pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Meditații la misterele Rozariului
achizitionare: 04.10.2004

Inapoi la cuprins Misterele de slavă

Primirea Preasfintei Fecioare Maria în cer

Sfânta Fecioară Maria este înălțată cu trupul și cu sufletul în gloria cerească

Când trupul imaculat al Maicii Domnului a trebuit, prin voința Celui Atotputernic, să treacă din lumea aceasta prin moartea-adormire în gloria cerească, toate cele din cer și de pe pământ au fost cuprinse de uimire. Solul ceresc îi întreabă pe cei purtați de norul dragostei să vadă minunea adormirii și a ridicării la cer a Mariei:

"Pentru ce veniți, cu dorul, de departe căutând
Pe Fecioara pururi vie printre morții cei de rând?
Cunoscut la toți vă fie, că precum odinioară
L-a născut pe Domnul nostru și-a rămas mereu fecioară,
Ieri, intrând pe ușa morții a ieșit azi în vecie,
Cu viața tot aceeași, dar de mii de ori mai vie.
Dătătoarea de viață Celui ce-i Viața lumii,
Nu putea ca să rămână pradă viermilor și humii;
Și trecând la fel ca Fiul prin cristelnița durerii
E firesc să aibă parte și de slava învierii.
Dar deși glorificată în viața de apoi,
Ea cu inima rămâne mai departe printre noi".

Așa descrie misterul Adormirii, în versurile Apoteozei celebrei Simfonii a Mariei, canonicul poet Nicolae Pura. Aceasta este credința Bisericii: "Fecioara Neprihănită, păstrată neatinsă de orice prihană a păcatului strămoșesc, la capătul vieții sale pământene a fost ridicată cu trupul și cu sufletul în gloria cerească și a fost înălțată de Domnul ca Regină a universului pentru a fi mai pe deplin asemenea Fiului ei, Domnul Domnilor și învingător asupra păcatului și a morții" (LG, 59).

Maica Domnului, după adormire, a fost înălțată la cer nu prin puterea personală, ci prin puterea lui Dumnezeu. Această înălțare, percepută de noi ca o distanțare de noi și de lume, nu echivalează cu abandonarea definitivă a lumii, cu ruperea oricăror legături cu noi, ci dimpotrivă, ea rămâne cu noi, ascultându-ne rugăciunile și mijlocind harurile necesare. "Întru Adormire lumea nu ai părăsit", cântă troparul.

Prin ea și cu ea, lumea însăși pregustă realitatea învierii și a glorificării, mireasma paradisului și a veșniciei, pe care savurându-le mereu, lumea încetează să mai fie "lume rea", depărtată de Dumnezeu și vrăjmașă, devenind "bună foarte", așa cum Ziditorul i-a statorit firea, și tot mai conștientă de darul răscumpărării realizat prin Paștele lui Cristos.

Prin trupul său înviat și ridicat la cer, Maica Domnului, o creatură, anunță deja o lume înviată și glorificată, arătând prin aceasta și scopul unic pentru care a fost creată. Fiind Mama lui Cristos-Capul și fiind Mama trupului, a mădularelor, care suntem noi cei răscumpărați de Cristos, Maria anunță o lume glorificată care s-a deschis și s-a îndumnezeit prin primirea Dumnezeirii. Maria este, așadar, inima lumii pe care o cuprinde, focarul spiritual al omenirii și al întregii zidiri.

De aceea, dragi cititori ai acestor rânduri de pe Pro Familia, Sfânta Fecioară ne este atât de necesară. Prezența ei în credința și în viața noastră este atât de importantă și de benefică. Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea se ruga odată în acești termeni, în bazilica Sfântul Petru din Roma: "Preamărită să fii tu, care ai crezut, preamărită să fii! Evanghelistul spune despre tine: Maria păstra în minte și cugeta asupra tuturor acestor evenimente în inima ei. Tu ești memoria Bisericii. Biserica învață de la tine, Marie, că a fi mamă înseamnă a fi memorie vie... Maria păstra în inima ei, păstra în mintea ei și medita asupra acestor lucruri, adică lucrarea Fiului și lucrările ei ca Mamă unită cu Fiul, privind lucrarea Fiului".

Sfânta Fecioară ne este atât de necesară pentru că ne învață să fim și noi "memorie vie", vigilenți, atenți, să nu uităm de Cristos și de unirea intimă cu El. Spunem în Liturghia bizantină: "Toată viața noastră lui Cristos Dumnezeu să o dăm".

Trăind în lume ne dăm seama că tot mai multe sisteme și foarte mulți factori sunt angajați de forțele răului pentru a ne rupe de Cristos și de Biserica Lui. Acestea găsesc și mii de moduri pentru a ne face să uităm, să desconsiderăm și să negăm pe Unicul Domn și Mântuitor "viu în Biserica Sa". Se luptă să devenim amnezici, să ne pierdem memoria și statura de fii ai lui Dumnezeu, destinați moștenirii Împărăției, în care Maica Domnului a intrat și de unde stăruitor ne învață să nu uităm să facem tot ce ne spune Isus.

Dacă avem în vedere rugăciunea Rozariului, în acest octombrie al Rozariului, constatăm că acesta este o rugăciune cu Maria, cu memoria Bisericii, pentru a nu uita de suflet, de mântuire și de cer, păstrând și meditând tainele răscumpărătoare ale Fiului ei. Rozariul rămâne forța credinței și a minții, care te ține treaz și nu te lasă să-ți pierzi memoria și gustul de cele nemuritoare și veșnice.

Să fim hotărâți în a nu uita, ca și Maria, că lucruri mari a făcut pentru noi Cel Atotputernic (cf Lc 1,49). Vârstnicilor, cei în puterea vârstei, mamelor, tinerilor și toți oamenii, de orice condiție, nu uitați, oricât ați fi de hărțuiți de cel ce se luptă să vă ia mințile și să vă altereze credința, că Maica Domnului înălțată la gloria cerească nu a părăsit lumea, ci stă în ajutorul fiilor ei. "Susține a noastră dreaptă în contra celor răi", cântăm, implorând ajutorul Preacuratei.

Acestei Mame frumoase, Sfântul Efrem Sirul i se adresa: "Bucură-te, cea mai mare minune văzută vreodată pe întinsul pământ! Bucură-te, paradis de încântare și de nemurire! Bucură-te, apărarea credincioșilor și mântuirea lumii! Bucură-te, port liniștit, care oferă ocrotire în fața furiei furtunilor acestei lumi!"

Bucură-te, Regina preasfântului Rozariu, îți spunem noi toți!

IPS Lucian Mureșan, Arhiepiscop de Alba-Iulia și Făgăraș
Mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire