pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

Legenda codrului...
- 18 august 2005 -

În plin august, într-o zi cu soare cuminte și hoinare adieri de vânt m-am așezat pentru a scrie aceste rânduri în fața unui computer în Blaj, în Institut, la zece metri de Catedrală, la o sută de stejarul lui Iancu, la o mie de ipoteza de a pleca și eu câteva zile într-un sejur estival, fiind prins de diferite probleme, care totuși nu reușesc să-mi umbrească experiența vieții spirituale, entuziaste, misterioase și fascinante atât de aproape de aceste locuri încărcate de istorie și importanță pentru Biserică.

Un taximetrist mi-a depănat incredibila poveste a unei familii, care din motive materiale nu a reușit să plece în concediu deși anunțase pe toată lumea că pleacă în Grecia la mare... s-au închis în apartament, trăindu-și cele zece zile de mare în tăcere, separați din vanitate socială de restul lumii. Doar noaptea, pe la ora două, chemau taxiul pentru a se plimba și a-și face cumpăraturile în secret pe la magazinele non-stop...

Unii oameni în schimb nici măcar nu mai au unde să-și ascundă frustrările din cauza inundațiilor care le-au măturat agoniseala de o viață.

Tema foarte serioasă și dramatică care a traversat de-a lungul verii gândurile oricărui român este cea a inundațiilor... Specialiștii pun pe seama exploatării pădurilor și a naturii în general facilitarea acestor dezechilibre ecologice cu care, din păcate, începem să ne obișnuim. În acest context, eco-gândirea Bisericii ar trebui pusă în fața conștiinței fiecărei persoane. Papa Ioan Paul al II-lea, sensibil la toate aspectele naturii pe care o iubea atât de mult (cine nu își amintește fotografiile Papei în mijlocul naturii?), s-a exprimat de sute de ori în acest sens. Contemplația și admirația naturii ne apropie mai mult de Dumnezeu Creatorul, sublinia Papa.

Cu toate acestea încă de la începuturile pontificatului a realizat pericolele asupra planetei... Omul de azi este amenințat de ceea ce produce, de rezultatul muncii mâinilor lui sau mai mult de munca intelectului său, de tendințele voinței, scria în enciclica Redemptoris Mater. Cu el, Biserica a trecut de la vechea concepție medievală a omului care subjuga și stăpânea pământul, care putea face orice cu natura pentru a-și atinge scopul, la o mai dreaptă viziune a omului chemat să păzească și să conserve grădina Edenului pentru a garanta viitorul celorlalte generații. Fiți păzitorii Pământului!!!, păzitorii nu distrug, striga el austriecilor într-un discurs în 1988.

O legendă a codrului paradoxal exprimă angajamentul față de natură, într-un alt registru... Vara aceasta am revăzut orășelul unde m-am născut... Urmând cursul râului Valea Morilor am ajuns la casa bunicii... Mai sus, se află satul Vîltori, de unde începe nesfârșit muntele, unde adesea rătăceam, la cules de zmeură sau așa, pur și simplu, din dragoste de peripeții... Am găsit într-o vară o poieniță în care răsărea o casă mică, parcă picată dintr-o carte de basme, unde fiecare proporție avea grația sa. Pe un scaun care se legăna am văzut un bătrânel senin ce pufăia dintr-o pipă elegantă, și a cărui privire scânteietoare invita la dialog.

L-am întrebat de când stă acolo... "De când aveam 25 de ani", mi-a răspuns jovial... "Am făcut Facultatea de Fizică la București, dar nu m-am acomodat cu viața în orașe, departe de natură... Am trecut prin acest loc pustiu din întâmplare și m-am hotărât să trăiesc aici, să pescuiesc păstrăvi și să trăiesc."

Ești norocos cu un codru așa minunat... "Știi, de fapt, când am venit, nu era nimic aici... dar încă din prima zi, în loc să arunc semințele oricărui fruct aș fi mâncat, le-am îngropat în pământ. Când am construit cabana, am adus câțiva saci cu semințe și în fiecare zi am semănat zece. De atunci au trecut 60 de ani... fă un calcul... 3.000 de semințe pe an..."

Am înmulțit în minte și rezultau circa 180.000 de semințe... Și de atâția ani nu ai vorbit cu nimeni? am întrebat... "Hmmm, acum câteva luni a ajuns aici un pădurar. Înainte de a pleca, mi-a strigat cu asprime: Ai grijă moșneagule, să nu aprinzi pădurea!!!"

pr. Sorin Hagi
sorinews.blogspot.com
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire