pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Meditații la misterele Rozariului
achizitionare: 04.10.2004

Inapoi la cuprins Misterele de slavă

Coborârea Spiritului Sfânt

Coborârea Spiritului Sfânt reprezintă împlinirea profețiilor Vechiului Testament: "Vărsa-voi Spiritul meu peste tot trupul și fiii și fiicele voastre vor profeți" (Ioil 3,1, cf. Is 44,3b, Iez 39,29 etc). Dar și actualizarea promisiunilor făcute de Isus apostolilor înaintea patimii mântuitoare: "... Eu voi ruga pe Tatăl și alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac, Spiritul adevărului, pe care (...) voi îl cunoașteți, că rămâne la voi și în voi va fi" (Io 14,16-17, cf. Io 14,26; 15,26; 16,7).

Coborârea Spiritului Sfânt marchează împlinirea timpului celor cincizeci de zile de la glorioasa Înviere a Mântuitorului Isus Hristos. Este un nou început, începutul noii comunități a Noului Testament, caracterizată de întreita comuniune în credință, speranță și iubire. O comuniune ce se hrănește din ascultarea cuvântului divin, din aceeași pâine și același vin euharistic al sfintei jertfe liturgice și din aceeași iubire a unora față de alții; comuniunea numită Biserica Una, Sfântă, Catolică și Apostolică. La sărbătoarea Cinzecimii sau Rusaliilor, Biserica, născută din apa și sângele izvorâte din coasta Răstignitului, străpunsă de ascuțișul păcatelor noastre acolo pe Golgota, este acum botezată în focul Spiritului Sfânt.

Începe timpul Bisericii, preponderent sub acțiunea Spiritului Sfânt trimis de către Fiul de la Tatăl. Dacă Tatăl este Creatorul prin excelență al tuturor celor văzute și nevăzute, Fiul este Cuvântul întrupat, Mântuitorul și Răscumpărătorul, Spiritul Sfânt este Sfințitorul. Fiul este unicul chip vizibil al Dumnezeului invizibil (Col 1,15); Spiritul Sfânt nu are un chip, El este chiar "inima" lui Dumnezeu. De-acum, Fiul care ni-l arăta pe Tatăl nu mai trăiește printre noi, ci Tatăl a dorit ca Spiritul Său să pătrundă în noi, în sufletele noastre și să fim noi cei care să-i dăm un chip, să-i dăm glas, să-l lăsăm să acționeze prin noi.

Astfel, dacă în Cartea Genezei se vorbește despre acei oameni care dorind din mândrie să ajungă la înălțimea lui Dumnezeu, au fost pedepsiți prin amestecarea limbilor (Gen 11), acum la coborârea Spiritului Sfânt oamenii veniți din diferite colțuri ale lumii înțeleg limba, cuvintele prin care Petru se adresează, fiecare în limba lui. Să fi vorbit Petru în mai multe limbi? Nu se menționează. Să fi vorbit o singură limbă de circulație internațională cunoscută de toți? Puțin probabil.

Și totuși Petru a fost înțeles, pentru că limba utilizată de el a fost limba divină, limba Cuvântului întrupat, unica limbă înțeleasă și de nou născut și de vârstnicul pe patul de moarte; și de analfabet și chiar și de orb. Este limba iubirii. Este unica limbă inteligibilă pentru toate popoarele din toate timpurile, de pretutindeni în cer și pe pământ: limba iubirii. Acesta este limbajul lui Dumnezeu, vestit prin prooroci, întrupat apoi de Fiul Unul Născut și comunicat de Spiritul Sfânt în sufletele oamenilor.

Să cerem prin această meditație mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria, aceea care a cunoscut cel mai bine acest limbaj al iubirii, pentru că l-a învățat direct de la fiul ei, pentru a primi darurile Spiritului Sfânt - înțelepciunea, înțelegerea, sfatul, știința, tăria, evlavia, frica de Dumnezeu -, și mai ales darul limbii iubirii. Într-o lume care are aceeași credință creștină, care are aceeași limbă românească, dar în care parcă nu ne mai putem înțelege unii pe alții, avem nevoie să dialogăm, să vorbim aceeași unică limbă, limba iubirii.

PS Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire