pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Meditații la misterele Rozariului
achizitionare: 04.10.2004

Inapoi la cuprins Misterele de durere

Biciuirea lui Isus

Atunci Pilat a luat pe Isus și L-a biciuit (Io. 19,1)

Erau oameni pricepuți să bată cu lovituri date-n plin. Isus pe jumătate gol, legat de-un stâlp de piatră, pentru ca aplecându-se să nu încetinească puterea loviturii, se roagă în tăcere de Tatăl său pentru sufletul soldaților ce nădușesc biciuindu-l. Au, n-a spus: Iubiți-i pe cei ce vă urăsc; binecuvântați-i pe cei ce vă silnicesc; întindeți-i obrazul stâng celui ce vă pălmuiește obrazul drept? Nu poate, în acele clipe, să-și răsplătească bătăușii decât rugându-se la Dumnezeu pentru iertarea lor. Nu-s decât niște sclavi ascultători, nici știu cine-i cel pe care-l biciuiesc cu atâta nevinovată desfătare; că doar și ei de-atâtea ori au fost bătuți, pentru că au greșit cu ceva; astfel că li se pare lucru cel mai firesc de pe lume ca Procuratorul, o căpetenie romană, un Roman, să-i pună să-l pedepsească într-acel chip pe-un tâlhar dintr-un neam supus și de rând. Dar nu știți, legionari, că o picătură din acel sânge care prinde să se prelingă pe sub zgârieturi, se varsă și pentru voi. E cel dintâi sânge pe care i-l iau oamenii Fiului Omului: în timpul Cinei sângele său părea vin; pe Măgura Măslinilor sângele ce picură de-a valma cu sudoarea izvora dintr-un chin lăuntric și sufletesc. Ci astăzi, în sfârșit, mâini de oameni fac să țâșnească acel sânge din vinele lui Hristos; mâini noduroase de soldați în slujba celor mari și bogați, mâini de bătăuși, în adăstarea mâinilor de pironitori. Acea spinare, vânătă, umflată, sângerată, e gata să se facă una cu lemnul; jupuită și zgâriată cum este, îl va ustura mai tare când i-o vor întinde pe tulpina crucii cioplită cu barda. De-acum puteți să vă opriți; curtea lașului străin e scăldată în sânge. Portarul, chiar astăzi, spăla-va acele pete; ci ele, cu toată apa, vor înflori la loc în palmele albe ale lui Ponțiu Pilat. (Giovanni Papini)

Supliciul flagelării preceda în mod normal execuțiile capitale. Dar mai era folosit și ca pedeapsă pentru sclavii și provincialii care făceau delicte mai puțin grave. Instrumentele flagelării nu erau vergile simple destinate cetățeanului roman, ci un instrument format din numeroase curelușe, numit flagelum sau flagrum, ce aveau la capete bile din plumb sau metal în diferite forme. Spatele, pieptul, pântecele, ochii celui pedepsit erau lovite la întâmplare de flagelatorii care nu limitau la 39 numărul loviturilor, precum făceau evreii.

Cine avea parte de flagelarea romană era redus la o înfățișare repugnantă și înspăimântătoare. La primele lovituri, gâtul, spatele, coastele, brațele, picioarele deveneau livide; apăreau linii albastre și beșici tumefiate; apoi încet, încet, mușchii se strângeau, vasele de sânge se spărgeau și țâșnea sângele peste tot; la sfârșit flagelatul devenea o masă de carne însângerată, desfigurată. Adeseori leșina sub lovituri; uneori chiar murea din cauza loviturilor.

Precum mulți s-au spăimântat de El - așa schimonosită Îi era înfățișarea Lui, și chipul Lui atât de fără asemănare cu oamenii - tot așa va fi pricină de uimire pentru multe popoare (Is. 52,14-15).

Suferința și durerea, ca preludiu al morții, însoțesc, în forme și cu intensitate diversă, drumul omenirii. Acest lucru este valabil pentru oricare etapă a vârstei chiar dacă greutatea și oboseala de a trăi se agravează în ultima parte a vieții: bătrânețea, singurătatea și degradarea psihico-fizică. Este posibilă găsirea unui sens suferinței și durerii umane din prospectivă creștină?

Isus, servul suferind, nu are frumusețe pentru a atrage privirile noastre, nici splendoarea de a ne demonstra că El este cel iubit. Disprețuit și învinovățit de oameni, omul durerii care cunoaște foarte bine pătimirea, precum unul căruia trebuie să-i acoperi fața, era disprețuit și nu avea nici o stimă.

Și totuși El a luat sarcina suferințelor noastre, a luat pe umeri durerile noastre și noi l-am judecat ca pe un pedepsit, lovit de Dumnezeu și umilit. Cu opresiune și nedreaptă sentință a fost luat din mijlocul nostru; cine se întristează pentru moartea Sa?

Da, a fost eliminat de pe pământul celor vii, chiar dacă nu a comis nici un act violent și nici nu a păcălit pe nimeni cu gura Sa. Și așa cum mulți se vor mira de El - așa schimonosită Îi era înfățișarea - tot așa se vor uimi multe popoare; pentru că vor vedea un fapt ce nu a mai fost povestit și vor înțelege ceea ce nu au mai auzit.

Doamne, ostașii Te-au luat în primire și s-au desfătat cu prisosință. Cozile bicelor aveau în vârfurile lor bucăți de plumb... Toate sărutările noastre, toate îmbrățișările, prostituarea trupurilor create spre a fi sălașul dragostei, înjosirile patimilor, crimele, nu numai cele făptuite împotriva harului, ci și împotriva firii, Tu le-ai spălat cu suferința Ta.

Isus suferă pentru a împlini voia Tatălui... Iar tu, care dorești, de asemenea, să împlinești prea sfânta voie a Domnului, urmând pașii Învățătorului, putea-vei, oare, să te plângi de suferința ta?

pr. Olimpiu Todorean, Oradea
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire