pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Mâini întinse
- 11 decembrie 2003 -

Nu de mult un prieten a avut accident: lucrând la un circular și-a pierdut o mână. Povestește el că prima întrebare, care i-a venit în minte, a fost: "Ce mă fac eu fără mână?" Și mai spune el că până atunci niciodată nu i-a trecut prin minte o așa întrebare. Sau nu s-a gândit ce importantă e mâna.

De obicei, atunci când estimăm mădularele trupului nostru nu dăm chiar prea mare importanță mâinilor. Mai importante sunt altele: ochii, gura, inima, stomacul, ficatul. Mâinile ne-au devenit așa de obișnuite încât nu ne sunt chiar așa de prețioase. Și totuși, mâinile, cele mai importante ajutoare, au o așa mare valoare!

Nu mă refer aici la tot ceea ce fac ele (lucrează, scriu, gătesc, spală), dar mai mult ce reprezintă ele pentru noi. Și, mai ales, ideea de mână întinsă.

O mână întinsă înseamnă mai întâi cerere.

La un moment dat, în timpul peregrinării prin pustiu a poporului evreu, Moise trebuie să se roage lui Dumnezeu ca poporul să fie iertat. Și e interesant ce îi cere Dumnezeu: să se roage cu mâinile ridicate către cer. Cât Moise reușea să țină mâinile ridicate, poporul era victorios. Când mâinile cădeau din cauza oboselii, erau victorioși dușmanii. De aceea, doi bărbați i-au ținut mâinile ridicate până evreii au obținut victoria.

Două mâini întinse către cer îl prezintă pe om cerând ajutorul Celui de sus.

Isus, adesea în rugăciunile sale particulare sau pentru a săvârși o minune, ridică mâinile către cer sau le întinde asupra celui ce trebuie vindecat.

Chiar și pe cruce, Domnul ni se arată cu brațele întinse, semn de neputință, dar și de rugăciune către Tatăl.

În celebrarea sacramentelor, de mai multe ori episcopul sau preotul se roagă cu mâinile întinse. Prin această ori invocă pe Dumnezeu asemenea lui Moise, ori oferă binecuvântare. La mir episcopul întinde mâna asupra celor miruiți pentru a invoca pe Duhul Sfânt; la hirotonirea preoților, episcopul și preoții impun mâinile asupra noilor preoți.

Mâna întinsă înseamnă umilință și cerere de ajutor. Cerșetorul de la marginea drumului face mâna căuș, o întinde către trecător, și parcă vrea să spună: "Fie-ți milă, și dă-mi și mie ceva."

Copilul mic, atunci când începe să facă primii pași, întinde mânuța către cei din casă și parcă vrea să spună (deși încă nu poate vorbi): "ajutați-mă să pot sta în picioare, ajutați-mă să pot face și eu un pas măcar!"

Când cineva e în pericol să se înece, întinde, cu ultimele forțe, cu disperare mâna. Crede că astfel cineva îl va prinde de mână și îl va salva.

Când cineva a greșit altuia, cu ochii plecați, cu regrete în inimă, merge și cere iertare. Primul gest este de a întinde mâna spre cel căruia i-a greșit și împăcarea are loc prin strângerea mâinii întinse. Mâna întinsă înseamnă cerere de iertare dar și împăcare.

Dar mâna întinsă însemnă și ofertă. Noi folosim expresia: "a întinde o mână de ajutor". Orice inițiativă de caritate înseamnă a întinde mâna unuia care este în mare necaz. E mare lucru să poți și să știi să întinzi o mână cuiva chiar atunci când are cea mai mare nevoie. Recent un om îmi spunea: "Voi fi totdeauna recunoscător părintelui X pentru că mi-a întins o mână de ajutor atunci când eram la mare ananghie. Toți mă părăsiseră din cauza bolii și a necazurilor mele: și neamurile, și prietenii. Doar părintele a fost care m-a înțeles. Îi voi fi recunoscător pentru toată viața".

Mă gândesc că meritul mare al Maicii Tereza de Calcutta tot în asta a constat: s-a aplecat spre cel necăjit de pe stradă, și i-a întins o mână. Cu această mână l-a ridicat, l-a spălat, i-a pansat rănile și l-a mângâiat.

O mână întinsă e și atunci când oferi ceva: o floare, un cadou.

O mână întinsă și deschisă va vorbi de la sine: este dispusă să ajute și să mângâie.

Pe de altă parte, o mână închisă spune altceva: dă forma unui pumn, care e gata să lovească, sau e semn de zgârcenie. O mână închisă e semn că cineva vrea să păstreze totul pentru el, strânge totul pentru el, e semn de egoism.

Se spune că un om, creștin comod și superficial, a ajuns în fața lui Dumnezeu și a început să se laude: "Privește, Doamne, ce mâini frumoase și fine am! Sunt atât de îngrijite și atât de delicate...!" La care Dumnezeu îi răspunde: "E adevărat că sunt foarte frumoase și foarte îngrijite dar, ce păcat... sunt așa de goale!"

Acest timp de Post al Crăciunului să fie un timp al mâinilor întinse: întinse către Dumnezeu pentru rugăciune, dar întinse și către cei din jur aflați la nevoie și necaz.

Vă invit să deschideți mâinile celor care nu mai pot de necaz: ștergeți lacrimile celor care plâng, dați ceva de mâncare celor flămânzi, mângâiați pe cei care au ajuns în pragul disperării, ridicați-i din groapa disperării pe cei căzuți.

Se spune că mâinile noastre ne pot mântui, dar tot mâinile noastre ne pot și condamna. Depinde cât vor fi de întinse și de deschise!

pr. Iosif Dorcu
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire