pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Prea mult Photoshop!
- 15 decembrie 2005 -

În navigările mele pe Internet, am găsit la un moment dat un sit care are o rubrică intitulată "fotografia zilei". De regulă sunt fotografii trăznite, care te fac să râzi singur în fața monitorului în timp ce ceilalți se întreabă dacă ești sănătos la minte sau nu. Dar într-o anume zi a săptămânii, responsabilii de rubrică publică fotografia câte unei fete frumoase. Dacă nu am mai râs copios la acele fotografii, măcar am zâmbit: în majoritatea cazurilor, comentariile vizitatorilor se învârteau în jurul sentinței: "prea mult Photoshop!"

Adică? Dacă nu ați mai auzit până acum de Photoshop, iată descrierea lui în câteva cuvinte. Este un program pentru calculator, un foarte puternic editor de imagini, folosit chiar și de marile publicații, inclusiv pentru retușarea copertelor. Cu ceva măiestrie este ușor ca unei anume vedete ce apare pe copertă să îi scoți ridurile, să îi pui mai multă culoare în obraji, ba chiar și să îi mai reduci din talie. Cunoscătorii identifică rapid dacă o fotografie a fost manipulată grafic sau nu. Iar pe situl pe care îl aminteam mai sus, majoritatea fetelor nu sunt cu frumusețea lor naturală, ci ajutate din plin de prelucrările de imagini. Și uite de aici expresia profundă a acelor comentatori-vizitatori: "prea mult Photoshop!"

De ce profundă? Pentru simplul fapt că în jurul nostru cam toate lucrurile suferă manipulare la capitolul imagine. Mass-media, și în principal televiziunea, conduc detașat la acest capitol. Realitatea are mereu nevoie de retușare în opinia multor "jurnaliști". Îmi amintesc cum un jurnalist din presa seculară îmi explica "tehnicile" folosite pentru a face un material mai de impact. Spunea: "Este bine să ai mereu în buzunar un ursuleț de jucărie!" M-am uitat mirat la el: "De ce?" "Dacă ajungi de exemplu la locul unui accident de mașină sau al unei explozii de gaz într-un bloc și vrei să filmezi... arunci mai întâi ursulețul pe jos, eventual îl târăști puțin prin murdărie, iar când începi filmarea, începi de pe ursuleț. Spectatorul face imediat conexiunea între ursuleți și copii și de aici drama este mai puternică!" Nici nu ne putem închipui câte dintre știrile pe care le citim sau le vedem nu sunt puternic "regizate". Dacă manipularea s-ar limita la știri... în final însă, chiar și viețile ne sunt manipulate. Din cauză la "prea mult Photoshop!"

Viețile noastre? Da, chiar ele. Mass-media fac parte atât de mult din viața noastră încât sunt pentru noi ca o pereche de ochelari prin care vedem. Cum ne arată ele lumea, așa credem noi că este. Dacă ne luăm după știri, putem crede că în fiecare școală profesorii sunt luați la mișto; că orice vecin e un posibil psihopat, criminal sau hoț; că orice afacere prosperă nu poate avea la bază decât furtul. Dacă ne luăm după filme, atunci ajungem să tânjim la case și mașini ca în telenovele (cu servitori și tot tacâmul), la iubiri ca în producțiile romantice hollywood-iene. Da, o iubești, este prietena ta sau soția ta, dar tare regreți că nu arată ca Jennifer Aniston, că nu este înzestrată de la mama natură ca Pamela Anderson, sau că nu îmbătrânește ca Madonna (adică deloc). Ni se vând zi de zi mituri, realități ireale, prelucrate cu atenție. Îmi amintesc de un interviu luat lui Robert Redford, cu ocazia unuia dintre ultimele sale filme. Interviul era din când în când întrerupt de secvențe din film. Ei bine, în film Robert Redford avea un ten de adolescent, iar când imaginea revenea la interviu spuneai că chipul este străbătut de tranșee și marcat de explozii. Ne este greu să mai acceptăm naturalul. Punem atunci straturi groase de fard, adică "prea mult Photoshop!"

Ce avem oare cu naturalul? Zilele trecute am revăzut un film vechi, foarte vechi și poate nu multora cunoscut: "Nebunia zeilor". O comedie extraordinar de... naturală. Filmul începe cu prezentarea vieții simple a boșimanilor iar apoi prezintă viața la oraș. Sunt multe elemente de umor în această prezentare, dar concluzia naratorului este că oamenii moderni au complicat existența tot mai mult și mai mult, încât astăzi copiii sunt condamnați să studieze minim 12 ani în școli pentru a ști cum să se descurce în această realitate creată artificial. Dincolo de umor, este trist, nu? Nu că aș vrea să trăim ca boșimanii, dar parcă avem alergie la natural. Nu este natural ca unii să fie mai grași alții mai slabi: nu! prototipul ni-l dau manechinele cu gradul de vizibilitate al oaselor lor și toți trebuie să ne aliniem! Apoi Doamne ferește de riduri! Dăm rapid cu creme. Investim în operații estetice pentru a păstra și la 50 de ani sânii fermi și buzele pline (în cazul femeile, desigur, nu al meu). Nu mai știm să fim noi înșine, așa că ne retușăm după vedeta cutare sau cutare. Ce mai! Am devenit experți în a ne modifica propria realitate. Cât de orbi putem să fim să nu ne dăm seama: "prea mult Photoshop!"

Atât de mult iubim fiecare programul Photoshop încât îl folosim zi de zi. Pictăm soare în jurul nostru, mașini frumoase, prieteni cu dantura de îți ia ochii, un univers mirific, cu speranța că va acoperi mirosul neplăcut al existenței noastre. Iar dacă unul din partid comentează ceva, este dat afară pentru că dorește subminarea conducerii. Dacă vreunul din firmă calcă strâmb, este demis pentru că strică imaginea instituției. Bunicul ramolit și care varsă mereu supa nu scapă nici el: este trimis la azil. În toate cazurile problema vine din factorul uman - ținem la imagine: a mea, a familiei mele, a instituției mele. Dar vorbim de imagine, vedeți? Iar imaginile pot fi mereu prelucrate: mai mult roz! mai multă claritate! nici o pată! Aceasta este calea spre schizofrenie. Cauza? "Prea mult Photoshop!"

Chiar schizofrenie? Da. Nu ai cum să nu înnebunești dacă tu pretinzi că trăiești într-o lume, dar de fapt aceasta este alta; dacă negi realitatea ei, susținând ferm că realitatea ta, creată de tine, este cea adevărată. Ne-am dori să ne creștem copiii sub un clopot de sticlă, ferindu-i de tot ce este rău. Dar ne dăm seama că mai devreme sau mai târziu se vor ciocni cu realitatea și este mai bine să fie pregătiți pentru ea, decât să clacheze în fața ei. Și atunci de ce noi stăm în clopote de sticlă? De ce purtăm ochelari de soare iarna? De ce nu îndrăznim să ne uităm în oglindă dincolo de imagine, pentru a descoperi cine suntem? De ce ne ferim atât de mult de adevăr și cosmetizăm totul, îl acoperim cu parfum să miroasă bine, îl lustruim să arate bine? Oare negându-ne problemele ele se vor rezolva de la sine? Să ne gândim sincer: oare nu am exagerat cu "prea mult Photoshop!"?

Ei bine, închei gândurile mele legându-le de apropiata sărbătoare a Crăciunului. Să ne înfrângem tentația de a căuta brazi din Danemarca, de a avea cele mai frumoase instalații cu lumini, de a ne epuiza fizic gătind și făcând curățenie. Gata cu Photoshop-ul! Sunt lucruri importante, dar nu esențiale. Cu adevărat important este să ne descoperim cine suntem. Să ne uităm în suflet. Atenție, poate să ne doară! Probabil vom descoperi un loc jenant, urât mirositor. Ca un grajd! Nu contează. Pentru Isus a fost un loc bun să se nască acum două milenii. Și se va naște și acum, în grajdurile noastre, dacă ne ocupăm nu să le transformăm în apartamente de lux, ci în locuri pline de căldură, de dragoste, de umilință, de speranță.

Radu Capan
www.capan.ro
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire