pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Tăcerea, atribut divin
pr. Anton Dancă

achizitionare: 20.08.2003; sursa: Editura Presa Bună

Inapoi la cuprins

Meditația XIV

Tăcerea ca dreptate

Nu numai Preacurata ne poate ajuta să intrăm în respirația și ritmul inimii lui Dumnezeu, așa cum am constatat în meditația precedentă, dar și acela pe care îl putem numi drept "geniul tăcerii", Sfântul Iosif.

Sfântul Iosif apare în Sfânta Scriptură ca "bărbat drept" (Mt 1,19). Prin urmare, tăcerea lui, fiindcă nu ne-a rămas nici un "cuvânt" ca moștenire, este și trebuie să fie "dreaptă".

"Toate căile Domnului sunt dreptate" (Deut 32,4). Psalmistul se ruga: "Fă-mă, Doamne, să cunosc căile Tale!" (Ps 25,4). Dumnezeu se plânge că Israelul nu a cunoscut "căile" sale (Ev 3,10).

"Căile Domnului" reprezintă "voința lui Dumnezeu", care este întotdeauna dreaptă, sfântă.

Dreaptă este voința lui Dumnezeu și sf. Iosif s-a sprijinit și s-a înălțat pe ea, așa cum se cațără iedera pe zid sau pe un copac.

Foarte interesant: în grădina casei în care s-au ținut mai mulți ani de-a rândul cursurile internaționale de spiritualitate din localitatea Casale Corte Cero -Gethsemani- Novara, Italia, organizate an de an de Academia Regina Apostolorum din Roma (LC), am văzut o iederă foarte verde, viguroasă și înălțată până aproape în vârful unui pom... Dar, ceea ce m-a surprins cel mai mult, a fost faptul că această iederă nu mai avea rădăcini. De la o înălțime de aproximativ doi metri de pământ, ea trăia făcând un fel de simbioză cu pomul de care se agățase. Acest fapt mi-a sugerat o idee minunată: acela care se agață de voința lui Dumnezeu devine "drept", se înalță drept spre Cer, fără să mai aibă trebuință de rădăcini pământești...

Un astfel de om a fost Sfântul Iosif, tatăl purtător de grijă al lui Isus și soțul feciorelnic al Mamei lui Dumnezeu.

Prin ce ne-a arătat Sfântul Iosif că a trăit numai din voința lui Dumnezeu, datorită căreia s-a înălțat drept spre Cer?

A trăit darul lui Dumnezeu, credința, în cea mai profundă intimitate, în cămăruța cea mai tainică a sufletului, fiindcă "Cel drept, a prorocit Duhul Sfânt, va trăi din credință" (Hab 2,4; Rom 1,17).

"Lex orandi, lex credendi" - "După cum te rogi, așa crezi" - s-ar traduce mai liber dictonul Creștinul dă dovadă de credință, după felul cum se roagă.

În cămăruța secretă a sufletului său, Iosif se refugia mereu, închidea ușa și se ruga cu profetul Isaia: "Picurați roua de sus, voi Ceruri, și norii să-l ploaie pe Cel Drept" (Is 45,8), pe Mesia, care va avea ca hrană numai și numai voința lui Dumnezeu, arătând calea cea mai dreaptă către Tatăl.

Sf. Iosif apare ca un geniu al tăcerii, plin de înțelepciune și de acțiune, așa cum spune Ernest Hello: "Măsura cu care sufletul s-a adăpat în tăcere, este măsura cu care el se dăruiește în acțiune". Tăcerea lui Iosif dă intensitate credinței, o amplifică prin rugăciune și o pune în evidență prin viață. Tăcerea ni-l pune înaintea ochilor ca pe un univers de taine, un univers de înțelepciune și înțelegere...

Dacă îl contemplăm în cel mai dramatic moment al vieții sale, ușor ne dăm seama cât de "drept" a fost prin tăcerea sa în tot restul anilor săi... Acest moment, culminant în dramatism, a fost acela în care a aflat că Logodnica este însărcinată.

Ne putem închipui ce se întâmplă în sufletul unui tânăr credincios din lume, logodit fiind, aflând că aceea pe care crede că o iubește mai mult decât pe sine, pe părinți, pe frați și surori, este însărcinată?... El a respectat-o în numele lui Dumnezeu, în numele virtuții virginale, în numele iubirii curate, în numele a tot ceea ce este sfânt... Și acum?...

Furtunile sufletești, pentru unii tineri, chiar considerați credincioși, au fost atât de puternice, că i-au dus la sinucidere, crimă, răzbunare, dezechilibru psihic pe toată viața; unii au renunțat la căsătorie și au trăit în celibat, fără a mai avea încredere în cuvântul femeii, unii au trăit în destrăbălare, alții s-au retras la mănăstire etc.

Iosif încheiase logodna cu Maria în vederea unei căsătorii feciorelnice, de o intimitate îngerească. El i-a făgăduit Mariei căsătoria feciorelnică pentru că o iubea cu o iubire pe măsura posibilităților unei ființe umane, înscrise într-un plan deosebit al lui Dumnezeu prin har.

Când cineva iubește total, făgăduiește orice...

Se povestește despre un tânăr că, la cererea logodnicei sale, și-a omorât propria mamă și i-a adus inima. I-o aducea cu atâta grabă că, pe drum, împiedicându-se, a căzut și a scăpat inima mamei în praful drumului, care, din praf, l-a întrebat: "Fiul meu, te-ai lovit rău?" Faptul arată că nu este iubire mai curată și mai dezinteresată ca iubirea unei mame și totuși tânărul renunță și la aceasta, de dragul logodnicei sale...

Să revenim! Când Iosif i-a făgăduit Logodnicei sale căsătoria feciorelnică, a crezut cu toată convingerea că acest lucru este conform cu voința lui Dumnezeu. În acest punct culminant al vieții sale, când află că Logodnica sa este însărcinată, intervine proba credinței: Oare chiar a fost voința lui Dumnezeu, ca eu să-i făgăduiesc o astfel de căsătorie?... I se pare că nu... Are impresia că s-a grăbit, că făgăduința a făcut-o sub impulsul iubirii curate, este drept, dar umane... Trebuia să cerceteze mai bine voința lui Dumnezeu... Și acum: ce trebuie făcut?... Să dispereze că a ratat cea mai mare problemă a vieții?... Nu. Hotărât: "O voi lăsa în ascuns". Adică: Mă voi refugia în intimitatea lui Dumnezeu Tatăl și el va dispune... Voi închide ușa.

S-o lase în ascuns (Mt 1,19). Semnificația este: în cea mai profundă intimitate cu voința lui Dumnezeu, conformă cu: "Roagă-te în ascuns și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti!" (Mt 6,4).

Sfântul Iosif, "bărbat drept", n-a spus nici un cuvânt. Cuvintele pot deveni furtună care strâmbă și rupe chiar și pe cei mai vajnici stejari și cedri ai Libanului. "Ori de câte ori am ieșit în lume, spunea Seneca cu amărăciune, m-am întors acasă mai puțin om". Cuvintele m-au frânt, m-au strâmbat.

Tăcerea îndreaptă cele strâmbe. Iosif vrea s-o lase în ascuns, totul să rămână o taină în lăuntrul său, pe care s-o știe numai Dumnezeu; el se abține de a-și da cu părerea...

"S-o lase în ascuns este hotărârea luată pe baza cuvântului divin: "Blestemat omul care își pune încrederea în oameni, părăsind pe Domnul. Fericit bărbatul care își pune încrederea în Domnul și la legea lui cugetă zi și noapte" (Ier 17,5-7). Iosif se hotărăște să se retragă în ascuns ca, cugetând la legea Domnului ziua și noaptea, să-și păstreze fericirea inimii, ca să nu se strâmbe, ca să nu se frângă în furtună...

Din proba credinței, datorită tăcerii, Iosif nu iese cu aripile frânte, ci zboară mai sus, spre Izvorul luminii; cucerește dreptatea prin lăsarea Logodnicei în ascuns, în tăcerea divină.

Această atitudine de tăcere ca dreptate îi atrage binecuvântarea Cerului printr-un înger, care îi spune: "Iosife, fiul lui David, nu te teme să o iei la tine pe Maria, logodnica ta, fiindcă ceea ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naște un fiu, iar tu îi vei da numele de Isus, căci el va mântui pe poporul său de păcatele lui" (Mt 1,20-21).

Ne-am gândit vreodată ce lucruri mari a obținut prin tăcere? Confirmarea că el este "fiul lui David"; îi înlătură teama, acel ghimpe chinuitor că n-ar fi făcut toate conform voinței divine; îndemnul de a o lua pe Maria în căsătorie constituie o ratificare cerească a înțelegerii lor; zămislirea sarcinii Ei poate fi invidiată și de îngerii Cerului, fiind opera Duhului Sfânt; va pune nume Celui zămislit, un nume de "Mântuitor" - "Isus" - în care poporul și toate neamurile își vor găsi eliberarea din cea mai grea sclavie a păcatului; prin impunerea numelui de Isus, Iosif își dă seama că este înălțat la cea mai înaltă demnitate: tată purtător de grijă al Fiului lui Dumnezeu.

Isus arată ucenicilor săi că: "Nimic nu este ascuns, care să nu fie dezvăluit, sau tăinuit, care să nu fie aflat... Ceea ce ați auzit la ureche (în secret, în ascuns), vestiți de pe acoperișuri!" (Mt 10,26-28).

Ceea ce Iosif a auzit "în ascuns", când s-a hotărât să o lase pe Logodnica sa în taină, "se va vesti de pe acoperișuri", adică nu atât cu vocea, cu glasul gurii, ci cu viața, cu întreaga făptură pusă în bătaia soarelui pe acoperiș, fără să poată ascunde ceva în fața oamenilor... Despre acest lucru dă mărturie Logodnica însăși, devenită soție, Maria, când îi spune lui Isus aflat în templu: "Iată, tatăl tău și cu mine te-am căutat plini de îngrijorare" (Lc 2,49). Iosif așa s-a comportat în viață ca tată purtător de grijă al lui Isus, că Preacurata Mamă a lui Dumnezeu a rămas atât de impresionată încât l-a așezat chiar înaintea grijii Ei materne: "Iată, tatăl tău și cu mine te-am căutat". Iosif nu l-ar fi căutat cu îngrijorare paternă, dacă nu l-ar fi aflat "în ascuns", când s-a hotărât "s-o lase în ascuns" pe Logodnica sa, devenită Mama Fiului lui Dumnezeu, și în acel ascuns îngerul i-a spus: "îi vei pune numele de Isus".

Spune sf. Paul: "Celui care lucrează, nu i se socotește plata ca dar, ci ca datorie; pe când celui care nu lucrează, ci crede în acela care îndreptă pe păcătos, credința lui se socotește ca dreptate" (Rom 4,4-5).

Iosif n-a făcut o investigație, n-a supus anchetei sau cenzurii pe Logodnica sa, nu s-a bazat pe forțele proprii sau pe cele lumești, n-a lucrat omenește, ca să afle adevărul, ci a crezut că Dumnezeu singur are putere să judece astfel de lucruri și, dacă ceva este strâmb din partea lui sau a Logodnicei sale, Iahve singur poate îndrepta; de aceea "credința lui i se socotește ca dreptate". Tăcerea, care este cea mai profundă dovadă de încredere în persoana divină, este "dreptate". Și Iosif a fost "bărbat drept".

Această bucurie a lui Iosif, izvorâtă din tăcere, l-a determinat să continue a tăcea până la moarte, să se lase pe sine însuși în ascuns. Și Dumnezeu l-a înălțat.

Înțeleg de ce eu nu am mai multe bucurii în viață?... Fiindcă nu știu să las și să mă las ascuns în taina divină a tăcerii ca dreptate.

Doamne, lumea este bolnavă de "gură spartă" și suferă cumplit. Vindec-o prin mijlocirea sf. Iosif, începând cu mine, ca să ajung la înțelepciunea inimii!


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire