pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

"Doamne, ferește și apără de cei care scapără!"
- 10 noiembrie 2005 -

Bătrânii, în simplitatea lor, aveau o rugăciune scurtă, de care își aminteau și o spuneau când se ivea câte un incendiu pe la sat: "Doamne, ferește și apără de cei care scapără". O spuneau ca să fie apărați de copiii neastâmpărați care din joacă aprindeau vreo casă sau mai multe.

Părinții care plecau de acasă și-și lăsau copiii singuri aveau grijă să ascundă chibriturile, ca nu cumva ștrengarii s-aducă nenorocirea în casa lor.

Cu focul s-au jucat mulți. Nu numai copiii. S-au jucat și oameni mari. Chiar împărați. Nero a dat foc Romei și i-a învinuit pe creștini de incendiu, ca el să iasă basma curată. Drept pedeapsă mulți creștini au fost arși, folosiți ca torțe prin grădinile împăratului.

Pe câmpurile de luptă s-a folosit mult foc pentru a nimici dușmanul, ori pentru a pustii totul în calea lui.

Sunt prea mulți care se joacă cu focul și găsesc în foc o soluție. Dacă cineva vrea să se răzbune pe un altul, în ascuns îi dă foc casei. Dacă un oarecare, cu viză de emigrant, e asuprit sau nedreptățit prin suburbiile Parisului, ori în altă parte, incendiază mașini și magazine, cum s-a întâmplat recent. Dacă cineva stă cu tema în sân că poate fi prins cu acte sau dosare în neregulă, găsește îndată soluția: focul mistuitor, care nu mai lasă urme. Vezi cazul Berevoiești cu dosare din arhiva Securității, arse imediat după Revoluție! Și toate acestea se întâmplă mai ales pe întuneric, nu la lumina zilei, pentru că cei care fac rău, nu vor să fie văzuți. Întunericul, gândesc ei, le dă siguranța că nimeni nu-i vede și nu vor fi prinși. Scriptura le-a găsit de mult un nume: "Fiii întunericului".

Incendiile care pe timp de vară mistuie mii și mii de hectare de păduri se întâmplă pentru că sunt temperaturi prea mari în atmosferă. Dar atenție, nu toate au aceeași cauză. Există și oameni care provoacă unele incendii, gândind că dacă vor arde pădurile, vor găsi apoi locuri de muncă la plantarea puieților.

Ce să mai spunem de teroriștii care mereu sunt cu focul în mâinile lor, declanșând explozii, aducând nenorociri care nu se mai termină!

Mă gândesc acum că rugăciunea bătrânilor ar trebui spusă mai des. Ei aveau conștiința că în timpurile de pe urmă lumea va pieri prin foc. Or fi acestea timpurile de pe urmă? Nu știu, dar foc este destul.

În armată primeam comanda în poligonul de tragere: "Foc cu foc!" sau "Foc automat"! Și executam. Trăgeam în niște ținte. După cum le nimeream primeam calificative: foarte bine, bine, satisfăcător. Sunt singurele calificative care nu mi-au adus mulțumire în viață. Asta pentru că țintele arătau ca niște oameni. Știam că Isus Cristos nu poate fi de acord cu uciderea celui care îți este dușman. Știam că lumea dorită de el e ce a nonviolenței. E cea în care trebuie să se aprindă un foc, dar nu cel care distruge, ci focul iubirii, focul Duhului Sfânt. "Foc, am venit să aduc pe pământ, și cât aș vrea ca el să se aprindă".

Nero s-a bucurat văzând cum arde orașul Roma. Istoricii l-au socotit un om nebun și probabil că n-au greșit. Ceva din nebunia lui, trebuie să o spunem, există din păcate la destui oameni din zilele noastre.

Dacă focul Duhului Sfânt nu-i cuprinde pe oameni, vom avea nevoie din ce în ce de mai mulți pompieri, de mai multă poliție, de mai multe cheltuieli inutile.

În mitologia greacă se spune că cel care a furat focul de la zei a fost pedepsit. Se considera că focul e un lucru periculos pentru oameni. Ceva dreptate avea mitologia.

Focul care nu e periculos deloc e focul iubirii. Ne este permis "să furăm" cât de mult din astfel de foc, și-l putem răspândi prin toate localitățile, prin toate suburbiile și nimeni nu ne va pedepsi.

pr. Eugen Budău
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire