pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Meditații la misterele Rozariului
achizitionare: 04.10.2004

Inapoi la cuprins Misterele de slavă

Înălțarea lui Isus la cer

"După ce le-a vorbit, Domnul Isus s-a înălțat la cer și s-a așezat la dreapta lui Dumnezeu" (Mc 16,19).

Al doilea mister de mărire: Înălțarea lui Isus a cer, simbol al măririi lui Cristos, fiul lui Dumnezeu.

Isus cel înviat s-a arătat în diferite ocazii discipolilor săi și aceasta avea o semnificație deosebită, deoarece le confirma victoria lui Cristos asupra păcatului și a morții. Astfel ei își dau seama că nu au greșit crezând în evanghelie și că acum primesc o misiune care angajează toată viața lor viitoare. În această ultima apariție, notează că Isus îi salută în mod definitiv, dar în același timp înțeleg faptul că rămâne alături de ei până la sfârșitul timpurilor.

Înțeleg că Isus și-a atins obiectivul și că trăiește și domnește împreună cu Dumnezeu Tatăl. "A fi așezat de-a dreapta Tatălui" înseamnă inaugurarea împărăției lui Mesia, împlinire a viziunii profetului Daniel cu privire la Fiul Omului: "Bătrânul i-a dat puterea, mărirea și împărăția; toate popoarele, națiunile și limbile îi vor sluji; puterea lui este o putere care nu va fi niciodată distrusă" Dn 7,14). Pornind de la acest moment, apostolii au devenit martorii "Împărăției care nu va avea sfârșit" (CBC n. 664).

Ei își dau seama că Mântuitorul a plecat pentru a le pregăti un loc (cf Io 14,2). Obiectivul lui Cristos este și al lor și al tuturor celor care vor crede în El. Dacă este adevărat că viața lor, ca de altfel viața oricărui alt om, se apropie de moarte, ei își dau seama că nu se sfârșește totul cu moartea, dar în comuniunea veșnică cu Dumnezeu. Pe de o parte, ei păreau triști, din cauza separării de Cristos, dar pe de altă parte sunt fericiți pentru triumful Mântuitorului.

Ceea ce este de remarcat, meditând acest mister de mărire, este faptul că Isus Cristos comunică discipolilor săi datoria de a vesti tuturor oamenilor evanghelia. De acum încolo El va acționa prin ei și succesorii lor. Ei au misiunea deosebită de a continua opera lui Cristos. Această misiune este mai departe în curs de desfășurare, și Biserica are totdeauna datoria de a evangheliza și vesti mântuirea dăruită nouă de Cristos Isus. Esența acestei evanghelii este că "Isus din Nazaret este Cristos, Fiul lui Dumnezeu" (cf Rm 10,9), și că în el avem mântuirea și deplina descoperire a lui Dumnezeu. "Cine îl vede pe Cristos, vede pe Tatăl". Dumnezeu s-a arătat, s-a revelat omului, din iubire.

Oamenii au nevoie de mântuire și Dumnezeu a trimis pe Fiul său pentru a-i mântui. În Cristos ni s-a dăruit posibilitatea de a ajunge la Tatăl. Începând din momentul Înălțării, discipolii au început să mediteze profund această misiune apostolică. Desigur că numai cu venirea Sfântului Spirit ei vor primi tăria pentru a fi adevărați martori, dar deja din prima zi a chemării lor știau că Isus îi invita "să stea cu El și să-i trimită să predice".

Probabil Maria a fost cu discipolii când Isus s-a îndepărtat definitiv de ei; desigur inima ei de mamă a încercat un sentiment de despărțire. Totuși, luminată de credința în Cristos, care spusese "că merge să le pregătească un loc" pentru fiecare dintre ei în mărirea Tatălui, desigur suferința ei nu a fost o suferința propriu zisă, dar bucurie în a vedea pe propriul Fiu glorificat la dreapta Tatălui, susținută de speranța de a se putea întâlni din nou cu El.

Înălțarea la cer a lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, fratele și Mântuitorul nostru, ne încurajează să fim coerenți cu credința noastră, ținând mereu trează speranța că și noi vom putea împărtăși mărirea la care Tatăl ne cheamă. În același timp ne deschide inima la încredere, în momentul în care ne simțim nevrednici de un asemenea dar, știind că El "mijlocește pentru frații" care călătoresc în mijlocul încercărilor spre patria cerească.

În acest pelerinaj al nostru spre cer, să ridicăm ochii spre Maria, care strălucește ca model de virtute înaintea întregii comunități a celor aleși. "Gândindu-ne la ea cu pietate filială și contemplând-o în lumina lui Cristos, pătrundem mai profund în misterul Întrupării și ne conformăm tot mai mult cu Cristos" (LG 65), trezind mereu în inima noastră un dor nespus spre cele cerești, spre patria cerească.

Părintele Domenico Caloyaras, în cartea sa "Școala Mariei în Rozariu", se întreabă: De ce Mântuitorul în momentul înălțării la cer a voit să fie înconjurat de discipolii săi? ... Probabil pentru a le lăsa în ochii și mintea lor această ultimă imagine de sine, imagine vie a celui care pleacă repetând: Pe curând! Adevărata patrie nu este aceea pe care stați cu picioarele, dar aceea de sus...".

Cu alte cuvinte, El nu-i voiește simpli spectatori ai înălțării sale, dar imitatori și urmași ai săi. Dumnezeu vrea să ne dea împărăția sa în așa măsură, încât Paul va spune locuitorilor din Efes: Cristos, înălțându-se la cer, duce în urma lui prizonierii și le dă daruri oamenilor. Mântuitorul așadar ne duce în urma sa, ne trage, aproape că folosește violența, apropiindu-ne de sine; și pentru a ne ușura misiunea acestei urcări, ne oferă darurile sale, harul său, puterea... speranța.

Misterul Înălțării lui Cristos nu s-a epuizat așadar, dar va continua să producă roadele sale minunate până când toți fiii nu vor fi intrat în posesia propriei moșteniri. Liturgia o numește pe Fecioara Maria "Poarta cerului". Și pe bună dreptate, deoarece Maria ni l-a dăruit pe Mântuitorul, prin care în inimile noastre s-a născut speranța.

PS Aurel Percă, Episcop auxiliar de Iași
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire