Trădarea și suferința s-au transformat totuși în final în răscumpărare și reconciliere în relația cu frații săi. "Nu vă temeți! Sunt eu, oare, în locul lui Dumnezeu? Iată, voi ați uneltit asupra mea rele, dar Dumnezeu le-a întors în bine, ca să facă cele ce sunt acum și să păstreze viața unui popor numeros" (Facerea 50,19-20). Iosif îl prefigurează pe Isus care a fost trădat de proprii Săi discipoli și pus să moară pe cruce pentru răscumpărarea noastră. Isus a venit ca să ne reconcilieze cu dreptul și milostivul Dumnezeu. Parabolele sale indică opera pe care a venit să o împlinească - să ne aducă Împărăția lui Dumnezeu.

Care este mesajul parabolei viei? Povestea lui Isus despre stăpânul unei vii și despre nu prea bunii săi lucrători era bine aleasă pentru audiența Sa. Dealurile din Galileea erau pline cu numeroase vii, și era ceva obișnuit ca stăpânii să le încredințeze unor lucrători. Mulți făceau aceasta cu singurul scop de a aduna roadele la timpul potrivit. De ce povestea lui Isus despre lucrătorii netrebnici i-a deranjat pe farisei și pe cărturari? Pentru că ea conținea atât un mesaj profetic, cât și un avertisment. Isaia vorbise deja despre casa lui Israel ca despre "via Domnului" (Isaia 5,7). Cei care îl ascultau pe Isus puteau ușor să înțeleagă această parabolă ca referindu-se la înțelegerea dintre Dumnezeu și un popor încăpățânat și rebel. Această parabolă ne vorbește foarte bine și nouă, astăzi. Ne transmite câteva adevăruri importante despre Dumnezeu și despre modul în care el se relaționează cu poporul său. În primul rând ne vorbește despre generozitatea și încrederea lui Dumnezeu. Via este bine dotată cu tot ce au nevoie lucrătorii. Stăpânul a plecat departe și a lăsat via în mâinile lucrătorilor. Dumnezeu la fel ne încredințează și nouă libertatea de a ne conduce viața după cum alegem. Această parabolă ne mai spune despre răbdarea și dreptatea lui Dumnezeu. Nu o dată, ci de multe ori El le-a iertat lucrătorilor datoriile. Dar atunci când lucrătorii profită de răbdarea Sa se ajunge la judecată și dreptate.

Isus a prezis atât moartea cât și triumful Său final. Știa că va fi respins și ucis, dar știa și că acesta nu va fi sfârșitul. După respingere vine gloria - gloria Învierii și ridicării de-a dreapta Tatălui. Domnul binecuvântează poporul Său astăzi cu darul Împărăției Sale. Și promite că vom aduce mai mult rod dacă vom rămâne în El (vezi Ioan 15,1-11). Ne încredințează darurile Sale și harul Său fiecăruia dintre noi și ne dă să lucrăm în via Sa - trupul lui Cristos. El promite că munca noastră nu va fi în van dacă perseverăm în credință până la sfârșit (vezi 1Corinteni 15,58). Ne putem aștepta la încercări și chiar persecuții. Dar la final vom triumfa. Lucrăm noi pentru Domnul cu speranță și bucurie, cu încredere în victoria Sa?

"Îți mulțumesc, Doamne Isuse Cristoase, pentru toate cele ce ni le-ai dat; pentru toate durerile și insultele pe care le-ai permis. O, Mântuitorule îndurător, Prietene și Frate, ajută-ne să te cunoaștem mai bine, să te iubim mai cu foc, să te urmăm mai îndeaproape, de dragul Tău."

 

Psalmul 104,16-20
Și a chemat foamete pe pământ și a sfărâmat paiul de grâu.
Trimis-a înaintea lor om; rob a fost rânduit Iosif.
Smeritu-l-au, punând în obezi picioarele lui; prin fier a trecut sufletul lui, până ce a venit cuvântul Lui.
Cuvântul Domnului l-a aprins pe el; trimis-a împăratul și l-a slobozit, căpetenia poporului și l-a liberat pe el.
Pusu-l-a pe el domn casei lui și căpetenie peste toată avuția lui.

© 2006 Don Schwager
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire