pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Meditații la misterele Rozariului
achizitionare: 04.10.2004

Inapoi la cuprins Misterele de slavă

Încoronarea Mariei ca Regină în cer

Ultimul mister pe care îl contemplăm în rugăciunea Rozariului este cel care aduce rezultat deplin în opera de mântuire a lui Cristos, Fiul lui Dumnezeu, făcând ca creatura sa să fie pe deplin conformă cu ceea ce Dumnezeu a voit când a creat lumea. Prefacerea de la Liturgia Sfinților - folosind un moto al Sfântului Augustin - aduce mulțumire Domnului pentru ceea ce au făcut Sfinții, spunând: "încoronând meritele lor încoronezi darurile tale, o Doamne". Așa și pentru Fecioara Maria, Mama lui Cristos. Dumnezeu a ales-o pentru a fi Mama Fiului în umanitatea sa, și de aceea Dumnezeu i-a dat darul de a fi "plină de har", născută fără păcat, Neprihănita zămislire. Fiecare "Bucură-te Marie" ne amintește că sfințenia vine de la Dumnezeu ca de la un izvor nesecat de har.

Sfânta Fecioară Maria ar putea spune ceea ce scria Sfântul Paul: "pentru mine a trăi înseamnă Cristos" (Fil. 1,21), și spunând al său "fiat" Îngerului Gabriel în ziua Bunei Vestiri, ea făcea pe deplin voința lui Dumnezeu. În Magnificat, Maria recunoaște că totul vine de la Dumnezeu: "Lucruri mari a făcut în mine cel Atotputernic și Sfânt e numele lui" (Lc. 1,49); așadar, la încoronarea sa, după ce și-a îndeplinit misiunea aici pe pământ, Maria arată în această stare de slavă că, într-adevăr, "cel Atotputernic a făcut lucruri mari" în ea.

În această slavă, Sfânta Fecioară Maria este pentru noi icoana propriei noastre vocații de discipoli ai lui Cristos Fiul său. În Ea vedem împlinirea planului de mântuire al lui Dumnezeu pentru omenire, pentru fiecare dintre noi. De aceea, de-a lungul secolelor, Biserica invocă acest mister de izbândă a voinței lui Dumnezeu "precum în cer așa și pe pământ" (Mt. 6, 10) - mai întâi în Preasfânta Fecioară Maria, și apoi în noi la sfârșitul timpurilor. Apocalipsa Apostolului Ioan - care a fost atât de aproape de Maria pentru a o primi ca mamă de la însuși Isus când murea pe Cruce - ne propune să contemplăm "un semn mare" care "își făcu apariția pe cer: o Femeie, îmbrăcată în soare, cu luna sub picioarele ei, iar pe cap cu o cunună de douăsprezece stele" (Apoc. 12, 1). Este vorba de Fecioara Maria, Mama unui "fiu, un băiat, care va trebui să păstorească popoarele toate cu un toiag de fier" (Apoc. 12, 5); dar și Biserica este ca o mamă, care generează fii ai lui Dumnezeu prin intermediul botezului, căci și Biserica este slăvită în ceruri la sfârșitul veacurilor: "și au văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, Cetatea Sfântă, Ierusalimul nou, gătită ca o mireasă pentru soțul ei" (Apoc. 21, 2). Această dublă însemnătate a Mariei și a Bisericii este bine ilustrată de titlul "Maica Bisericii" - în tradiția orientală "Acoperământul Maicii Domnului" - cu care este invocată Sfânta Fecioară Maria.

Așa și noi astăzi, asemenea Sfântului Ioan, suntem alături de Maria în rugăciunea Rozariului, unde la ultimul mister de slavă contemplăm în Maria - și în Biserică - împlinirea voinței lui Dumnezeu la sfârșit, pentru a putea astăzi să răspundem cu generozitate acestei voințe după exemplul Mariei, plină de har, spunând și realizând până la sfârșit al său "fiat".

Încoronând pe Maria în ceruri, Dumnezeu cel Întreit încoronează deja Biserica, căreia Maria îi este nu numai membra cea mai sfântă, dar și Icoană vie.

IPS Jean-Claude Perisset, București
Nunțiu Apostolic în România și Republica Moldova

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire