pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Meditații la misterele Rozariului
achizitionare: 04.10.2004

Inapoi la cuprins Misterele de bucurie

Nașterea lui Isus

"Nu vă fie teamă, căci iată vă aduc o veste bună, de mare bucurie pentru întregul popor. În orașul lui David vi s-a născut azi Mântuitor. El este Hristos Domnul." (Lc 2,10)

Într-o peșteră umilă, rece și sărăcăcioasă din Betleem, s-a născut Pruncul Isus, cerescul Mântuitor, care s-a întrupat din Fecioara Maria. S-a născut ca și alți copii într-o familie, lăsând să se înțeleagă că este fiul meșteșugarului Iosif și al unei femei la fel de modeste. De fapt, Mama Lui, așa după cum îi cântă Biserica, este "mai curată decât heruvimii și mai mărită decât serafimii". Deși este din neamul lui Iuda, nu deține bogății terestre, dar are cele mai nobile calități ale sufletului, iar acum are în brațe o comoară cerească. Sfântul Iosif, tatăl purtător de grijă al lui Isus, este din familia lui David, cea consacrată pentru regalitate. Bogățiile deținute de el sunt sclipitoarele lui însușiri morale, care justifică importanța misiunii pe care a primit-o de la Tatăl. Maternitatea Mariei trebuia acoperită cu un văl, altfel misterul Ei nu ar fi fost înțeles sau crezut. Natura dumnezeiască a lui Isus nu avea trup și sânge. Acestea i le-a dat natura umană a Mariei.

Cerul s-a apropiat de pământ și a coborât Mântuitorul. Pământul primește din cer semnul împăcării cu Dumnezeu. Cerul se deschide pentru oameni, fiindcă Dumnezeu a coborât pe pământ. Cel necuprins a devenit vremelnic mărginit. Soarele luminează acum în mijlocul nostru. Cel nevăzut poate fi acum admirat. Cel neauzit are acum vocea oamenilor. Cel nepalpabil poate fi atins. Cel puternic este acum slab și are nevoie de ajutorul oamenilor. Imposibilul a devenit posibil prin Dumnezeu, care, iubindu-ne, ne-a trimis pe Principele păcii într-un moment când pământul părea a fi departe de cer și se vehicula ideea răzbunării între oameni.

Peștera care adăpostea Treimea pământească este luminată de o stea. Acea stea este ghidul celor trei magi de la răsărit, de care se lasă călăuziți. Credința lor este fundamentată de profeți: "Iar tu Betleem, pământ al lui Iuda, nicidecum nu ești cea mai mică dintre cetățile de frunte ale lui Iuda, că din sânu-ți se va ridica un conducător care va păstori poporul lui Israel" (Mt 2,5-6). Bucurându-se de întâlnirea cu Isus și închinându-I-se, magii I-au oferit aur, smirnă și tămâie.

Bucuria cerului este transmisă unor reprezentativi oameni umili și săraci: păstorilor, de către îngeri. Ei merg în grabă pentru a-L preamări pe Cel considerat de-al lor. De fapt, Evanghelia îi numește fericiți pe cei săraci. De la Pruncul Isus învățăm virtutea dezlipirii de averi. Câte fapte nesăbuite la cei pentru care mărirea și bogăția sunt adevărați idoli: de la minciună, invidie, fraudă până la crimă. Ne cutremurăm, gândindu-ne la Irod care nu s-a dat înapoi de la a sacrifica 40.000 de copii nevinovați, sperând ca printre ei să se afle Isus, de care se temea ca de un presupus rival al Coroanei. Câtă avarie, tensiune, neliniște și dorința de-a mai acumula averi, pentru unii. Când vor constata că adevărata bogăție cerească nu o vor dobândi și că toată strălucirea bogățiilor lor e o umbră slabă față de adevăratele virtuți, că își pot vinde sufletul pe un preț mic, devalorizat complet în patria cerească, vor fi dezamăgiți. Alții, în schimb, îi ajută mult pe semenii lor care sunt în suferință. Fericiți cei săraci, dar cu condiția să nu-și blesteme sărăcia sau să nu contribuie chiar ei la menținerea acestei stări prin lene sau anumite vicii.

Ni s-a născut Mântuitorul. E motiv de bucurie nu numai pentru cei cu credință, ci și pentru cei care au pus la îndoială nașterea Lui. Isus a venit în lume nu numai pentru drepți, cât mai ales pentru păcătoși. Se bucură cei bogați care învață de la El cum în mijlocul averii pot fi aproape de Isus, dezlipindu-și sufletul de ea. Se bucură cei săraci fiindcă El le-a îmbrăcat haina și le spune cât de bogați pot fi în mijlocul lipsurilor. Se bucură cei învățați, știind că El le va fi subiectul multor scrieri. Se bucură și cei mai puțin școlați, care știu că Isus este Adevărul care se exprimă.

Prin Hristos, Creatorul s-a întâlnit cu creația, devenind posibilă împăcarea omului cu Dumnezeu. Cântă de bucuria nașterii Lui vocile oamenilor sau sofisticate instrumente muzicale. Cântă în special cele mai sensibile corzi ale inimilor. Isus a luat chipul nostru pentru a ne atrage, întrucât mărețiile descurajează și păstrează distanța. Avem dreptul să ne apropiem de El, întrucât a preluat însușirile noastre.

Prin Fecioara Maria, a venit în lume noul Adam. El a sălășluit în sânul său și a crescut în sufletul său. Participând la opera de mântuire, L-a născut pentru a fi dăruit oamenilor. Mama lui Isus și Mama noastră a avut o dublă maternitate: cea dumnezeiască și cea spirituală. Alegerea Fecioarei Maria este unică, dar Isus trebuie să se nască și în noi și să crească într-un mod anume, pentru că Fiul nu este numai al Mariei, ci și al celor care au primit Cuvântul în suflet.

Rămâi cu noi, Pruncule Isus, căci nu ești numai bucuria unui zâmbet de copil, ci ești însuși sensul existenței noastre. Mamă Fecioară, ajută-ne ca, atunci când suntem dezorientați în necazurile vieții, să zărim steaua lui Hristos, să-L căutăm cu magii și să-I asigurăm permanent o locuință caldă în inima noastră.

Silvia Pantiș, Oradea
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire