pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Pâinea zilnică a cuvântului
Albert Vanhoye

achizitionare: 27.11.2003; sursa: Sapientia

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior SÂMBĂTĂ

Os 6,1-6; Ps 50; Lc 18,9-14

Trebuie să-i fim foarte recunoscători Domnului pentru că ne-a relatat această parabolă: este, desigur, un dar foarte necesar al iubirii sale. Când aceste două figuri atât de contrastante s-au fixat în memoria noastră, suntem feriți de orice ispită de a ne prefera pe noi altora de fiecare dată când putem face un anumit bine. Și Biserica are delicatețea de a ne oferi această relatare pentru meditația noastră tocmai atunci când, dacă am trăit bine timpul Postului, ar putea apărea ispita de a ne considera mai buni decât alții: "Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile... Dumnezeule, îți mulțumesc pentru că nu sunt ca ceilalți oameni!" E o ispită care, dacă ar fi urmată, ar transforma toate faptele noastre bune în fapte rele, deșarte, fără folos pentru alții și dăunătoare pentru noi, pentru că, în loc de a ne apropia de Domnul, ne-am îndepărta de el tot mai mult.

"Iubire vreau și nu jertfă, și a-l cunoaște pe Dumnezeu mai mult decât arderile de tot", spune Domnul prin gura profetului Osea. Preocuparea noastră, în acest timp, ar trebui să fie de a ne uni milei lui Isus, care a fost numărat printre cei nelegiuiți, care a luat asupra sa vinovăția tuturor, care a acceptat să moară pentru mântuirea noastră. El nu s-a separat, nu s-a preferat altora, ci s-a pus în mijlocul lor, chiar al celor mai mari păcătoși. Așa trebuie să facem și noi.

Dacă ne rugăm mai mult, dacă facem pocăință, trebuie să facem aceasta pentru păcatele noastre și pentru păcatele altora; dacă ne-am apropiat mai mult de Domnul, aceasta trebuie să fie dovedită din modul nostru de a ne apropia de alții, cu mai multă milă, cu mai multă iubire.

Dumnezeu și ceilalți nu pot fi separați.

Pentru a rămâne credincioși în această atitudine spirituală, e necesar să ne amintim că tot binele pe care îl facem îl putem face numai datorită harului lui Dumnezeu, numai dacă suntem în unire cu el: "Fără mine nu puteți face nimic".

Dacă suntem singuri, vom fi triști, austeri; dacă suntem cu el, suntem în caritatea care ne deschide inima noastră și inimile altora.

Să ne sprijinim, cu umilință și încredere, în Domnul.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire