pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Meditații la misterele Rozariului
achizitionare: 04.10.2004

Inapoi la cuprins Misterele de lumină

Nunta din Cana

Rozariul, această coroană de roze atât de plăcută Mamei cerești, suntem chemați să-l medităm în fiecare zi. Și cum să nu-i fie dragă Sfintei Fecioare, câtă vreme prezintă diferite aspecte din viața ei petrecută alături de Isus, Fiul său. Unul din aceste aspecte s-a desfășurat la Cana, undeva în Galileea, la 9 kilometri de Nazaret, locul copilăriei și al adolescenței lui Isus. Minunea pe care Isus a înfăptuit-o aici scoate în evidență intervenția Mariei la Fiul ei Isus pentru cel în nevoi. Maria a observat că vinul s-a terminat și, pentru ca mirii să nu se facă de rușine, merge la Isus și îi spune simplu: "Nu mai au vin". Ea nu are nevoie să-i explice lui Isus cum și de ce s-a întâmplat așa, și pentru ce îi spune acest lucru. Prin aceasta Maria ne dă un exemplu de rugăciune. Când îi cerem ceva lui Dumnezeu, nu trebuie să folosim multe cuvinte, pentru că El cunoaște problemele noastre. Dar să ne prezentăm în fața lui cu simplitate și încredere. Chiar dacă Isus i-a răspuns Mariei: "Ce ne privește pe mine și pe tine, femeie? Încă nu a venit ceasul meu", cu toate acestea Maria are încredere că Isus nu o va refuza și îi va împlini cererea. Maria intervine la Isus pentru ca fericirea mirilor să nu fie umbrită.

Isus vine în mijlocul celor aflați la nuntă și preface apa în vin, care era necesar în acel moment. Noi trebuie să îl rugăm pe Isus să schimbe nu apa în vin, pentru că noi nu de aceasta avem nevoie, ci sufletele noastre - care rătăcesc departe de Dumnezeu și de legile sale - în sanctuare ale Duhului Sfânt, să avem o inimă curată, credincioasă. Prin darul schimbării apei în vin, Isus dăruiește omenirii posibilitatea de a înțelege că El a venit în lume pentru salvarea și transformarea omului în ceea ce este de fapt: Creatură a lui Dumnezeu cu trupul și cu sufletul. După cum Isus a transformat apa în vin, tot astfel trebuie să ne lăsăm transformați și noi ca să facem voința lui Dumnezeu.

Pentru fiecare dintre noi Maria dorește același lucru: fericirea, dar mai ales cea veșnică. Să ne gândim de câte ori am alergat la Maria în necazurile noastre știind că ea le va prezenta Fiului ei. De multe ori nu ne simțim vrednici, din cauza păcatelor noastre, să ne prezentăm cu cererile noastre direct la Isus, și atunci apelăm la mijlocirea Mariei. De multe ori nu primim un răspuns imediat, dar aceasta nu trebuie să ne descurajeze. Cererile noastre nu trebuie să fie egoiste, ci trebuie să urmărească și binele celorlalți. Trebuie să avem încredere în ajutorul lui Dumnezeu așa cum Maria a avut în Isus la nunta din Cana, și să nu cerem explicații. Mama lui Isus a spus slujitorilor: "Faceți tot ce vă va spune". Erau acolo șase vase de piatră puse pentru purificarea iudeilor, fiecare de 80 sau 100 de litri. Isus le-a spus: "Umpleți vasele cu apă!" Iar ei le-au umplut până sus. Atunci le-a spus: "Scoateți acum și duceți nașului!"

Nouă ce ne spune Isus să facem? Nimic mai mult decât să împlinim poruncile. Unii, sau chiar majoritatea oamenilor, sunt de părere că nu e ușor să împlinești poruncile. Tot ce faci necesită efort, iar atunci când după efort și multe sacrificii reușești să păzești poruncile, vei gusta adevărata pace și fericire pe care numai Dumnezeu o poate da. Pe drumul acestei vieți, omul întâlnește multe obstacole și greutăți în împlinirea voinței lui Dumnezeu, pentru că este slab și neputincios. Așa cum la nunta din Cana mirii au beneficiat de o minune, la fel și fiecare dintre noi are nevoie de ajutorul Domnului pentru a-și duce la bun sfârșit menirea de pe acest pământ.

După ce slujitorii au umplut vasele de piatră cu apă, Isus a transformat apa în vin. Cu siguranță că Isus așteaptă și colaborarea noastră, efortul nostru de a face binele și dorința noastră de mântuire. Pentru ca Dumnezeu să pună ceva în traista noastră trebuie să avem mai întâi traista. Când omul stă departe de Dumnezeu are un gol în interior, simte că îi lipsește ceva și nu este fericit. În zilele noastre vedem atâtea familii distruse. Și aceasta din cauză că din mijlocul lor lipsește Dumnezeu. Au înlocuit iubirea de Dumnezeu și de aproapele cu interese meschine și nepăsare, ba chiar cu ură. Iubirea dintre soți, de exemplu, trebuie să fie atât de mare și sinceră, încât soții să ajungă să înțeleagă chiar și numai din priviri bucuria, tristețea sau nevoile celuilalt. Și pentru ca iubirea lor să fie și durabilă, au nevoie de Dumnezeu în mijlocul lor. Imaginați-vă ce s-ar fi întâmplat dacă Maria și Isus nu ar fi fost invitați la nuntă. Bucuria mirilor s-ar fi transformat în tristețe și rușine. Isus vrea ca noi să îl invităm la nunta sufletului nostru, să fie prezent în viața noastră la bucurii și necazuri, să ne susțină mereu cu harul său. Nu trebuie doar să îl invităm, ci să îl și primim. După cum Isus a venit la nunta din Cana, pentru ca familia nou instituită să fie binecuvântată cu harurile sale, la fel să îl primim și să îl chemăm și noi, ca să fie prezent mereu în familiile noastre, cu harul Său, binecuvântarea și pacea Sa.

Maria și Isus nu ne promit că în această viață vom avea parte numai de bucurii și bunăstare, ci ne promit Paradisul. Dumnezeu permite să avem parte și de durere, de tristețe și încercări tocmai pentru a ne întări în lupta cu slăbiciunile noastre. De multe ori un necaz, o durere, ne permite să privim în interiorul nostru și să vedem mai clar gunoiul pe care l-am depozitat acolo. Cu încredere în iubirea și milostivirea lui Dumnezeu și cu ajutorul Sfintei Fecioare Maria, să ne apucăm să facem curățenie și să ne convertim sufletele, așa cum Isus a transformat apa în vin la nunta din Cana. Isus a săvârșit această minune pentru a nu o refuza pe Maria, mama sa, dar și pentru ca să întărească credința apostolilor săi. Această primă minune a lui Isus a dezvăluit puterea și slava sa dumnezeiască.

Maria este mijlocitoare între noi și Dumnezeu. Ea mijlocește pentru noi, la Dumnezeu, în fiecare clipă a vieții noastre, chiar dacă noi, de multe ori, ne prefacem că am uitat cui îi aparținem și cine are cu adevărat grijă de noi.

sr. Irina Patrașc, Tel Aviv
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire