pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Meditații zilnice pentru Postul Mare 2006
achizitionare: 01.03.2006

Inapoi la cuprins

Joi (16 martie 2006): "Lazăr a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam"

Evanghelia: Luca 16,19-31

Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră și în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porții lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar și câinii venind, lingeau bubele lui. Și a murit săracul și a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit și bogatul și a fost înmormântat. Și în iad, ridicându-și ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul lui. Și el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ți milă de mine și trimite pe Lazăr să-și ude vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ți aminte că ai primit cele bune ale tale în viața ta, și Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuiești. Și peste toate acestea, între noi și voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiți în casa tatălui meu, Căci am cinci frați, să le spună lor acestea, ca să nu vină și ei în acest loc de chin. Și i-a zis Avraam: Au pe Moise și pe prooroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morți se va duce la ei, se vor pocăi. Și i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise și de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morți.

 

Vechiul Testament: Ieremia 17,5-10

Așa zice Domnul: "Blestemat fie omul care se încrede în om și își face sprijin din trup omenesc și a cărui inimă se depărtează de Domnul. Acela va fi ca ierburile pustiului și nu va vedea când va veni binele, ci va locui în locurile arse ale pustiului, în pământ neroditor și nelocuit. Binecuvântat fie omul care nădăjduiește în Domnul și a cărui nădejde este Domnul, deoarece acesta va fi ca pomul sădit lângă ape, care-și întinde rădăcinile pe lângă râu și nu știe când vine arșița; frunzele lui sunt verzi, la timp de secetă nu se teme și nu încetează a rodi. Inima omului este mai vicleană decât orice și foarte stricată! Cine o va cunoaște! Eu, Domnul, pătrund inima și încerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după căile lui și după roada faptelor lui."

 

Meditație: Ce vă întărește în momentele de încercare și de întristare? Ieremia ne spune că oricine nădăjduiește în Dumnezeu nu va fi dezamăgit și nu va muri de sete când în jurul său totul a secat. Dumnezeu nu va fi doar consolarea lui, ci și sursă inepuizabilă de bucurie. Parabola lui Isus despre săracul Lazăr ne conduce spre o idee similară. În acest episod Isus ilustrează o scenă cu contraste dramatice: bogăție și sărăcie, rai și iad, compasiune și indiferență, includere și excludere. De asemenea vedem o bruscă și dramatică schimbare a norocului. Lazăr nu era doar sărac, ci și bolnav și incapabil să se ridice. El "zăcea" la poarta casei bogatului. Câinii îi lingeau rănile și probabil îi furau din puțina mâncare ce o avea. Îndurarea chinurilor provocate de acești câini se adăuga suferinței oricum mari a acestui om sărac. Bogatul îl trata cu dispreț și indiferență, până când norocul s-a întors! În economia lui Dumnezeu, cei care se țin de bunurile pe care le au, la final le pierd, în timp ce cei care le împărtășesc în mod generos, primesc înapoi mult mai mult decât au dat.

Numele Lazarus înseamnă Dumnezeu este ajutorul meu. În ciuda vieții de suferință, Lazăr nu și-a pierdut speranța în Dumnezeu. Ochii lui erau fixați pe comoara păstrată pentru el în ceruri. Bogatul însă, nu își putea lua ochii de pe bogățiile materiale. Nu doar că avea tot ce îi trebuia, dar și cheltuia totul pe el. Era prea absorbit de bunurile lui pentru a mai vedea nevoile altora. L-a pierdut din vedere pe Dumnezeu și comoara din ceruri, deoarece era prea preocupat să caute bucuria în lucrurile pământești. Slujea bunăstarea, nu pe Dumnezeu. Dar în final bogatul a devenit cerșetor! Cunoaștem noi oare bucuria și libertatea ce ne-o dă să îl avem pe Dumnezeu ca adevărata și veșnica noastră comoară? Cei care își pun speranțele în Dumnezeu nu vor fi dezamăgiți.

"Doamne, Tu ești bucuria și comoara mea. Fă-mă bogat în cele cerești și dă-mi o inimă generoasă ca să împart în mod liber cu ceilalți bogățiile materiale și spirituale pe care Tu mi le-ai dat."

 

Psalmul 1
Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioșilor și în calea păcătoșilor nu a stat și pe scaunul hulitorilor n-a șezut;
Ci în legea Domnului e voia lui și la legea Lui va cugeta ziua și noaptea.
Și va fi ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa și frunza lui nu va cădea și toate câte va face vor spori:
Nu sunt așa necredincioșii, nu sunt așa! Ci ca praful ce-l spulberă vântul de pe fața pământului.
De aceea nu se vor ridica necredincioșii la judecată, nici păcătoșii în sfatul drepților.
Că știe Domnul calea drepților, iar calea necredincioșilor va pieri.

© 2006 Don Schwager
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire